Determinarea legii divorţului pentru soţii care aveau cetăţenii diferite la data încheierii căsătoriei şi care, ulterior, au dobândit cetăţenie comună.

Dacă la data desfacerii căsătoriei soţii aveau aceeaşi cetăţenie, legea divorţului este, potrivit  dispoziţiilor art. 22 rap. la art. 20  alin. 2  din Legea nr. 105/1992,  legea naţională comună  şi nu legea locului încheierii căsătoriei.

Reclamantul R.A. a chemat în judecată pe pârâta H.G., pentru ca prin acţiunea ce se va pronunţa în cauză să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la 16 august 1999, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că după încheierea căsătoriei a locuit cu pârâta în România, apoi a plecat în Italia, iar din anul 2003 pârâta a refuzat convieţuirea, reclamantul stabilindu-se cu domiciliul în Tîrgu Jiu, iar pârâta continuând să locuiască în Italia.

Judecătoria Tîrgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 372 din  26 ianuarie 2006, a respins acţiunea de divorţ formulată de reclamant împotriva pârâtei.

În considerentele sentinţe s-a reţinut că  acţiunea reclamantului nu este de competenţa instanţelor din România, întrucât ambele părţi sunt cetăţeni italieni şi potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 105/2002 divorţul este cârmuit de legea naţională comună  a celor doi soţi.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin motivele de apel reclamantul a susţinut că în mod greşit i-a fost respinsă acţiunea, deoarece el are domiciliul în România, în loc. Tîrgu Jiu şi potrivit art. 607 Cod pr. civilă, competenţa soluţionării cererii de divorţ aparţine Judecătoriei Tîrgu Jiu.

Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 228/a din 14 martie 2006, stată în dosarul nr. 971/2006 a respins ca nefondat apelul reclamantului R.A. împotriva sentinţei civile nr. 372 din 26.01.2006, pronunţată de Judecătoria Tîrgu Jiu, în dosarul nr. 11597/2005.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 22 alin. 1 raportat la art. 20 din Legea nr. 105/1992 divorţul este cârmuit de legea naţională comună a celor doi soţi, adică legea italiană, întrucât ambii soţi sunt cetăţeni italieni.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârile instanţelor anterioare ca fiind nelegale şi solicitând casarea acestora şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond.

Prin decizia civilă nr. 340/12 septembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins recursul ca nefondat reţinându-se următoarele:

Faţă de faptul că în prezent intimata pârâtă a dobândit şi cetăţenia italiană ca şi reclamantul,  rezultă că în determinarea legii divorţului sunt aplicabile, într-adevăr, dispoziţiile art. 22 raportat la art. 20 din Legea nr. 105/1992 lit. a şi anume legea naţională comună a soţilor neavând relevanţă locul încheierii căsătoriei, în raport de dobândirea unei cetăţenii comune a soţilor, cum se încearcă a se acredita de către recurent.

Acest raţionament rezultă indubitabil şi din faptul că Legea nr. 105/1992 înţelege prin statutul persoanei fizice starea, capacitatea şi relaţiile de familie ale acesteia.

Prin urmare, dinamica statutului persoanei este determinată, întrucât, statutul personal este supus legii naţionale a persoanei fizice ( lex patriae) şi care este legea statului a cărei cetăţenie o are persoana respectivă.

În ceea ce priveşte  pe reclamant, acesta are cetăţenie italiană.

Pârâta are în prezent dublă cetăţenie, italiană şi română, dar având domiciliul în Italia, legea sa naţională este tot legea italiană.

În atare situaţie, soţii având la data desfacerii căsătoriei cetăţenie italiană, comună, determinarea legii divorţului se face prin aplicarea art. 22 raportat la art. 20 lit. a  din Legea 105/1992, aceasta fiind legea naţională comună a soţilor.

Aşa se explică şi faptul că, instanţele italiene au pronunţat mai multe hotărâri judecătoreşti, inclusiv separarea în fapt a  soţilor  prin acordul acestora, ultimul domiciliu comun al soţilor fiind potrivit hotărârilor instanţei italiene

 ( fila 26 dosar fond) Italia Firenze, Via Salente nr. 19.

Prin urmare acţiunea reclamantului, nefiind de competenţa instanţelor din România, în mod corect, în baza art. 157 din legea 105/1992, s-a dispus respingerea acesteia.

Domenii speta

Spete similare