Cerere de repunere a părţii în termenul de formulare a notificării la legea 10/2001. Noţiunea de împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Decizie 134 din 13.10.2008


6.Cerere de repunere a părţii în termenul de formulare a notificării la legea 10/2001. Noţiunea  de împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Drept procesual civil. Termen de formulare a contestaţiei. Cerere de repunere în termen; Dovada unei împrejurări mai presus de voinţa părţii.

Art. 22 alin.1 Legea 10/2001

Cererea de repunere în termenul de exercitare  a contestaţiei trebuie formulată în termenul prevăzut de art. 103 Cod procedură civilă, făcându-se dovada acelor împrejurări mai presus de voinţa părţii care au împiedicat-o să efectueze  actul procedural în termenul prevăzut de lege.

Decizia civilă nr. 134/13.10.2008 a Curţii de Apel Bacău.

Prin sentinţa civilă nr.162/05.03.2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ s-a respins ca nefondată cererea formulată de contestatoarea S.A. de repunere în termenul de formulare a notificării. S-a respins ca nefondată contestaţia formulată împotriva dispoziţiei Primarului mun. P.N. nr. 4985/2007.

Prima instanţă a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada  existenţei  unei împrejurări care să o fi împiedicat în mod absolut pe contestatoare ca până la 14.02.2002 să solicite executorului judecătoresc notificarea intimatului cu privire la restituirea imobilelor revendicate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea care a susţinut că soluţia de respingere a cererii de repunere în termen este greşită, atâta timp cât a depus la dosar o serie de acte medicale care fac dovada că s-a aflat în imposibilitate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să-şi reprezinte singură interesele.

Apelul nu este fondat.

Dispoziţiile art. 103 cod pr.civilă în aliniatul 1 partea finală reglementează repunerea în termen pentru exercitarea oricărei căi de atac şi priveşte situaţiile în care partea dovedeşte că a fost împiedicată să exercite calea de atac în termen dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Articolul sus-menţionat reglementează o repunere în termen „Sui generis” având un caracter restrictiv deoarece se referă la „ o împrejurare mai presus de voinţa părţii”.

Acest text are ca obiect un drept procedural, care trebuie exercitat sub sancţiunea decăderii, într-un anumit termen, sancţiune care devine inoperantă numai dacă împrejurarea care justifică repunerea în termen este obiectivă, mai presus de voinţa părţii care nu putea fi prevăzută şi nici depăşită de acesta.

Faptul că apelanta – contestatoare suferă de hepatită cronică moderat activă, colecistopatie cronică, angor pectoris de efort BRD major, diabet zaharat şi depresie nu constituie o împrejurare obiectivă  mai presus de voinţa sa, care să fi făcut imposibilă formularea notificării în termenul legal, pentru a justifica repunerea în termen. Aceasta întrucât bolile de care suferă contestatoarea nu sunt din categoria celor de natură să o împiedice pe aceasta să îşi administreze singură interesele.

A mai invocat apelanta şi că dacă ar fi repusă în termen pentru formularea  notificării nu ar afecta dreptul nici unei alte persoane. Problema  nu poate fi pusă însă în acest termen, toate drepturile procedurale trebuind să fie exercitate cu bună credinţă şi în termenele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse s-a respins apelul.