Cazul de casare prevazut de art. 3859 pct. 2 cod procedura penala. Instanta nelegal sesizata.

Stabilind ca actul de sesizare al instantei este plângerea partilor vatamate formulata în conditiile art.278 ind.1 alin.1 cod procedura penala, instanta de fond era obligata ca, prin încheierea de sedinta din 27.12.2007 pronuntata de Judecatoria Tulcea, sa dispuna punerea în miscare a actiunii penale împotriva intimatului M.T., pentru ca încheierea mentionata sa devina act de inculpare.

În cazul în care legiuitorul ar fi intentionat ca plângerea partilor vatamate formulata în conditiile art.278 ind.1 alin.1 cod procedura penala sa constituie atât act de sesizare cât si act de inculpare ar fi mentionat expres acest aspect, împrejurare care obliga instanta sa caracterizeze plângerea persoanei vatamate ca un simplu mod de sesizare, fara nici o consecinta asupra punerii în miscare a actiunii penale, act procesual obligatoriu pentru ca intimatul sa dobândeasca calitatea de inculpat.

Aceasta obligatie, desi nu este stabilita printr-un text legal expres în Capitolul VII  din codul de procedura penala, care reglementeaza plângerea împotriva masurilor si actelor de urmarire penala, rezulta fara echivoc din interpretarea coroborata a dispozitiilor art.278¹ alin.8 lit. c cod procedura penala, art.221 si urm. cod procedura penala, precum si a dispozitiilor legale referitoare la punerea în miscare a actiunii penale în diferite momente procesuale.

Totodata, în sensul acestei concluzii este si faptul ca numai organele judiciare, deci numai subiectii procesuali oficiali, respectiv organul de urmarire penala, procurorul sau instanta de judecata, au competenta de a dispune punerea în miscare a actiunii penale prin ordonanta, rechizitoriu, declaratie orala si prin încheiere, actiunea penala apartinând statului.

Punerea în miscare a actiunii penale este obligatorie, întrucât numai în aceasta modalitate se dobândeste de catre persoana învinuita de savârsirea unei infractiuni, calitatea de inculpat, calitate care îi confera anumite drepturi ce trebuie respectate de catre organele judiciare, inclusiv de catre instanta de judecata.

Nefiind pusa în miscare actiunea penala, instanta de judecata nu a fost sesizata în mod legal cu savârsirea de catre inculpat a infractiunii prev. de art.291 cod penal, atâta timp cât, obiectul actiunii penale îl constituie tragerea la raspundere penala a persoanelor fizice sau juridice care au savârsit infractiuni.

Fata de obiectul actiunii penale, instanta de fond era obligata, prin aceeasi încheiere, sa precizeze expres infractiunea pentru care a înteles sa puna în miscare actiunea penala si în raport de care se va efectua cercetarea judecatoreasca, si fata de care inculpatul sa îsi realizeze apararea, aspect ce a fost omis de catre instanta de fond, neputându-se presupune de catre instanta de fond pentru ce infractiuni va desfasura cercetarea judecatoreasca si va dispune o solutie în cauza, aspect ce tine tot de legala sesizare a instantei.

Daca s-ar fi considerat plângerea persoanei vatamate ca fiind actul de inculpare, cercetarea judecatoreasca ar fi trebuit sa aiba ca obiect si infractiunea prev. de art.290 cod penal, astfel cum rezulta din considerentele plângerii.

Prin Ordonanta nr.1066/P/2002 emisa de Parchetul de pe lânga Judecatoria Tulcea, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului  M.T., si totodata neînceperea urmaririi penale fata de AN, sub aspectul comiterii infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata, situatie în care instanta de fond nu putea sa desfiinteze, în totalitate, aceasta ordonanta în temeiul art.278¹ alin.8 lit. c cod procedura penala, având în vedere ca autorii sunt necunoscuti, iar fata de acestia nu s-a efectuat urmarirea penala, situatie ce a fost solutionata de catre ÎCCJ prin aceea ca nu se poate dispune o asemenea solutie în cazul în care s-a dispus, prin ordonanta, neînceperea urmaririi penale.

Fata de aspectele reliefate, au fost încalcate atât de catre instanta de apel cât si de catre instanta de fond dispozitiile referitoare la sesizarea instantei, fiind incident cazul de casare prev. de art.385 ind.9 pct.2, caz de casare pus în discutia partilor din oficiu.

Examinând actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca, prin sentinta penala nr. 146/10.02.2009, pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul penal nr. 6040/327/2007, a fost condamnat inculpatul M.T., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 291 teza ultima cod penal si în baza art. 71alin.2 cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executarii acestei pedepse drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza ultima si lit. b cod penal.

In baza art.81 si art.71 alin.5 cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a celei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani si 3 luni.

S-a admis, în parte actiunea civila formulata de catre partile civile D.P. si R.P. si în baza art.14 alin.2 lit. a cod procedura penala, s-a desfiintat, în parte înscrisul intitulat „Contract de vânzare-cumparare” încheiat intre Comisia de Lichidare CAP M. si M.T., respectiv în ceea ce priveste mentiunea „2500” din cuprinsul propozitiei „Se atribuie cumparatorului în proprietate suprafata de 2500 mp, respectiv cota indiviza de _____  % din teren, potrivit legii fondului funciar nr. 18/1990, art. 35 alin. 2.”, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 de lei catre fiecare din partile civile reprezentând daune morale fiind respinse, ca nefondate, celelalte pretentii civile.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond, în baza materialului probator administrat în cauza, a retinut urmatoarele: 

Partile vatamate D.P. si R.P. au sesizat Judecatoria Tulcea cu plângere in temeiul art.278¹ cod procedura penala, solicitând desfiintarea ordonantelor nr. 351/II/2007 si 1066/P/2002 ale Parchetului de pe lânga Judecatoria Tulcea.

 Prin încheierea de sedinta din 27.12.2007, Judecatoria Tulcea, în baza art. 278¹ alin.8 lit. c cod procedura penala a admis plângerea  formulata de catre partile vatamate, a desfiintat atât ordonanta nr. 1066/P/2002, cât si ordonanta nr. 351/II/2007 ale Parchetului de pe lânga Judecatoria Tulcea si a retinut cauza spre a fi judecata în fond.

In dosarul civil nr. 3302/2000 al Judecatoriei Tulcea, M.T. a solicitat in contradictoriu cu D.D., D.P. si D.P. constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr. 64221/14.04.1997, sustinând ca, terenul cuprins in titlul de proprietate amintit i-a fost vândut anterior de catre Comisia de Lichidare a CAP M., astfel ca asupra acestuia nu se putea reconstitui dreptul de proprietate, depunând la dosar, în copie xerox, un contract de vânzare cumparare, in care se mentiona ca acesta ar fi cumparat, o constructie in suprafata de 64 mp precum si terenul aferent de 2500 mp, înscris ce a fost defaimat, ca fals de catre numita D.P., fapt pentru care instanta civila a dispus depunerea originalului înscrisului la dosarul cauzei, pentru a fi trimis la procuror in vederea cercetarii falsului.

Dupa depunerea originalului, la data de 02.11.2001, presedintele completului de judecata a încheiat un proces verbal de constatare a starii materiale a înscrisului in care a aratat ca „Înscrisul este in stare de degradare, având aplicata o banda adeziva, este un formular tipizat, completat cu scris de mâna, cu pasta de pix. Prezinta la rubrica “Se atribuie cumparatorului în proprietate terenul aferent locuintei in suprafata de … o completare constând in “2500” cu pasta de pix de alta culoare decât celelalte mentiuni”

La aceeasi data, Judecatoria Tulcea a dispus, în baza art.183 cod procedura civila, suspendarea judecatii si înaintarea înscrisului defaimat ca fals catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Tulcea, însa dupa suspendarea judecatii, originalul înscrisului amintit a disparut, conditii în care dupa repunerea pe rol a cauzei, instanta s-a vazut nevoita sa trimita la Parchetul doar o copie xerox a înscrisului defaimat ca fals.

 Prin ordonanta din 04.06.2003 din dosarul 1066/P/2002, Parchetul de pe lânga Judecatoria Tulcea a dispus scoaterea de sub urmarire penala în ceea ce priveste infractiunea prev. de art.291 cod penal si neînceperea urmaririi penale in ceea ce priveste infractiunea prev. de art.290 cod penal, ordonanta împotriva careia partile vatamate au formulat plângere care a fost respinsa ca nefondata prin ordonanta din data de 01.10.2007.

S-a stabilit ca, înscrisul a fost modificat ulterior, la o data necunoscuta, prin adaugarea mentiunii “2500” in cuprinsul propozitiei “Se atribuie cumparatorului în proprietate suprafata de 2500 mp, respectiv cota indiviza de _____  % din teren, potrivit legii fondului funciar nr. 18/1990, art 35 alin. 2.”, aratându-se ca, desi înscrisul original nu mai exista, pentru a fi suspus unei expertize de specialitate, totusi aceasta concluzie se desprinde din procesul verbal de constatare a starii materiale a înscrisului, întocmit la data de 02.11.2001 de catre Judecatoria Tulcea precum si din depozitiile martorilor audiati care au aratat ca, la momentul lichidarii patrimoniului fostului CAP M., Comisia de Lichidare a înstrainat, prin vânzare catre persoane fizice, doar constructiile, nu si terenul aferent, acesta fiind dat doar în folosinta, declaratii ce se coroboreaza si cu celelalte înscrisuri aflate in dosarul de urmarire penala

S-a apreciat ca inculpatul avea cunostinta de caracterul fals al mentiunii, întrucât, la momentul încheierii contractului, acesta a luat la cunostinta de continutul sau, iar ulterior, la momentul la care a platit pretul la casieria CAP, pe chitantele eliberate de catre martora H.I, s-a mentionat ca suma de 30.000 de lei reprezinta „contravaloare casa”.

Cat priveste scopul urmarit de catre inculpat la momentul folosirii înscrisului, acesta a constat in influentarea solutiei in dosarul civil nr. 3302/2000 al Judecatoriei Tulcea, cauza in care inculpatul solicitase constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr. 64221/14.04.1997, prin care partilor vatamate li se reconstituise dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafata de 3 ha 7592 mp, teren ce includea si suprafata de 2500 mp înscrisa în contractul de vânzare cumparare, astfel încât, folosirea înscrisului a fost facuta în vederea producerii de consecinte juridice.

În raport de situatia de fapt retinuta, s-a stabilit ca, fapta inculpatului întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.291 teza a II-a cod penal.

Referitor la prescriptia raspunderii penale, s-a apreciat ca termenul de prescriptie a început sa curga la data de 24.10.2001, când originalul înscrisului a fost depus la dosarul cauzei, aceasta fiind data savârsirii infractiunii, aratându-se ca, întreruperea cursului prescriptiei a intervenit, prima data, in urma ordonantei de scoatere de sub urmarire penala din data de 04.06.2003, data de la care a început sa curga un nou termen si apoi din nou, în urma pronuntarii încheierii din 27.12.2007, când plângerea petentilor a fost admisa de catre instanta de judecata, astfel încât, termenul de prescriptie urmeaza a se împlini doar dupa trecerea unei perioade de 7 ani si 6 luni de la data savârsirii faptei, conform art. 124 cod penal, termen care nu s-a împlinit pâna la momentul pronuntarii prezentei hotarâri.

Sub aspectul laturii civile s-a apreciat canu se impune desfiintarea totala ci numai partiala întrucât doar mentiunea „2500” din cuprinsul propozitiei „Se atribuie cumparatorului în proprietate suprafata de 2500 mp, respectiv cota indiviza de _____  % din teren, potrivit legii fondului funciar nr. 18/1990, art. 35 alin. 2.” este falsa, astfel ca s-a dispus desfiintarea partiala a înscrisului, doar cu privire la acesta mentiune, potrivit art.14 alin.3 lit. a cod procedura penala.

S-a retinut ca, desfiintarea partiala a înscrisului nu are ca efect automat constatarea dreptului de proprietate al partilor civile asupra terenului in cauza, astfel ca acestia nu pot invoca o lipsa de folosinta a acestuia si, implicit, un prejudiciu material cauzat de aceasta lipsa.

S-a apreciat ca fiind întemeiata cererea de obligare la plata daunelor morale, întrucât prin folosirea acestui înscris falsificat, cauza civila, înregistrata sub numarul 3302/2000 pe rolul Judecatoriei Tulcea, a suferit numeroase amânari si suspendari, creând partilor civile un prejudiciu moral ce se cuvine a fi reparat, prejudiciu cuantificat la suma de 10.000 lei.

Împotriva acestei sentinte a formulat apel inculpatul M.T.

Prin decizia penala nr.60/28.04.2009, pronuntata de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. 6040/327/2007, s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul M.T.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Referitor la sustinerea apelantului-inculpat ca nu ar fi avut cunostinta de termenele de judecata, s-a retinut ca, sustinerea apelantului-inculpat nu este dovedita, sens în care se releva ca, încheierea prin care s-a admis plângerea este datata cu 27.12.2007 si pâna în luna octombrie 2008 inculpatul a fost citat în repetate rânduri însa a refuzat sa se prezinte în fata instantei de fond, mai mult inculpatul a semnat personal unele citatii si, desi sustine ca semnatura sa ar fi fost falsificata, acesta avea posibilitatea sa formuleze plângere penala împotriva factorului postal.

S-a aratat, totodata, ca instanta de apel nu are prerogative sa constate în cadrul acestui proces daca semnatura de pe citatii este falsa sau adevarata, inculpatul fiind cel care trebuia sa formuleze plângere penala daca sustinerea privind falsificarea semnaturii era reala.

Referitor la cele invocate de aparatorul inculpatului în sensul ca acesta a facut cunoscut instantei de fond ca inculpatul este plecat în strainatate, însa cercetarea judecatoreasca a continuat încalcându-se astfel dreptul la aparare, s-a constatat ca, si în cazul in care sustinerea ar fi reala nu presupune ca lipsa inculpatului împiedica continuarea cercetarii judecatoresti având in vedere principiul celeritatii solutionarii cauzelor penale. 

Pe fondul cauzei, s-a retinut ca, desi înscrisul original a disparut de la dosar si nu poarte fi expertizat. totusi exista un proces verbal întocmit la 2.11.2001 de catre Judecatoria Tulcea în care se arata ca mentiunea 2500 mp este facuta cu pix de alta culoare, modificarea înscrisului fiind astfel evidenta, decisiva în acest sens fiind depozitia martorului C.M., care a declarat ca dupa de a fost la domiciliul inculpatului a observat ca înscrisul original fusese modificat trecându-si suprafata de 2500 mp si i-a transmis sotiei inculpatului ca mentiunea era facuta cu alt pix, nefiind scrisul martorei precum si faptul ca, în afara de momentul încheierii contractului, acesta a luat cunostinta de continutul sau si ulterior, atunci când a platit pretul la casieria C.A.P. pe chitantele eliberate de martora H.I., fiind mentionata suma de 30.000 lei ce reprezinta „contravaloare casa”

În aceste conditii, s-a constatat ca nu are relevanta cine a operat modificarile din continutul contractului câta vreme falsul fiind vizibil si evident, inculpatul a depus acest înscris în dosarul civil nr. 3302/2000 al Judecatoriei Tulcea fiind dovedita si latura subiectiva a infractiunii de uz de fals mai ales ca la momentul lichidarii patrimoniului CAP M., Comisia de lichidare a înstrainat prin vânzare catre diferite persoane fizice doar constructiile, nu si terenul aferent, acest lucru fiind de notorietate în localitatea respectiva, terenul fiind dat doar în folosinta acestor persoane pâna la aparitia unor reglementari legale.

Referitor la termenul de prescriptie a raspunderii penale, s-a constatat ca, la data de 2.11.2001, presedintele completului de judecata din dosarul civil nr. 3302/2000,  aflat pe rolul Judecatoriei Tulcea, a constatat ca înscrisul este în stare de degradare, având o banda adeziva, este un formular tipizat, completat cu scris de mâna cu pasta de pix, precum si faptul ca, înscrisul prezentat a fost vizat spre neschimbare la data de 2.11.2001 pentru care s-a încheiat si acel proces verbal.

Potrivit încheierii din sedinta din data de 02.11.2001, originalul înscrisului a fost depus la dosarul cauzei in intervalul de timp 24.10.2001 – 02.11.2001, drept pentru care s-a considerat ca data folosirii sale este 02.11.2001, în conditiile în care uzul de fals este o infractiune instantanee care se consuma la momentul depunerii înscrisului falsificat în vederea producerii unor consecinte juridice.

În prezenta cauza, întreruperea cursului prescriptiei a intervenit prima data in urma ordonantei de scoatere de sub urmarire penala din data de 04.06.2003, data de la care a început sa curga un nou termen de 5 ani si apoi din nou în urma pronuntarii încheierii din 27.12.2007, când plângerea petentilor a fost admisa de catre instanta de judecata, cauza fiind retinuta spre judecare, moment la care numitul M.T. a devenit inculpat, astfel încât, termenul de prescriptie urmeaza a se împlini doar dupa trecerea unei perioade de 7 ani si 6 luni de la data savârsirii faptei, respectiv la data de 01.05.2009.

Referitor la actiunea civila s-a constatat ca, în mod legal, s-a dispus desfiintarea în parte a înscrisului conform art.14 pct.2 lit. a si art.348 cod procedura penala cu privire la mentiunea suprafetei de 2500 mp teren precum si referitor la daunele morale acordate.

Împotriva deciziei penale nr.60/28.04.2009 pronuntata de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. 6040/327/2007 si a sentintei penale nr.146/10.02.2009 pronuntata de Judecatoria Tulcea în acelasi dosar a formulat recurs inculpatul  criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:

În mod gresit s-a retinut de catre cele doua instante ca procedura de citare cu inculpatul recurent a fost legal îndeplinita la termenele de judecata acordate, acesta neavând posibilitatea de a lua la cunostinta de calitatea sa procesuala.

Se releva în acest sens ca inculpatul a participat într-un proces, în doua stadii procesuale diferite, în  care a avut calitati distincte si trebuia sa fie citat pentru ca avea dreptul sa-si formuleze apararile în raport de calitatea pe care o avea în momentul respectiv.

Inculpatul a participat într-o prima faza a procesului în calitate de intimat în plângerile formulate de partea adversa, împotriva rezolutiilor de scoatere de sub urmarire penala, cadru procesual care s-a închis prin încheierea din data de 27 decembrie 2007 iar ulterior, inculpatului i s-a deschis un alt cadru procesual în care el trebuia sa fie citat în calitate de inculpat conform dispozitiilor codului de procedura penala, privind judecata în prima instanta, asa cum prevad dispozitiile art.2781 al.1 lit.”c” cod procedura penala.

La instanta de apel, s-a depus cartea de identitate a inculpatului din care rezulta ca, în dovezile de comunicare factorul postal trecuse date nereale care nu concordau cu cele din actul de identitate, mai mult, s-a aratat ca semnatura de pe procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu apartine inculpatului, instanta de apel înlaturând aceste sustineri fara a le verifica, limitându-se a reliefa ca inculpatul nu s-a înscris în fals, însa aceasta procedura este prevazuta doar în codul de procedura civila, fapt pentru care, instantele erau obligate sa dispuna propriile verificari..

Se apreciaza, în raport de aceasta critica, ca fiind incident cazul de casare prevazut de art.385 ind.9 pct.21 cod procedura penala.

În mod gresit instantele de fond au dispus condamnarea inculpatului pentru savârsirea infractiunii prev. de art.291 cod penal.

În acest sens se releva ca, atât instanta de fond cât si cea de apel, au concluzionat gresit ca actul original depus de inculpat la dosarul civil ar fi fals, fara ca acest act sa existe si sa poata fi verificat nemijlocit si, mai ales fara sa caute si sa examineze exemplarul II original care a ramas în posesia comisiei de lichidare, respectiv Primaria, cu atât mai mult cu cât inculpatul a depus originalul actului în discutie la dosarul instantei civile din propria initiativa, act care, fiind bilateral, un exemplar original exista si în posesia celeilalte parti, Comisia de lichidare a CAP, a carei arhiva se afla ori trebuie sa se afle în pastrarea primariei.

Dupa preluarea actului original, instanta l-a pierdut, la dosar existând doar un proces verbal de descriere a starii înscrisului în care se mentioneaza ca numarul 2.500 metri patrati este scris cu pix de alta culoare.

Se apreciaza, în raport de aceasta critica, ca fiind incident cazul de casare prevazut de art.385 ind.9 pct.18 cod procedura penala.

În mod gresit s-a stabilit de catre cele doua instante ca termenul de prescriptie a raspunderii penale nu s-a împlinit, fiind eronata retinerea faptului ca inculpatul a folosit actul original în perioada 24.10.2001 – 02.11.2001, ceea ce este evident gresit  pentru ca un asemenea demers este instantaneu si se consuma într-un moment care nu poate dura mai multe zile, fiind obligata sa ia în considerare data care este cea mai favorabila inculpatului, respectiv 24.10.2001, data în raport de care, termenul de prescriptie se împlinea la data de 22.04.2009.

