Cerere de repunere în termenul de depunere a notificării prevăzute de Legea 10/2001 - împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Decizie 87 din 23.11.2009


15. Cerere de repunere în termenul de depunere a notificării prevăzute de Legea 10/2001 - împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Drept procesual civil.

Art. 103 Cod procedură civilă

Vârsta înaintată nu poate constitui împrejurare mai presus de voinţa părţii pentru neîndeplinirea unui act de procedură.

Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, minori şi familie,

conflicte de muncă şi asigurări sociale

Decizia civilă nr. 87 din 23 septembrie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 7 din 9 ianuarie 2008 a Tribunalului Bacău s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S. A. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bacău, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin cererea introductivă, reclamanta a chemat în judecată pârâta, solicitând a fi repusă în termenul de depunere a notificării conform Lg. 10/2001.

S-a reţinut că, termenul de depunere a notificărilor conform art.22 din Lg. 10/2001 a fost iniţial de 6 luni şi a fost ulterior prelungit succesiv cu încă 6 luni prin O.U.G. nr. 109/2001 şi O.U.G. nr. 145/2001, termenul împlinindu-se la 14 februarie 2002.

S-a apreciat de instanţa de fond că motivele invocate de reclamantă referitoare la vârsta sa înaintată de 72 de ani şi a izolării în care trăieşte, nu constituie motive temeinice în sensul art. 103 din Codul de procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, apelul fiind declarat în termen, motivat şi scutit de plata taxei de timbru conform art.55 din Lg. 10/2001.

În motivarea apelului s-a arătat, în esenţă, că instanţa nu a analizat în mod corect probele administrate în raport de prevederile art. 103 Cod procedură civilă, deoarece este bolnavă, în vârstă, motiv pentru care nu a mai făcut în ultimii ani deplasări de la domiciliu.

A arătat apelanta că instanţa a respins proba cu expertiză medicală pentru a dovedi imposibilitatea sa de a lua cunoştinţă de situaţiile prevăzute de Lg. 10/2001, astfel încât din motive mai presus de voinţa sa nu a depus notificarea.

Examinând cauza sub aspectul motivelor de apel invocate Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Apelanta este nemulţumită de faptul că instanţa nu a analizat corect probele în raport de dispoziţiile art. 103 Cod procedură civilă care prevăd că, neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

La dosarul instanţei de fond s-au depus ca acte medicale două adeverinţe care atestă existenţa unor afecţiuni de care suferea apelanta în luna noiembrie 2007, afecţiuni care, însă nu sunt de natură a o pune în imposibilitate de aşi administra interesele. Mai mult aceste adeverinţe nu atestă că apelanta ar fi suferit anumite boli în anul 2001, boli care să o fi pus în imposibilitatea de a formula notificarea în termenul prevăzut de lege.

De aceea în raport de actele medicale depuse la dosar s-a apreciat că în mod corect prima instanţă a respins proba cu expertiză solicitată de apărătorul apelantei, cu atât mai mult cu cât în acţiunea introductivă apelanta nu a invocat un motiv de boală ca şi cauză a imposibilităţii depunerii în termen a notificării, invocând doar vârsta sa înaintată şi izolarea în care trăieşte, motive care nu pot constitui împrejurări mai presus de voinţa sa care să o împiedice să depună notificarea în termenul prevăzut de Lg. 10/2001.

Având în vedere situaţia reţinută Curtea de Apel în baza art.296 Cod procedură civilă a respins apelul ca nefondat.