Procedura insolvenţei. Condiţiile introducerii cererii de către creditor. Condiţia valorii prag a creanţei. Îndeplinirea condiţiei la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Decizie 250R din 25.02.2008


Procedura insolvenţei. Condiţiile introducerii cererii de către creditor. Condiţia valorii prag a creanţei. Îndeplinirea condiţiei la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Condiţia valorii prag de 10.000 lei trebuie să existe nu numai la formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, ci şi la data deschiderii acestei proceduri, pentru că la acel moment se apreciază îndeplinirea condiţiilor legale.

Cum însă această condiţie nu mai era îndeplinită la data pronunţării hotărârii atacate, deoarece fusese achitată o parte importantă din datorie, în mod întemeiat a decis judecătorul sindic respingerea cererii creditorului de deschidere  a procedurii insolvenţei.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI  SECŢIA A VI A COMERCIALĂ

DECIZIA  COMERCIALĂ NR.250 R/ 25.02.2008)

Prin sentinţa comercială nr. 2189/ 08.10.2007 pronunţată de Tribunalul Călăraşi - Secţia Civilă a fost respinsă cererea creditorului S.C. S. P. S.R.L. de declanşare a procedurii insolvenţei debitorului S.C. A.P. S.R.L.

Din analiza probelor dosarului, instanţa a reţinut că în baza relaţiilor comerciale, creditorul a livrat către debitor produsul în valoare totală de 17.278 lei, situaţie necontestată de debitor. Debitorul a făcut plata preţului numai pentru suma de 13.728,44 lei, după care a mai plătit încă 6000 lei, suma neachitată fiind de 7.728,44 lei.

Faţă de prevederile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, care impun un cuantum minim al creanţei de 10.000 lei pentru deschiderea procedurii insolvenţei, instanţa a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste text de lege, cuantumul debitului fiind inferior cuantumului minim legal. S-a apreciat că acest cuantum trebuie apreciat la momentul la care se soluţionează cererea de deschidere a procedurii şi nu la data introducerii ei, avându-se în vedere că între timp debitorul a mai făcut plăţi parţiale.

S-a arătat că nu este îndeplinită nici condiţia incapacităţii de plată, deoarece cu mult înainte de înregistrarea cererii de faţă debitorul dispunea de 20.187 lei din care a efectuat plăţi şi din care putea face plata în cauză.

Împotriva sentinţei comerciale nr. 2189/ 08.10.2007 pronunţată de Tribunalul Călăraşi - Secţia Civilă a declarat recurs în termen legal creditoarea S.C. S.p. S.R.L. Aceasta  a criticat-o pentru următoarele motive redate în esenţă:

Instanţa a apreciat greşit că debitoarea nu se află în stare de insolvenţă. Având în vedere plăţile parţiale efectuate, rezultă că aceasta nu are disponibilităţi băneşti suficiente încât să achite întregul debit, ceea ce înseamnă că se află în stare de insolvenţă;

La data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei era îndeplinită condiţia valorii prag de 10.000 lei pentru admiterea cererii, iar debitoarea, cu rea credinţă a achitat parţial debitul pentru a scădea suma datorată sub această valoare.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse şi care se referă la dispoziţiile art. 304 1 C.pr.civ., se constată că nu este fondat.

Cu privire la primul motiv de recurs, aşa cum rezultă din prevederile art. 31 din Legea nr. 85/2006, debitorul este prezumat în stare de insolvenţă dacă nu achită datoriile restante mai mult de 30 de zile de la scadenţă.

În cauză, debitorul a contestat starea sa de insolvenţă, arătând că a achitat din datoria faţă de recurenta-creditoare, rămânând de achitat suma de 7728,44 lei.

Achitarea parţială a datoriei nu este o probă de natură să răstoarne prezumţia relativă de insolvenţă a debitorului, starea de insolvenţă raportându-se la capacitatea debitorului de a achita toate datoriile exigibile cu fondurile băneşti disponibile.

Totuşi, cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, condiţia valorii prag de 10.000 lei trebuie să existe nu numai la formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, ci şi la data deschiderii acestei proceduri, pentru că la acel moment se apreciază îndeplinirea condiţiilor legale.

Cum însă această condiţie nu mai era îndeplinită la data pronunţării hotărârii atacate, deoarece fusese achitată o parte importantă din datorie, în mod întemeiat a decis judecătorul sindic respingerea cererii creditorului de deschidere  a procedurii insolvenţei.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va fi respins recursul ca nefondat.

1