Calculând termenul prescriptiei speciale conform art.124 Cod procedura penala, de la aceasta data, instanta de apel trebuia sa constate ca acesta s-a împlinit la 22 aprilie 2009 si nu la 1 mai 2009 si în baza art.11 pct.2 lit.”b” Cod procedura penala, sa dispuna încetarea procesului penal.

Se apreciaza, în raport de aceasta critica, ca fiind incident cazul de casare prevazut de art.385 ind.9 pct.15 cod procedura penala.

În mod gresit instantele au obligat inculpatul la plata daunelor morale catre partile vatamate D.P. si D.P.

În acest sens se releva ca, potrivit art.24 cod procedura penala coroborat cu art.14 cod procedura penala, persoana care a suferit o vatamare fizica, morala sau materiala se poate constitui parte civila si poate primi despagubiri pentru pagubele pricinuite prin fapta penala, conform legii civile.

Sub acest aspect  este de retinut ca falsul si uzul de fals nu sunt producatoare de astfel de prejudicii.

Cu privire la daunele morale acordate, hotarârea astfel cum este motivata este gresita deoarece raporteaza daunele morale acordate la amânarile si suspendarile suferite de partile vatamate în dosarul civil nr.3302/2000, pierzând din vedere ca în final, actiunea inculpatului în acest dosar a fost admisa prin hotarârea irevocabila a Curtii de Apel si ca, în raport de aceasta situatie, cel care a suferit daune morale este inculpatul si nu cei care au pierdut procesul.

Examinând legalitatea si temeinicia sentintei primei instante si deciziei instantei de apel, conform art. 385 ind.14 cod procedura penala, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art.385 ind.6 alin.1 si 2 cod procedura penala, Curtea constata:

Partile vatamate D.P. si R.P. au sesizat Judecatoria Tulcea cu plângere in temeiul art. 278¹ cod procedura penala, solicitând desfiintarea ordonantelor nr. 351/II/2007 si nr. 1066/P/2002 ale Parchetului de pe lânga Judecatoria Tulcea.

 Prin încheierea de sedinta din 27.12.2007, Judecatoria Tulcea, în baza art. 278¹ alin.8 lit. c cod procedura penala a admis plângerea formulata de catre partile vatamate, a desfiintat atât ordonanta nr. 1066/P/2002, cât si ordonanta nr. 351/II/2007 ale Parchetului de pe lânga Judecatoria Tulcea si a retinut cauza spre a fi judecata în fond.

Fata de temeiul admiterii plângerii, respectiv art. 278¹ alin.8 lit. c cod procedura penala, actul de sesizare al instantei îl constituie plângerea partilor vatamate formulata în conditiile art.278 ind.1 alin.1 cod procedura penala.

Stabilind ca actul de sesizare al instantei este plângerea partilor vatamate formulata în conditiile art.278 ind.1 alin.1 cod procedura penala, instanta de fond era obligata ca, prin încheierea de sedinta din 27.12.2007 pronuntata de Judecatoria Tulcea, sa dispuna punerea în miscare a actiunii penale împotriva intimatului M.T., pentru ca încheierea mentionata sa devina act de inculpare.

În cazul în care legiuitorul ar fi intentionat ca plângerea partilor vatamate formulata în conditiile art.278 ind.1 alin.1 cod procedura penala sa constituie atât act de sesizare cât si act de inculpare ar fi mentionat expres acest aspect, împrejurare care obliga instanta sa caracterizeze plângerea persoanei vatamate ca un simplu mod de sesizare, fara nici o consecinta asupra punerii în miscare a actiunii penale, act procesual obligatoriu pentru ca intimatul sa dobândeasca calitatea de inculpat.

Aceasta obligatie, desi nu este stabilita printr-un text legal expres în Capitolul VII  din codul de procedura penala, care reglementeaza plângerea împotriva masurilor si actelor de urmarire penala, rezulta fara echivoc din interpretarea coroborata a dispozitiilor art.278¹ alin.8 lit. c cod procedura penala, art.221 si urm. cod procedura penala, precum si a dispozitiilor legale referitoare la punerea în miscare a actiunii penale în diferite momente procesuale.

Totodata, în sensul acestei concluzii este si faptul ca numai organele judiciare, deci numai subiectii procesuali oficiali, respectiv organul de urmarire penala, procurorul sau instanta de judecata, au competenta de a dispune punerea în miscare a actiunii penale prin ordonanta, rechizitoriu, declaratie orala si prin încheiere, actiunea penala apartinând statului.

Punerea în miscare a actiunii penale este obligatorie, întrucât numai în aceasta modalitate se dobândeste de catre persoana învinuita de savârsirea unei infractiuni, calitatea de inculpat, calitate care îi confera anumite drepturi ce trebuie respectate de catre organele judiciare, inclusiv de catre instanta de judecata.

Nefiind pusa în miscare actiunea penala, instanta de judecata nu a fost sesizata în mod legal cu savârsirea de catre inculpat a infractiunii prev. de art.291 cod penal, atâta timp cât, obiectul actiunii penale îl constituie tragerea la raspundere penala a persoanelor fizice sau juridice care au savârsit infractiuni.

Fata de obiectul actiunii penale, instanta de fond era obligata, prin aceeasi încheiere, sa precizeze expres infractiunea pentru care a înteles sa puna în miscare actiunea penala si în raport de care se va efectua cercetarea judecatoreasca, si fata de care inculpatul sa îsi realizeze apararea, aspect ce a fost omis de catre instanta de fond, neputându-se presupune de catre instanta de fond pentru ce infractiuni va desfasura cercetarea judecatoreasca si va dispune o solutie în cauza, aspect ce tine tot de legala sesizare a instantei.

Evidentiem ca, daca s-ar fi considerat plângerea persoanei vatamate ca fiind actul de inculpare, cercetarea judecatoreasca ar fi trebuit sa aiba ca obiect si infractiunea prev. de art.290 cod penal, astfel cum rezulta din considerentele plângerii.

Confuzia instantei de fond, determinata de aspectele mentionate, este evidenta în conditiile în care, la mai multe termene de judecata, dupa pronuntarea încheierii din 27.12.2007, inculpatul a fost citat tot în calitate de intimat, citatiile fiind emise cu mentionarea acestei calitati procesuale. 

Retinem, ca, nefiind pusa în miscare actiunea penala, intimatul M.T. nu a dobândit calitatea de inculpat, fiind judecat si condamnat fara sa dobândeasca niciodata aceasta calitate.

Fata de aceeasi împrejurare, recurentului i s-a încalcat dreptul la aparare, nefiindu-i aduse la cunostinta drepturile procesuale recunoscute de legea procesual penala, respectiv cele prev. de art. 70 cod procedura penala.

Retinem totodata, ca, prin Ordonanta nr.1066/P/2002 emisa de Parchetul de pe lânga Judecatoria Tulcea, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului  M.T., si totodata neînceperea urmaririi penale fata de AN, sub aspectul comiterii infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata, situatie în care instanta de fond nu putea sa desfiinteze, în totalitate aceasta ordonanta în temeiul art.278¹ alin.8 lit. c cod procedura penala, având în vedere ca, autorii sunt necunoscuti iar fata de acestia nu s-a efectuat urmarirea penala, situatie ce a fost solutionata de catre ÎCCJ prin aceea ca nu se poate dispune o asemenea solutie în cazul în care s-a dispus, prin ordonanta, neînceperea urmaririi penale.

Fata de aspectele reliefate, retinem încalcarea atât de catre instanta de apel cât si de catre instanta de fond a dispozitiilor referitoare la sesizarea instantei, fiind incident cazul de casare prev. de art.385 ind.9 pct.2, caz de casare pus în discutia partilor din oficiu.

În consecinta, Curtea, În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. c si alin.3 cod procedura penala, va admite recursul declarat de inculpatul M.T., va casa decizia penala nr.60/28.04.2009 pronuntata de Tribunalul Tulcea si sentinta penala nr.146/10.02.2009 pronuntata de Judecatoria Tulcea precum si încheierea din 27.12.2007 pronuntata de Judecatoria Tulcea, toate în dosarul penal nr.6040/327/2007, si va trimite cauza spre rejudecare Judecatoriei Tulcea.

La rejudecare, se vor avea în vedere si criticile formulate de catre recurent referitoare la toate aspectele învederate.

În baza art.192 alin.3 cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.

Dosarul 6040/327/2007

Domenii speta

Spete similare