Procedura prealabilă.

PROCEDURA PREALABILĂ.

Art.109 alin.2 Cod procedură civilă

Art.7 din Legea nr.544/2001.

Art.32, 33 din H.G.nr.123/2002

Art.21 din Constituţie

Legea nr.544/2004

Potrivit art.32 din Normele aprobate prin H.G.

nr.123/2002, persoana care consideră că dreptul său de avea

acces la informaţiile de interes public a fost încălcat, se poate

adresa cu reclamaţie administrativă conducătorului autorităţii

sau instituţiei, iar art.33 reglementează termenul în care

aceasta poate fi făcută.

Aceste reglementări fac corp comun cu Legea

nr.544/2001, fiind reglementări speciale şi care se aplică cu

prioritate atât din punctul de  vedere al procedurii, cât şi al

termenelor, faţă de alte dispoziţii legale cum sunt, de exemplu,

cele din Legea nr.554/2004.

(Decizia nr.574/R-C din 18 mai 2007)

Prin cererea înregistrată la 14 noiembrie 2006, reclamanta

S.C. P.M. S.R.L. Rm.Vâlcea a chemat în judecată pe pârâtele I.T.C.

Craiova şi I.J.C.Vâlcea, pentru ca în baza Legii nr.544/2001 să-i

comunice informaţii cu privire la amenzile aplicate în perioada 2004-

2006, amenda maximă aplicată şi cărei persoane fizice sau juridice, cea

mai mare amendă aplicată în luna iulie 2006 şi cuantumul amenzilor din

perioada 1 ianuarie – 27 septembrie 2006, şi să plătească daune de 100 lei

pe zi.

În motivare reclamanta a arătat că, deşi a solicitat pârâtelor

informaţii cu privire la aspectele reliefate în acţiune, acestea au refuzat să

răspundă întrebărilor adresate, încălcându-se astfel disp.art.7 din Legea

nr.544/2001.

Prin sentinţa nr.22/2006, Tribunalul Vâlcea a admis în parte

acţiunea şi a obligat pe pârâţi să furnizeze reclamantei informaţii de

interes public privitoare la numărul amenzilor aplicate în perioada 2004-

2006, care este cea mai mare amendă din luna iulie 2006 şi cuantumul

amenzilor aplicate în perioada 1 ianuarie – 27 septembrie 2007, sub

sancţiunea plăţii de daune pe zi de întârziere în cuantum de 10 lei,

începând cu data comunicării hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiei.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că informaţiile pentru

care acţiunea a fost admisă sunt publice, nefiind exceptate de la

comunicare, şi pârâtele le revenea obligaţia să răspundă reclamantei în

termenele menţionate de art.7 din Legea nr.544/2001.

Sub aspectul excepţiilor invocate, instanţa a reţinut că

răspunsul negativ al pârâtelor echivalează cu un răspuns, situaţie în care

nu este obligatorie procedura prealabilă, iar interesul în obţinerea

informaţiilor este justificat de finalizarea unui material documentar

jurnalistic ce privea eficienţa activităţii desfăşurate de I.S.C. Vâlcea.

În ceea ce priveşte daunele cominatorii, instanţa a considerat

că ele se datorează pentru obligaţii de a face şi de a nu face, ca mijloc de

constrângere pentru executarea în natură a unei obligaţii stabilite printr-o

hotărâre judecătorească.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs I.T.C, prin I.T.C.

pentru I.T.C. Vâlcea, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă şi

susţinând în esenţă următoarele:

- instanţa a greşit apreciind că nu este necesară efectuarea

unei proceduri prealabile, pe de o parte pentru că a făcut o diferenţiere ce

nu a fost avută în vedere de Legea nr.554/2004, iar pe de lată parte

pentru că a ignorat dispoziţiile din Normele Metodologice de aplicare a

Legii nr.544/2001;

- şi soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei de interes este

greşită întrucât acţiunea reclamantei este justificată numai de campania

susţinută de aceasta în vederea anulării amenzilor contravenţionale ce i-

au fost aplicate de IJC Vâlcea, pentru efectuarea unor construcţii

apreciate ca ilegale;

- informaţiile solicitate de reclamantă sunt considerate

confidenţiale potrivit anexei 3 la Ordinul Inspectorului General de Stat al

Inspectoratului de Stat în Construcţii nr.362/22 iulie 2006, aşa încât, şi

sub aspectul fondului, acţiunea nu putea fi primită.

Examinând criticile formulate, Curtea a constatat că ele sunt

fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.

În conformitate cu prevederile art.137 din Codul de

procedură civilă, dispoziţii procedurale ce se aplică în completarea legilor

speciale a căror incidenţă se discută în cauză, urmează a fi verificate cu

prioritate excepţiile invocate în apărările de fond de către pârâte şi

reiterate în prezenta cale de atac.

O astfel de abordare se impune pentru că, fiind vorba de

excepţii dirimante, incidenţa lor în cauză poate face inutilă cercetarea

fondului.

O primă astfel de excepţie se referă la inadmisibilitatea

acţiunii ca urmare a neefectuării procedurii prealabile.

În conformitate cu prevederile art.109 alin.2 din Codul de

procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei

competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri

prealabile, dovada acesteia urmând a se anexa la  cererea de chemare în

judecată..

Textul reglementează astfel un fine de neprimire a acţiunii

pentru care legiuitorul a prevăzut obligaţia realizării procedurii prealabile,

în măsura în care o astfel de cerinţă nu este îndeplinită.

Soluţionarea acestei excepţii va fi făcută într-o altă ordine

decât cea invocată în calea de atac, respectiv prin verificarea dispoziţiilor

din Legea specială, dispoziţii ce constituie temeiul acţiunii formulate,

urmând ca, în măsura în care nu va deveni inutilă, să fie verificat şi

primul argument ce trimite la prevederile Legii contenciosului

administrativ.

Cauza juridică a raportului dedus judecăţii este reprezentată

de dreptul recunoscut oricărei persoane fizice sau juridice în România de

a avea acces liber şi neîngrădit la orice informaţii de interes public, drept

reglementat de prevederile Legii nr.544/2001.

În aplicarea acestei legi, printr-o hotărâre de guvern, au fost

emise norme, norme care au valoare obligatorie şi care nu pot fi

înlăturate de interpretări ce se fac în aplicarea unui alt act normativ,

respectiv Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art.32 din Normele aprobate prin H.G. nr.123/2002,

persoana care consideră că dreptul său de avea acces la informaţiile de

interes public a fost încălcat, se poate adresa cu reclamaţie administrativă

conducătorului autorităţii sau instituţiei, iar art.33 reglementează

termenul în care aceasta poate fi făcută.

După primirea răspunsului la reclamaţia administrativă

(art.36), dacă persoana se consideră în continuare lezată, aceasta poate

face plângere la instanţa de contencios a tribunalului, termenul fiind de

30 zile, şi el începe să curgă după expirarea termenelor prevăzute de art.7

din Legea nr.544/2001.

Este vorba, aşadar, de reglementări care fac corp comun cu

Legea nr.544/2001, reglementări speciale şi care se aplică cu prioritate

atât din punctul de  vedre al procedurii, cât şi al termenelor, faţă de alte

dispoziţii legale cum sunt, de exemplu, cele din Legea nr.554/2004.

Din verificarea acestor prevederi se reţine obligativitatea 

reclamaţiei administrative, iar folosirea sintagmei „poate” nu poate fi

interpretată ca lăsând la aprecierea persoanei vătămate demersul

recursului graţios. Aceasta poate numai să aprecieze dacă se mai

consideră vătămată şi, în măsura în care răspunsul este afirmativ, dacă

optează să insiste în parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de lege.

Această concluzie nu poate fi înlăturată de dispoziţiile art.21

alin.4 din Constituţie, pentru că nu suntem în faţa unei jurisdicţii

administrative şi nici de termenele la care se referă art.7 din Legea

nr.544/2001. Aceste termene privesc activitatea autorităţii sau instituţiei

publice şi nu a persoanei ce se consideră vătămată, dreptul său fiind

supus unui termen de 30 zile, ce curge însă de la momentul când a primit

sau trebuia să primească răspunsul la reclamaţia administrativă.

Pentru toate aceste considerente se apreciază că în cauză era

obligatorie procedura prealabilă sub forma reclamaţiei administrative, iar

lipsa acesteia duce la respingerea acţiunii.

Analiza făcută de instanţa de fond asupra excepţiei s-a făcut

prin raportarea la o altă lege (nr.554/2004) şi nu la prevederile actului

normativ aplicabil în cauză, care poate fi întregit cu norme din alte

reglementări legale numai în măsura compatibilităţii lor.

Concluzionând în sensul că era obligatorie procedura

prealabilă şi că reclamanta nu a dovedit realizarea acestei îndatoriri,

Curtea a  apreciat că este fondată prima critică şi, în baza art.312 alin.1

Cod pr.civilă, recursul  a fost admis şi modificată sentinţa în sensul

respingerii acţiunii.

Domenii speta

Spete similare