Calitate procesuală pasivă. depozitar al documentelor solicitate.

CALITATE PROCESUALĂ PASIVĂ. DEPOZITAR AL

DOCUMENTELOR SOLICITATE.

Legea nr.544/2001

Calitatea procesuală pasivă în acţiunea întemeiată pe

Legea nr.544/2001 prin care reclamantul solicită obligarea

pârâtului la a-i fi comunicate anumite date de interes personal

cuprinse în documente originale nu aparţine emitentului

actelor, ci depozitarului acestora.

(Decizia nr.487/R-C din 04 aprilie 2007)

Prin cererea înregistrată la data de 23.03.2006, reclamantul

V.M. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului

Argeş, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să fie

obligat a-i comunica date de interes personal ce sunt cuprinse în

documentele originale cu privire la trecerea sa în rezervă în 30.04.1991 şi

informaţiile de interes personal cuprinse în raportul adresat pârâtului

Ministrul de Interne în anul 1994, pe care există o rezoluţie ce-l priveşte

direct, precum şi documentaţia ce a stat la baza clasării raportului.

În motivarea cererii, s-a arătat că a fost trecut în rezervă în

anul 1991, fără a avea acces, în nici un moment, la documentele originale

de trecere în rezervă.

În anul 1994, neoficial, a aflat că Ministrul de Interne, de

atunci – D.I.T., a pus o rezoluţie favorabilă pe un raport ce-l privea, dar

conducerea inspectoratului nu a dat curs dispoziţiei ministrului şi că,  în

urma acţionării în judecată, Curtea de Apel Piteşti, a stabilit că datele

solicitate au caracter personal, neintrând sub incidenţa Legii 544/2001.

Tribunalul Argeş – complet specializat, prin sentinţa civilă

nr.166/CA/05.06.2006 a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Pentru  a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut

că, în cauză, a operat autoritatea de lucru judecat, în raport de sentinţa

nr.76/FC/1999 a Curţii de Apel Piteşti şi decizia nr.451/2000 a Înaltei

Curţii de Casaţie şi Justiţie, din care rezultă că acesta a luat cunoştinţă de

înscrisuri.

S-a mai reţinut, în privinţa cererii de comunicare a actelor ce

au stat la baza deciziei, că pentru acestea trebuie să formuleze acţiune în

anulare a actului considerat nelegal, iar cu privire la comunicarea

raportului, s-a reţinut că trebuia să se adreseze Ministerului Apărării şi

Internelor.

Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către

reclamant, admis de Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr.712/R-

C/27.10.2006, care a casat sentinţa şi a trimis cauze spre rejudecare la

acelaşi tribunal.

Astfel, s-a apreciat că, în mod greşit, instanţa a reţinut 

autoritatea de lucru judecat, fără a fi întrunite cerinţele art.1201 Cod civil,

precum şi că motivarea instanţei vizând comunicarea actelor ce „au stat

la baza emiterii unei decizii” nu este lămuritoare, din perspectiva

excepţiei invocate.

De asemenea, s-a reţinut că, tocmai pornind de la

considerentele deciziei respective, prin care s-a stabilit că informaţiile

solicitate sunt de interes personal şi nu public, cererea reclamantului

trebuia analizată în raport  cu dispoziţiile Legii nr.554/2001.

În sfârşit, Curtea nu a analizat critica vizând excepţia

neparcurgerii procedurii prealabile invocată de intimat, având în vedere

că instanţa de fond nu a pus-o în discuţie, urmând a se pronunţa asupra

ei, la reluarea judecăţii.

La data de 29.12.2006 reclamanta şi-a întregit cererea şi cu

solicitarea obligării pârâtului la daune morale.

După judecata în fond, în urma casării, acelaşi tribunal, prin

sentinţa civilă nr.89/CA/05.02.2007 a respins acţiunea reclamantului ca

neîntemeiată.

Astfel, s-a reţinut, referitor la emitentul actelor şi

informaţiilor solicitate, că acesta nu poate fi Inspectoratul Judeţean de

Poliţie Argeş, întrucât nu acesta este emitentul ordinului de trecere în

rezervă, ci Ministerul Apărării şi Internelor - fost Minister de Interne.

De aceea, referitor la informaţiile privitoare la raportul

adresat fostului Ministru de Interne – D.I.T. – s-a apreciat că tot

Ministerul Apărării şi Internelor trebuie să răspundă.

Asupra caracterului informaţiilor solicitate instanţa a apreciat

că are competenţa clarificării lor numai instituţia căreia i s-a adresat

memoriul,  respectiv  Ministerul Apărării şi Internelor.

Prin urmare, ambele cereri au fost apreciate ca neîntemeiate.

Şi împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către

reclamantul V.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe

dispoziţiile  art.304 pct. 6,7 şi 9 Cod procedură civilă, astfel:

- în loc să se pronunţe pe fondul cauzei, instanţa de fond  a

invocat şi admis, în mod greşit, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a 

Ministerul Apărării şi Internelor .

Or, nu s-a pus niciodată în discuţie o asemenea excepţie, mai

mult, din dezbateri, a rezultat că dosarul administrativ solicitat se află în

arhiva I.P.J. Argeş al Ministerului Apărării şi Internelor şi nu în altă parte,

împrejurare recunoscută de pârât în întâmpinările depuse.

- hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele de fapt şi

de drept pe care se sprijină, în sensul că acţiunea este respinsă ca

netemeinică sub aspectul tuturor capetelor, fără a indica temeiurile de

drept, dar conţine şi motive contradictorii, de genul „plata unor

informaţii de interes personal”, în loc de plata despăgubirilor morale la

care a dovedit că este îndreptăţit;

- instanţa de fond a ignorat decizia instanţei superioare cu

privire la caracterul informaţiilor solicitate, statuate ca fiind de interes

„personal”, astfel că reţinerea împrejurării conform căreia instanţa nu se

poate pronunţa dacă acestea sunt clasificate sau de interes personal, vine

în contradicţie cu cele statuate deja, dar şi cu o parte din motivare, din

considerentele sentinţei, care reconfirmă că informaţiile sunt de interes

personal.

Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse pe temeiurile

invocate, dar şi în limitele dispoziţiilor art.3041 Cod procedură civilă,

Curtea a reţinut că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în

continuare:

Astfel, referitor la prima critică, de care atârnă dezlegarea

pricinii de faţă, aceasta a fost privită ca fondată, în sensul că, în mod

greşit, instanţa de fond a respins acţiunea pe o excepţie, invocată din

oficiu şi nepusă în discuţia părţilor, încălcându-se dispoziţiile art.136-137

Cod procedură civilă, dar şi dreptul părţilor de a se apăra, precum şi

principiul contradictorialităţii.

De altfel, din corespondenţa purtată între reclamant şi pârâtul

Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş, a rezultat, fără dubii, că acesta

este depozitarul documentelor solicitate şi nu Ministerul Apărării şi

Internelor,  susţinându-se fie că recurentul a luat cunoştinţă de ele, fie că

nu pot fi consultate datorită caracterului de informaţii clasificate (f.22,

35-37), motiv pentru care intimatul-pârât nu a invocat o asemenea

excepţie.

S-a reţinut că această cauză a mai fost analizată într-un ciclu

procesual, sub toate aspectele, instanţele având obligaţia de a verifica

calitatea părţilor, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega

valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept

material dedus judecăţii, împrejurare în raport de care, nesesizându-se

probleme prealabile, ci doar aspecte ce ţin de fondul cauzei, instanţa de

control a dat îndrumările necesare, neluate însă în considerare la reluarea

judecăţii, ceea ce face justificată critica recurentului şi sub acest aspect.

Deoarece în calea de atac nu se pot administra probe noi şi

având în vedere soluţionarea cauzei pe o excepţie, ce nu era incidentă

cauzei, se impune ca judecata să fie reluată, urmând a fi analizate şi

celelalte apărări şi critici formulate de părţi.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 şi 5

Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza

spre  rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, complet specializat.

Domenii speta

Spete similare