Partaj bunuri comune. Criterii legale de atribuire a loturilor. Caracterul exemplificativ al criteriilor prevăzute de art. 6739 şi art. 6736 Cod procedură civilă.

16. Partaj bunuri comune. Criterii legale de atribuire a loturilor. Caracterul exemplificativ al criteriilor prevăzute de art. 6739  şi art. 6736  Cod procedură civilă.

Drept procesual civil. Partaj judiciar.

art. 6739  şi art. 6736  Cod procedură civilă.

Enumerarea criteriilor de atribuire a loturilor prev. de lege este exemplificativă şi nu limitativă. În condiţiile în care criteriile concrete enumerate expres de lege nu au putut fi aplicate în cauză, fiind irelevante (cote egale, bunurile sunt aceeaşi natură – imobile etc.), instanţele de fond au reţinut în mod temeinic şi legal că istoricul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu poate constitui un criteriu determinant la formarea şi atribuirea loturilor.

Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, minori şi familie,

conflicte de muncă şi asigurări sociale

Decizia civilă nr. 1182 din 14 octombrie 2009

Prin sentinţa civilă 331/30.01.2009 pronunţată în dosarul nr. 3417/321/2007 înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ a fost admisă cererea de partaj bunuri comune formulată de reclamanta C.M.L. în contradictoriu cu pârâtul C.A. M. s-a constatat că reclamanta şi pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei în cotă egală de contribuţie bunuri în valoare de 206.900 lei; s-a sistat starea de devălmăşie şi s-au format laturile, au fost atribuite pârâtului bunuri în valoare de 179.399 lei şi obligarea acestuia la plata unei sulte către reclamantă în sumă de 75.949 lei în termenul de 30 de zile; s-a constatat că pârâtul a achitat la bugetul de stat impozitul pe venit din chirii, în sumă de 4977 lei, aferent sumei de 66.768 lei, echivalentul în lei a sumei de 15.600 euro încasată cu titlu de chirie de la locatara SC MCB – S. Târgu Neamţ; a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 819,2 lei, reprezentând cota parte din impozitul pe venit, aferentă sumei de 2568 lei, (600 euro) încasată de la locatară, pentru una lună; s-au compensat în parte, cheltuielile de judecată, în limitele sumei de 4085 lei şi a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 1574,42 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că: părţile s-au căsătorit la data de 01.09.2001, iar căsătoria lor a fost desfăcută, prin divorţ, prin sentinţa civilă nr.2079/7.11.2007.

Instanţa de fond a reţinut că în timpul căsătoriei, părţile au dobândit, cu o cotă egală de contribuţie, suprafaţa de 1248 mp teren arabil, situat în intravilanul satului Vânători – Neamţ, în valoare de 24.933 lei, terenul fiind dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2561/18.11.2003, suprafaţa de 36 mp teren curţi – construcţii intravilan oraş Târgu Neamţ, str. Plopului, în valoare de 1582 lei, una construcţie cu destinaţie de spaţiu comercial, în suprafaţă de 29 mp, prevăzut cu P + 1construit din bolţari de zgură, pe temelie din beton, acoperit cu tablă, situat pe terenul în suprafaţă de 36 mp descris mai sus, în valoare de 113617 lei, precum şi suma de 15.600 Euro sau 66.768 lei, reprezentând c/valoarea chiriei pentru spaţiul comercial închiriat S.C. „MCB S” S.R.L. Târgu Neamţ pe perioada de 26 de luni, conform contractului de închiriere autentificat sub nr. 1046/07.06.2007.

Valoarea totală a bunurilor comune este de 206900 lei, fiecărei părţi revenindu-i bunuri în valoare de câte 103450 lei.

În baza art. 36 din Codul Familiei, instanţa de fond a constatat încetată comunitatea de bunuri a părţilor şi a atribuit acestora loturi cuprinzând bunuri, în limitele cotei de 50% cuvenite fiecăruia, după cum urmează:

Pârâtului i s-a atribuit construcţia cu destinaţie de spaţiu comercial, prevăzut cu P + 1 şi terenul aferent în suprafaţă de 36 mp, imobilul fiind situat în oraşul Târgu Neamţ, str. Plopului, în valoare totală de 115.199 lei (113.617 lei val. Construcţiei şi 1582 lei valoarea terenului). Acest imobil a fost primit, prin donaţie de cele două părţi, de la părinţii pârâtului, C. M. şi C. V.. la data de 15 septembrie 2005, părţile neavând nici o contribuţie la edificarea acestei construcţii, iar pentru pârât, care este fiul donatorilor, construcţia respectivă are şi o puternică încărcătură sentimentală.

Totodată, pârâtul a încasat de la locatara S.C. „M.S. SRL Târgu Neamţ, anticipat, suma de 15.000 Euro, reprezentând 25 de rate, a câte 600 Euro/lunar, echivalentul în lei, în sumă totală de 64.200 lei (428 lei/Euro), suma fiind cheltuită de către acesta, aşa încât, va fi inclusă în lotul său.

Instanţa a mai reţinut că pârâtul are dreptul la bunuri în valoare de 103.450 lei şi primeşte bunuri în valoare totală de 179.399 lei şi la obligat să plătească reclamantei suma de 75.949 lei, cu titlu de sultă. De altfel pârâtul a făcut dovada existenţei în contul său bancar, deschis la BRD Târgu Neamţ a sumei de 85.000 lei (fila 93).

Instanţa de fond a atribuit reclamantei lotul nr. 2, format din suprafaţa de 1248 mp teren arabil, situat în intravilanul satului V.– Neamţ, în valoare de 24.933 lei, suma de 75.949 lei, cu titlu de sultă, pe care urmează să o primească de la pârât; precum şi suma de 2568 lei, echivalentul sumei de 600 Euro, reprezentând chiria primită, pentru una lună, de la locatara S.C. „M.– S. SRL Târgu Neamţ. Reclamanta are dreptul la bunuri în valoare de 103.450 lei şi primeşte bunuri în valoare totală de 103.450 lei.

Instanţa a mai reţinut că pârâtul C.A.M. a achitat la bugetul de stat, impozitul pe venit din spaţii închiriate corespunzător sumei de 15.600 Euro, în echivalent monedă naţională a României, în sumă de 4977 lei, conform chitanţelor nr. 0560601/12.09.2008; 0553697/27.01.2009, 0555768 din 14.03.2008 şi 0557630/28.05.2008 (filele 90 – 91).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Z.M.L. fostă C.

În dezvoltarea motivelor de apel se solicită practic în primul rând repunerea în termenul de declarare a apelului, întrucât sentinţa pronunţată de către prima instanţă nu i-a fost comunicată, dânsa luând la cunoştinţă despre existenţa sentinţei la data de 5.03.2009 cu prilejul consultării dosarului.

Mai invocă faptul că pronunţarea hotărârii nu s-a făcut în şedinţă publică de moment ce minuta hotărârii nu poartă şi semnătura grefierului.

Un alt motiv de apel se referă la modalitatea de atribuire a bunurilor comune susţinându-se că aceasta este netemeinică şi părtinitoare în condiţiile în care i s-a atribuit în lotul său un teren lipsit de acces la drumul public şi învecinat pe latura nordică cu proprietatea SC „P. –C.” SRL firmă ce aparţine familiei intimatului. Mai arată că motivarea instanţei potrivit căreia imobilul din strada P. a fost dobândit prin donaţie de la părinţii pârâtului, are o puternică încărcătură sentimentală, nu reprezintă un argument întemeiat din moment ce fostul soţ al reclamantei l-a închiriat şi nu s-a preocupat niciodată de utilizarea lui.

Ca atare se solicită a-i fi atribuită imobilul din str. P.

Prin decizia civilă nr.115/AC/26.05.2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr.3417/321/2007 s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Considerentele reţinute de instanţa de apel au fost următoarele:

Tribunalul analizând cererea de repunere în termenul de apel a apreciat că aceasta este întemeiată, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 103 Cod procedură civilă.

În conformitate cu art.103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Apelanta Z. M. L. a făcut dovada că nu a exercitat apelul în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, aşa cum prevede art.284 alin. 1 Cod procedură civilă, din cauza unor împrejurări obiective, hotărârea practic nefiindu-i comunicată iniţial, întrucât din analiza procesului verbal de comunicare a hotărârii (fila 108 dosar fond) rezultă că aceasta a fost remisă unei persoane străină de cauză, ce nu avea mandat de a o reprezenta.

Cum reclamanta a făcut pe deplin dovada existenţei unei împrejurării obiective ce a împiedicat-o să exercite apelul în termenul prevăzut de lege, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 103 Cod procedură civilă şi ca atare, s-a constatat că cererea de apel formulată de reclamanta Z.M. L. este declarată în termen legal, în raport cu data când hotărârea i-a fost recomunicată, respectiv 06.03.2009 (fila 111 dosar fond).

Cu privire la faptul că minuta hotărârii nu poartă şi semnătura grefierului aceasta nu are nicio relevanţă juridică, întrucât art.258 Cod procedură civilă, prevede sancţiunea nulităţii sentinţei doar în situaţia când nu e semnată de către judecător. Ca atare apare ca neîntemeiată excepţia nulităţii sentinţei pentru acest motiv, precum şi cea a faptului că sentinţa nu a fost pronunţată în şedinţă publică, întrucât aceasta pe de o parte nu a fost dovedită, iar pe de altă parte apelanta ar fi trebuit să dovedească o vătămare ce nu putea fi înlăturată decât prin anularea respectivului act conform art. 105 alin.2 Cod procedură civilă.

Pe fondul criticilor referitoare la modalitatea de atribuire a bunurilor, prima instanţă a procedat la partajarea bunurilor conform art. 728 alin.1 Cod civil şi a dispoziţiilor art.6739 Cod procedură civilă.

La formarea şi atribuirea loturilor instanţa de fond a ţinut cont de natura bunurilor, împrejurarea că imobilul din str. P. a fost donat de către părinţii intimatului, precum şi de prevederile legale potrivit cărora bunurile se împart în natură prin formarea de loturi, iar pentru egalizarea acestora se calculează sultă valorică.

Faptul că terenul atribuit pârâtei nu are ieşire la calea publică nu constituie un impediment faţă de atribuirea acestuia dânsei, întrucât nici la data achiziţionării bunului imobil acesta nu a avut ieşire la calea publică, iar pârâta are posibilitatea de a uza de o acţiune în servitute de trecere.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta. Ca motive de recurs recurenta a reiterat motivele invocate în susţinerea apelului.

Intimatul nu a formulat întâmpinare la recurs şi nu au fost administrate probe noi în recurs.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Din coroborarea art. 6739 Cod procedură civilă şi art.6736 alin.2 Cod procedură civilă rezultă că la formarea şi atribuirea loturilor instanţa va ţine seama de propunerea făcută prin raportul de expertiză şi după caz de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a se cere împărţeala au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Enumerarea criteriilor de atribuire a loturilor este deci exemplificativă şi nu limitativă.

În condiţiile în care criteriile concrete mai sus arătate nu au putut fi aplicate în cauză, fiind irelevante (cote egale, bunurile sunt aceeaşi natură – imobile etc.), instanţele de fond au reţinut în mod temeinic şi legal că istoricul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu poate constitui un criteriu determinant la formarea şi atribuirea loturilor.

Susţinerea recurentei conform căreia un asemenea criteriu nu reprezintă un argument întemeiat din moment ce pârâtul a închiriat construcţia şi nu s-a preocupat niciodată de utilizarea lui nu este primită de instanţă, deoarece pe de o parte construcţia a avut destinaţia de spaţiu comercial încă de la obţinerea autorizaţiei de construire (f. 29 dosar prima instanţă), iar, pe de altă parte recurenta însăşi a avut calitatea de cocontractant-coproprietar în contractul de închiriere încheiat cu SC” M.C.B. S.” SRL din oraşul T. N. (fila 31 dosar judecătorie).

Recurenta îl acuză pe intimat că nu s-a preocupat niciodată de utilizarea lui, afirmaţie contrazisă în mod evident de încheierea contractului de închiriere fără a invoca un comportament mai diligent din partea sa care avea calitatea de coproprietar în devălmăşie a bunului închiriat.

Nu în ultimul rând Curtea remarcă că anterior divorţului recurenta a posedat imobilul o perioadă scurtă de timp, începând din 15.09.2005, data încheierii contractului de donaţie.

Pentru considerentele expuse Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare