Teren atribuit în folosinţă pe durata construcţiei, aflat în proprietatea Statului Român. Sistarea indiviziunii şi atribuirea lui în favoarea titularilor dreptului de folosinţă, fără obligarea lor la plata sultei în favoarea statului. Pronunţarea une...

Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 1955 din 1 iunie 2011

Prin sentinţa civilă nr.4569/25 martie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost respinsă acţiunea civila precizată şi completată formulată de către reclamanţii V.I. şi B.P. împotriva pârâtei F.B., ca urmare a admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a acestei pârâte şi s-a constatat că reclamanţii V.I. şi B.P. au renunţat la judecarea cererii privind includerea în masa succesorală rămasă după defuncta B.I.E., decedată la data de 27 Decembrie 2002  a bunurilor mobile, respectiv picturi şi bijuterii; s-a constatat că reclamanţii V.I. şi B.P. au renunţat la judecarea cererilor privind constatarea nulităţii absolute a  donaţiei intervenite în anul 1985 între defunctele B.I.E. şi fiica sa, pârâta F.B., decedată în cursul judecării cauzei, precum şi a donaţiei intervenite în anul 2002 între aceasta din urmă şi  pârâtul F.S. junior,  cu privire la imobilul situat în localitatea Siofok-Ungaria; s-a constatat că reclamanţii reconvenţionali F.S. senior şi F.S. junior au renunţat la judecarea cererii reconvenţionale privind includerea în masa succesorală rămasă după defuncta B.I.E.  decedată la data de 27 Decembrie 2002  a bunurilor mobile, respectiv tablouri, picturi, gravuri, sculpturi, mobilă, vase, tacâmuri, covoare, haine de blană, bijuterii, aparatele electrocasnice, certificat de acţionar, precum şi dreptul de concesiune asupra a 4 locuri de mormânt în Cimitirul Central si dreptul de autor după poetul B.J. şi manuscrisele acestuia; a fost admisă în parte acţiunea civilă precizată, completată şi extinsă formulată de reclamanţii V.I. şi B.P. împotriva pârâţilor F.S. jr. şi F.S. sen. şi Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca şi a fost admisă în parte acţiunea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională F.B. şi continuată de către F.S. jr. şi F.S. sen. şi  s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B.I.E.  decedată la data de 27 decembrie 2002  se compune din cota de 7/8 parte din imobilul casă şi cota de 21/32 parte din teren, ambele imobile  înscrise în C.F. nr.17.315 Cluj-Napoca, nr.top. 1225/2,  imobil situat administrativ în municipiul Cluj-Napoca, strada B. nr. 38, judeţul Cluj, precum şi din imobilul teren în suprafaţă de 8700 mp. evidenţiat în Titlul de proprietate nr.25.880/1002/1995, în  tarla 51, parcela 129, teren situat în extravilanul localităţii Coplean, comuna Căşeiu, judeţul Cluj; a fost respinsă cererea reclamanţilor V.I. şi B.P. privind includerea în masa succesorală rămasă după defuncta B.I.E. a imobilului casă şi teren situate în localitatea Sifok-Ungaria; s-a constatat că vocaţie succesorală după defuncta B.I.E. au reclamanţii V.I. şi B.P. şi pârâta F.B., în cotă de 1/3 parte fiecare, în calitate de descendenţi direcţi; s-a dispus sistarea indiviziunii în ceea ce priveşte suprafaţa de 8.700 mp. evidenţiat în Titlul de proprietate nr.25.880/1002/1995, în  tarla 51, parcela 129, teren situat în extravilanul localităţii Coplean, comuna Căşeiu, judeţul Cluj, prin atribuirea terenului în favoarea reclamantului B.P., cu obligarea acestuia la plata sultei în cuantum de 500 lei, în favoarea pârâţilor reclamanţi reconvenţionali F.S. senior şi F.S. junior; s-a dispus sistarea indiviziunii în ceea ce priveşte cota de 7/8 parte din imobilul casă şi cota de 29/32 parte din teren, ambele imobile  înscrise în C.F. nr. 17.315 Cluj-Napoca, nr.top.1225/2, imobil situat administrativ în municipiul Cluj-Napoca, strada B. nr.38, judeţul Cluj, prin atribuirea acestora în întregime în favoarea reclamanţilor V.I. şi B.P.; au fost obligaţi reclamanţii V.I. şi B.P., în solidar, să le plătească pârâţilor Statul Roman prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca sultă în cuantum de 124.200 lei şi pârâţilor reclamanţi reconvenţionali F.S. senior şi F.S. junior, sultă în cuantum de 214.608,33 lei, în termen de  6 luni de la data rămânerii irevocabile a sentinţei; s-a dispus înscrierea în C.F. nr.17.315 Cluj-Napoca a dreptului de proprietate al reclamanţilor V.I. şi B.P., în cotă de ½ parte fiecare asupra 7/8 parte din imobilul casă şi asupra cotei de 29/32 parte din teren, imobile cu nr.top. 1225/2, situate administrativ în municipiul Cluj-Napoca, strada B. nr.38, judeţul Cluj; au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de reclamanţii V.I. şi B.P. şi de pârâţii F.S. senior şi F.S. junior.

Prin decizia civilă nr. 342/16 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj, au fost admise apelurile declarate de către reclamanţii B.P.  şi V.I. şi de pârâţii F.S.  senior şi F.S. junior împotriva sentinţei civile nr.4569 pronunţată la data de 25 martie 2009 în dosarul nr.6401/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a fost schimbată în parte sentinţa atacată sub aspectul soluţiei privind sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul construcţie şi teren situat în Cluj-Napoca, str. B. nr. 38, jud. Cluj, imobil înscris în CF nr. 17.315 Cluj, top. 1225/2; s-a dispus sistarea indiviziunii succesorale constatată în privinţa imobilului mai sus menţionat, respectiv în privinţa cotei de 7/8 parte din teren şi construcţie; a fost atribuit imobilul în întregime reclamanţilor B.P.  şi V.I.; au fost obligaţi reclamanţii la plata în favoarea pârâţilor F.S.  senior şi F.S. junior a unei sulte în valoare de 221 666 lei, conform raportului de evaluare efectuat în apel, în termen de 6 luni de la rămânerea  irevocabilă a deciziei; s-a dispus intabularea în favoarea reclamanţilor a dreptului de proprietate asupra cotei de 7/8 parte din imobilul construcţie şi teren menţionat anterior, în părţi egale, cu titlul de moştenire şi partaj; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate; au fost  respinse apelurile sub celelalte aspecte şi au fost compensate cheltuielile de judecată din apel.

Pentru a pronunţa această  decizie, tribunalul a  reţinut că, apelurile reclamanţilor şi pârâtului sunt fondate în parte, cu privire la  aspectele  privind stabilirea sultei în favoarea Statului Român.

Tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.36 din Legea nr.18/1991, astfel încât părţile nu datorează sultă Statului Român.

Împrejurarea că până acum nu s-a eliberat un ordin al prefectului, nu are importanţă în cauză, instanţa a apreciat că are competenţă să hotărască asupra acestei probleme, având în vedere că are plenitudinea de competenţă în materia fondului funciar.

Părţile implicate şi-au manifestat dorinţa de a beneficia de restituirea terenului în condiţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, inclusiv prin cererea de apel, tribunalul nu are motive să acorde Statului Român o sultă pentru un teren care trebuie oricum transmis în proprietatea părţilor cu titlu gratuit.

Referitor la apelul reclamanţilor, tribunalul a constatat că judecătoria a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.

În baza Legii nr. 105/1992 cu privire la raportul de drept internaţional privat, art. 10, s-a dat eficienţă dispoziţiilor Tratatului încheiat între România şi Ungaria, ratificat prin Decretul nr. 505/1958, potrivit cărora procedura succesorală şi bunurile imobile sunt supuse legii statului pe teritoriul căruia se află bunurile.

În plus faţă de cele menţionate la fond şi Regulamentul nr. 41/2002 UE privind cooperarea judiciară în materie civilă prevede că acesta nu se aplică procedurii succesorale, rămânând ca aceasta să fie reglementată în baza tratatelor bilaterale între state.

Prin urmare, instanţa a reţinut că imobilul din Ungaria este supus legii maghiare în baza Tratatului dintre România şi Ungaria, iar pârâtul F.S. senior are, cu privire la imobilul din România, vocaţie succesorală, deoarece aşa prevede legea română.

Referitor la apelul pârâţilor, tribunalul a constatat că a existat intenţia de a gratifica a antecesoarei pârâţilor, situaţie în care nu mai poate fi invocată cu succes nulitatea contractului de donaţie, datorită lipsei cauzei, respectiv a intenţiei de a dona.

Împotriva acestei decizii a  declarat recurs pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, prin care a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa respingerii apelurilor declarate de reclamanţi şi pârâţi şi menţinerii hotărârii instanţei de fond.

În motivarea recursului, recurentul a  arătat că decizia tribunalului este nelegală, deoarece cererea formulată de moştenitorii defunctei B.I.E. prin care s-a solicitat admiterea unui ordin de atribuire în  proprietate în favoarea lui B.I.E. a terenului în suprafaţă de 82/327-a parte din terenul înscris în CF 17315 Cluj-Napoca, are un alt regim juridic, respectiv Legea nr. 18/1991 republicată, care este lege specială. Consideră că instanţa nu poate dispune printr-o acţiune pe dreptul comun restituirea cotei de teren deţinută de Statul Român (2/8 parte), deoarece la data promovării acţiunii reclamanţii nu aveau formulată cerere în baza Legii nr. 18/1991, prin care să fi solicitat restituirea acestui teren. Această cerere a fost formulată de moştenitorii defunctei  abia în apel,  fără a face dovada că au investit Primăria municipiului Cluj-Napoca cu o cerere în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra cotei de teren deţinută de Statul Român, anterior prezentei acţiuni.

Pârâtul a mai arătat că, trebuie sistată indiviziunea şi achitate sultele ce se cuvin coproprietarilor.

În ceea ce priveşte Decizia  nr. XX/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se arată că regimul terenurilor intravilane expropriate este distinct reglementat de  dispoziţiile Legii nr.10/2001, în condiţiile în care celelalte legi ale proprietăţii au ca obiect terenurile aflate în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie şi terenurile din intravilan atribuite în folosinţă veşnică sau pe durata existenţei construcţiei şi terenurile forestiere, după caz, astfel că regimul juridic al imobilului în litigiu este Legea nr. 18/1991, republicată.

Potrivit dispoziţiilor  art. 36 alin. 2 din Legea nr.  18/1991 pot formula cerere de atribuire în  proprietate a terenurilor  intravilane persoanele care au primit în folosinţă veşnică sau în folosinţa pe durata construcţiei astfel de terenuri.

În speţă, persoana îndreptăţită nu poate primi în  proprietate numai suprafaţa de teren care i-a fost acordată pin decizia administrativă prin care s-a  constituit dreptul de folosinţă.

Prin întâmpinarea formulată, reclamanţii B.P. şi V.I. au solicitat  respingerea  recursului formulat de pârât, cu cheltuieli de judecată.

Analizând decizia pronunţată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Moştenitorii defunctei B.I.E. au solicitat Prefectului, prin cererea înregistrată sub nr. 106484/22.05.2009, emiterea unui ordin pentru terenul aferent cotei de 82/327 parte din terenul înscris în C.F. 17315 Cluj. Deşi  cererea a fost adresată Primăriei Cluj-Napoca urmând ca aceasta să solicite Prefectului emiterea unui ordin de atribuire a terenului, cu toate acestea recurentul a promovat prezentul recurs susţinând că în mod nelegal nu s-a stabilit sultă în favoarea sa pentru cota de 82/327 parte din terenul înscris în C.F. 17315 Cluj.

Prin  sentinţa civilă 1698/03.02.2011 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă acţiunea intimaţilor şi obligat recurentul să  înainteze Prefectului Judeţului Cluj documentaţia pentru  eliberarea ordinului de restituire în favoarea intimaţilor din prezentul recurs B.P.  şi V.I., F.S.  senior şi F.S. junior.

Din cele mai sus reţinute rezultă că recurentul a ignorat dispoziţiile în materie privind terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor respectiv dispoziţiile art. 36 al. 3 din Legea nr. 18/1991 invocând situaţia de carte funciară. Este real că recurentul este proprietar tabular al cotei de 82/327 parte din terenul înscris în C.F. 17315 Cluj, însă în această calitate trebuie să-şi asume şi obligaţiile legale stabilite în sarcina sa, prin legile reparatorii adoptate după instaurarea statului democratic.

Faptul că intimaţii nu posedă o decizie administrativă prin care să i se constituie dreptul de proprietate nu le este imputabilă acestora ci recurentului care nu a înaintat cererea organului abilitat de lege pentru eliberarea titlului.

Curtea constată că în mod legal tribunalul a aplicat dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 şi a constatat că intimaţii nu datorează sultă Statului Român, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.Pr.Civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca  împotriva deciziei civile nr. 342/A/ 16.06.2010 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr. 6401/211/2007, pe care o va menţine.

În temeiul art. 274 C.Pr.Civ. curtea va obliga recurentul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca  să plătească intimatului F.S. suma de 4.216 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial. (Judecător Tania Antoaneta Nistor)

Domenii speta

Spete similare