Autoritate de lucru judecat. Cauze juridice diferite Licitaţie - distincţia dintre procesul verbal de licitaţie şi actul de adjudecare - efecte diferite. Momentul transferului proprietăţii. Efectul deschiderii procedurii insolvenţei asupra executării...

Contestaţia la executare, temeiul juridic al acesteia fiind dispoziţiile art.399 şi următoarele c.pr.civ., formulată  în vederea anulării procesului verbal de licitaţie încheiat de executorul bancar are o cauză juridică diferită de  acţiunea  introdusă de lichidatorul judiciar având ca obiect anularea actului de vânzare cumpărare, în temeiul dispoziţiilor Legii  64/1995R . În consecinţă nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat.

Procesul verbal de licitaţie reprezintă un alt act procedural în raport cu actul de adjudecare, ele producând efecte juridice diferite. Transferul proprietăţii nu se face în momentul încheierii acordului de voinţă al părţilor, data ţinerii licitaţiei şi adjudecării bunului, ci în momentul în care este plătit preţul.

Licitaţia începută şi  consemnată în procesul verbal de adjudecare, nu mai trebuia să fie finalizată prin actul de  adjudecare, ci suspendată de la data deschiderii procedurii insolvenţei.

SC EC SRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC T SA Slatina, aflată în procedura de faliment, a chemat în judecată pe pârâtele BRD Sucursala Olt şi SC N C SRL Craiova  pentru a se dispune anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat ca urmare a  licitaţiei organizate de BRD, având ca obiect transferul proprietăţii terenului intravilan cu construcţiile aferente, situat în Slatina str.Recea FN, zona Depozite precum şi restituirea acestui imobil.

În motivare, a  arătat că banca a procedat la vânzarea la licitaţie a  imobilului, în cadrul unei executări silite individuale, însă această vânzare este nulă, pentru că la 14 iunie 2004, împotriva debitoarei s-a deschis procedura prevăzută de Legea 64/1995, astfel că de la această dată toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare trebuiau să fie suspendate.

În subsidiar, a solicitat anularea actului de vânzare cumpărare, în temeiul art.45 alin.1 lit.b din Legea 64/95, pentru că licitaţia a avut un caracter fraudulos, preţul de adjudecare, de la care s-a pornit licitaţia, fiind net inferior în raport cu preţul stabilit prin expertiză.

Prin sentinţa nr.214 din 11 aprilie 2005, pronunţată în dosarul nr. 85/F/2/2004, judecătorul-sindic a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta BRD Sucursala Olt,  a admis acţiunea reclamantei  şi a anulat contractul de vânzare cumpărare din 17 iunie 2004, concretizat în factura fiscală nr. 8208052/17 iunie 2004, pentru imobilul menţionat, dispunându-se restituirea acestuia reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele pârâte.

Examinând sentinţa recurată,  Curtea va respinge ambele recursuri ca  nefondate, motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate fiind analizate împreună,  vizând aceleaşi probleme de drept şi de fapt.

În legătură cu excepţia autorităţii de lucru judecat, judecătorul-sindic corect a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.1201 C.civ.şi art.163 C.pr.civ. nefiind identitate de cauză. Prin sentinţa nr.4207 din 8 oct. 2004 a Judecătoriei Slatina, stată în dosarul nr.  7163/2004, aflată în şnur cu decizia nr. 185 din 3 martie 2005 a Tribunalului Olt, s-a soluţionat  contestaţia la executare formulată de SC T SA Slatina în contradictoriu cu BRD şi SC NC SRL Craiova, în vederea anulării procesului verbal de licitaţie încheiat la 11 iunie 2004 de executorul bancar din Corpul Executorilor Bancari ai BRD, temeiul juridic al acesteia fiind dispoziţiile art.399 şi următoarele C.pr.civ. Acţiunea pedinte are o altă cauză juridică fiind introdusă de lichidatorul judiciar, având ca obiect anularea actului de vânzare cumpărare din 17 iunie 2004, în temeiul dispoziţiilor Legii  64/1995R .

Ambele recurente plasează momentul încheierii actului de  adjudecare la data când s-a ţinut licitaţia, 11 iunie 2004, apreciind în mod greşit că în cauză îşi au aplicabilitatea dispoziţiile art.1295 C.civ. În realitate, fiind vorba de o executare silită, transferul proprietăţii nu se face în momentul încheierii acordului de voinţă al părţilor, data ţinerii licitaţiei şi adjudecării bunului, ci în momentul în care este plătit preţul.

Potrivit art.516 C.pr.civ., după plata integrală a preţului sau a avansului prevăzut de  art.515 cod procedură civilă, dacă imobilul a fost vândut cu plata în rate, (ceea ce nu s-a făcut în  cazul de  faţă), executorul, pe baza procesului verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare. Art.515 C.pr.civ. prevede că un exemplar de pe  actul de adjudecare se va preda dobânditorului, spre a servi ca titlu de proprietate şi pentru a fi înscris în Cartea Funciară.

Potrivit dispoziţiilor art. 518 C.pr.civ., prin actul de adjudecare, proprietatea imobilului sau după caz un alt drept real care a făcut obiectul urmăririi silite, se transmite de la debitor la adjudecatar.

Faţă de textele enunţate, rezultă fără dubiu că procesul verbal de licitaţie este distinct în raport cu actul de adjudecare şi deci, transmiterea proprietăţii imobilului nu a avut loc la 11 iunie 2004, ci la 17 iunie 2004, când s-a încheiat actul de  adjudecare.

Cum actul de  adjudecare s-a încheiat la 17 iunie 2004, deci după deschiderea procedurii prevăzute de Legea 64/1995R, în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor prezentei legi.

Astfel, potrivit art.42 din Legea 64/1995R, de la data deschiderii procedurii, se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Faţă de textul mai sus enunţat, licitaţia începută şi apoi consemnată în procesul verbal din 11 iunie 2005, nu mai trebuia să fie finalizată prin actul de  adjudecare, ci suspendată. Neprocedându-se astfel, în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.49 din Legea 64/1995R, potrivit căruia în afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de  cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule. Această dispoziţie este imperativă şi corect a fost reţinută de judecătorul-sindic care nu mai trebuia să demonstreze  că actele au fost şi frauduloase.

Susţinerea că judecătorul-sindic a dat ceea ce nu s-a cerut, este nefondată, pentru că aşa cum rezultă de mai sus, lichidatorul judiciar a cerut anularea actului de vânzare cumpărare din 17 iunie 2004, materializat în factura fiscală menţionată, iar dispozitivul sentinţei coincide cu ceea ce s-a cerut.

Sentinţa fiind legală şi temeinică, în baza dispoziţiilor art.312 C.pr.civ, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare