Nulitate contract vânzare-cumparare. Rectificare cf. Imobil preluat fara titlu de Statul Român. Contract de vânzare-cumparare încheiat în baza Legii nr. 112/1995

MATERIE-Nulitate contract vânzare-cumparare.

Rectificare CF.

Imobil preluat fara titlu de Statul Român.

Contract de vânzare-cumparare încheiat în baza Legii nr. 112/1995.

Dispozitiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, vizeaza posibilitatea pentru chiriasi sa cumpere apartamentele trecute cu titlu la Stat, care nu se restituie în natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora. În situatia în care, imobilul a fost preluat fara titlu, cum e cazul în speta, Statul, având doar calitatea de detentor precar, imobilul nu putea face obiectul legii nr. 112/1995, contractul de vânzare-cumparare fiind astfel lovit de nulitate absoluta.

(Decizia civila nr.1341/R/ 30 septembrie 2008;

Dosar nr.1083/111/2006  a Curtii de Apel Oradea)

Prin sentinta civila nr.6066/14.11.2005 pronuntata de Judecatoria Oradea s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâta SCCTI B.; a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâta Primaria .

S-a respins actiunea formulata de reclamantul R.L. împotriva pârâtilor B.G., A.M., A.S.A., A.P.L., C.L.O., P.O. si SCCTI ..

A fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune în constatarea nulitatii contractului de vânzare cumparare invocata de reclamantul pârât reconventional R.L..

S-a admis în parte actiunea reconventionala formulata de pârâtii reclamanti reconventionali A.K.M., A.S.A. si A.P.L. în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconventional R.L.(în nume propriu si în calitate de mostenitor al def. R. F.) si cu pârâtul reconventional SC P.SA .

S-a constatat nulitatea dezmembrarii parcelei cu nr. top 521 în suprafata de 1307 m. p., înscrisa în C.F. 2546 Oradea în parcelele nou formate cu nr. top 521/1 în suprafata de 210 m. p. si 521/2 în suprafata de 1201 m. p.

A dispus rectificarea colii C.F. 73198 Oradea în sensul radierii inscriptiilor de sub A.1 si 2 cu nr. top 520 si 521/2 si a dreptului de proprietate al pârâtei reconventionale SC P.SA asupra acestor parcele (intabulat sub B.1).

S-a dispus rectificarea de C.F. 2546 Oradea în sensul radierii înscrierilor de sub B.23-24 si restabilirii situatiei anterioare de C.F.

A constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumparare nr.403/17.09.1996 încheiat între RAGCL în calitate de vânzator si R.L. si R.F. în calitate de cumparatori.

Au fost respinse celelalte capete de cerere din actiunea reconventionala. Fara cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, judecatoria a retinut ca imobilul cu nr. top 520 si 521 din C.F. 2546 Oradea, în natura reprezentând casa si gradina a constituit proprietatea numitilor A.K. si R.S. în cote de 1/2 parte fiecare, cu titlu de cumparare în baza încheierii C.F. 4070/1921.

Prin sentinta civila nr.6471/1992 a Judecatoriei Oradea s-a constatat ca între def. R.S. în calitate de vânzator si pârâtul B.G. în calitate de cumparator a intervenit la data de 29.12.1943 o conventie prin care proprietarul tabular i-a înstrainat pârâtului cota de 1/2 parte din imobilul înscris în C.F. 2546 Oradea cu nr. top 520,521 si s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâtului B.G. în C.F.

A mai retinut instanta, ca prin decizia nr.366/11.10.1949 a Ministerului Agriculturii s-a dispus rechizitionarea imobilului situat în Oradea la dispozitia acestui minister, Directia Generala SMT, Statul Român intrând în posesia imobilului la data de 16.10.1949.

La data de 11.01.1992 numitii B.G. si A.C. au chemat în judecat Ministerul Agriculturii si C.L.O. pentru a se constata încetarea conditiilor care au stat la baza emiterii Deciziei nr.366/11.01.1949 si a se dispune scoaterea imobilului de sub efectul rechizitionarii, actiunea fiind admisa prin decizia civila nr.1251/R/2000 a Curtii de apel Oradea.

De asemenea, Curtea de apel a retinut  ca imobilul a fost preluat de Stat fara titlu si a fost supus restituirii la cererea titularilor de drepturi, pe calea dreptului comun, nefiind aplicabile disp. Legii 112/1995 si s-a constatat ca Statul român a avut calitatea unui detentor precar, iar efectele rechizitiei au încetat.

Fata de cele retinute cu autoritate de lucru judecat prin decizia civila 1251/R/2000 a Curtii de apel Oradea si având în vedere si dispozitiile Decretului 511/1955 nu s-a putut constituit temei legal de trecere a imobilului proprietatea statului, fiind în coliziune vadita cu principiile care au guvernat si au ocrotit dreptul de proprietate privata conform Constitutiei din anul 1952 sub care a fost adoptat, iar instanta a respins capatul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate a Statului Român cu titlu de rechizitionare, statul nu a fost niciodata proprietar al imobilului.

Cu toate ca imobilul nu a intrat sub incidenta Legii 112/1995, prin contractul de vânzare cumparare nr.403/17.09.1996, RAGCL a înstrainat imobilul reclamantului R.L.si sotiei acestuia.

Instanta a apreciat ca acest contract a fost lovit de nulitate absoluta în baza art. 966 din Cod civil, iar la încheierea lui ambele parti au fost de rea credinta, cunoscând ca imobilul apartine unor alte persoane. Mai mult acesta a fost încheiat cu fraudarea legii.

Având în vedere ca Statul Român nu a fost proprietarul imobilului si ca acest lucru era cunoscut de reclamantul cumparator întrucât în C.F. au fost intabulati ca proprietari ai imobilului înstrainat numitii A.K. si B.G., la dobândirea dreptului de proprietate si cumparatorul a fost de rea credinta, întrucât a stiut ca imobilul apartine unor alte persoane si a achizitionat bunul pe riscul sau.

De asemenea, instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiunea în constatarea nulitatii invocata de reclamantul pârât reconventional, întrucât actul de înstrainare încheiat în speta nu a intrat sub incidenta art.46 din Legea 10/2001, fiind supus regimului nulitatii de drept comun. Nu au fost incidente în cauza prevederile art.46 întrucât actul de înstrainare nu a avut ca obiect un imobil ce cade sub incidenta prevederilor Legii 10/2001, imobilul a fost restituit persoanelor îndreptatite pe calea dreptului comun, înainte de aparitia Legii 10/2001, în temeiul deciziei civile 1251/R/2001 a Curtii de apel Oradea.

Astfel, în baza art.966 si 968 din cod civil, instanta a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpararea nr.403/17.09.1996.

Întrucât SCCTI nu a fost parte în contractul de vânzare cumparare nr.403/1996, acesta fiind încheiat cu RAGCL instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de aceasta institutie si în consecinta a respins actiunea fata de aceasta pârâta ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate.

A mai respins si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Primaria - Directia Imobiliara ca nefondata, întrucât aceasta institutie este succesoarea în drepturi si obligatii a RAGCL în temeiul protocolului încheiat la data de 02.07.1998 între cele doua institutii.

A mai constatat instanta ca în anul 1997 pârâta reconventionala SC P.SA. a obtinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO 3 nr.3863 pentru suprafata de 2767 m.p., intabulându-se în C.F. nou înfiintata 73198 Oradea.

Conform mentiunilor din C.F. 2546 Oradea sub B.23, imobilul cu nr. top 521/2 a provenit din nr. top 521 proprietatea numitilor A.K.si B.G., prin dezmembrarea acestuia în noile parcele 521/l si 521/2, dezmembrarea facându-se fara acordul proprietarilor terenului.

A mai retinut instanta ca în baza H.G. 834/1991 nu a operat transmiterea dreptului de proprietate de la proprietarul de C.F. la o alta persoana juridica. Potrivit anexei 2 la H.G. 834/1991 stabilirea terenurilor cu capital de stat se face pe baza titlului asupra terenurilor, iar certificatul de atestare a constatat dreptul de proprietate si nu îl constituie, astfel s-ar încalca principiul inviolabilitatii proprietatii.

În consecinta, s-a constatat ca certificatul de atestare nu a constituit un act translativ al dreptului de proprietate asupra terenului si ca, dezmembrarea nr. top 521 înscris în C.F. 2546 Oradea s-a efectuat fara acordul proprietarilor terenului, astfel ca în baza art.22 din Legea 7/1996 a constatat nulitatea absoluta a acestei dezmembrari.

Întrucât actul depus de pârâta SC. P. SA. la intabulare nu a îndeplinit conditiile de fond, respectiv nu continea consimtamântul proprietarilor terenului, instanta a apreciat ca acesta nu era apt de intabulare si deci, intabularea dreptului de proprietate a pârâtei SC P. SA asupra nr. top 521/2 si 520 a fost nelegala.

Astfel, în baza art.35 si 36 din Legea 7/1996 instanta a dispus rectificarea colii de C.F. 73198 Oradea în sensul radierii inscriptiilor de sub A.1 si 2 (nr. top 520 si 521/2) si a dreptului de proprietate al pârâtei reconventionale SC. P. SA. asupra acestor parcele.

De asemenea, a dispus si rectificarea C.F. 2546 Oradea în sensul radierii înscrierilor de sub B.23-24 si restabilirea situatiei anterioare de C.F.

Instanta a apreciat ca nefondate sustinerile reclamantilor reconventionali în sensul ca imobilul a apartinut Firmei A.si R., iar din actele depuse la dosar s-a dedus faptul ca în imobilul respectiv a functionat un atelier de reparatii radio, nu si ca imobilul a constituit proprietatea tabulara a societatii.

De asemenea, contractul de vânzare cumparare depus la dosar la fila 100 si încheierea de intabulare nr.4403/1937 se refera la alte imobile decât cele în litigiu, respectiv nr. top 522/1 si 523/6 înscrise în C.F. 1587 Oradea. Aceste imobile au fost dobândite la data de 10.04.1937 de firma A.si R., nu imobilele cu nr. top 520 si 521 asupra carora dreptul de proprietate al numitilor A.si R. a fost intabulat înca din anul 1921 în baza încheierii nr.4070.

A mai fost respins si capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a sentintei civile 6471/1992 a Judecatoriei Oradea ce a tinut loc de contract autentic de vânzare cumparare ca nefondat, întrucât la data încheierii antecontractului de vânzare cumparare dintre def. R.S. si pârâtul B.G., proprietar al cotei de 1/2 parte din imobil era promitentul vânzator (si nu Statul Român asa cum sustine reclamantul).

Calitatea de coproprietar al pârâtului B.G. asupra imobilului în litigiu a fost recunoscuta de antecesorul reclamantilor reconventionali, B.G. si A.K. promovând împreuna actiunea în revendicare; pe parcursul celor 7 ani de procese au utilizat coala C.F. 2546 Oradea asa cum aceasta a fost reconstituita si nu au invocat neconcordanta dintre actele pe care le detin si situatia de C.F, iar în motivarea actiunii în revendicare si a cailor de atacat, cei doi si-au recunoscut calitatea de coproprietari ai imobilului revendicat.

Apelanta S.C.P.S.A. prin apelul formulat a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentintei civile apelate în sensul mentinerii valabilitatii dezmembrarilor si intabularilor efectuate în favoarea acesteia în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Industriei si Comertului în baza H.G.834/1991 .

În dezvoltarea motivelor de apel aceasta apelanta a reiterat motivarea expusa în întâmpinarea formulata în fata primei instante aratând în esenta ca intabularea dispusa în favoarea sa prin încheierea nr. 8445/30.04.1998  precum si transcrierea acestora în C.F. nou 73198 Oradea a avut loc cu respectarea actelor normative incidente în deplina legalitate pe baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate legal emis conform H.G. 834/1991 .

A mai aratat ca fostii proprietari au la dispozitie prevederile L. 10/2001, pentru a redobândi dreptul de proprietate asupra imobilului si ca ei nu se opun restituirii imobilului în cauza în masura în care se va face dovada preluarii abuzive a acestuia , si se va face dovada ca la data preluarii imobilului au avut calitatea de proprietari asupra imobilului respectiv.

A subliniat în continuare apelanta ca în mod gresit instanta de fond a retinut ca Statul Român nu a avut calitatea de proprietar asupra imobilului, asa încât aceasta a devenit proprietar al imobilului prin efectul legii .

Au mai aratat ca reclamantii A. împreuna cu B. au mai încercat sa obtina o hotarâre judecatoreasca privind radierea înscrierilor de sub B23-24 din C.F.2546 Oradea si rectificarea colii de C.F.73198 Oradea  însa prin sentinta civila nr. 2391/1999 actiune a fost respinsa, cu motivarea ca încheierile de intabulare au fost date în temeiul unor acte perfect valabile si care nu au fost contestate de catre reclamanti.

Apelanta a considerat ca intabularea dispusa în favoarea sa precum si dezmembrarea sânt perfect legale, neexistând nici un motiv pentru a se dispune anularea acestora, operatiunile efectuându-se în baza unui titlu valabil, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a carui valabilitate nu a fost contestata .

Apelantul R.L. prin apelul formulat a solicitat admiterea acestuia, schimbarea sentintei civile apelate în sensul dispunerii radierii înscrierilor facute sub B22, în C.F.2546 Oradea în favoarea numitului B.G. si intabularea dreptului de proprietate asuprea imobilului cu nr. top. 521/1 cu titlu de cumparare în baza contractului de vânzare cumparare nr. 403/1996 si sa fie respinsa actiunea reconventionala formulata de catre reclamantii A.

În dezvoltarea motivelor de apel si acest apelant a criticat hotarârea pentru nelegalitate si netemeinicie aratând ca în mod cu totul eronat a retinut judecatoria faptul ca la încheierea contractului de vânzare cumparare acesta a fost de rea credinta, sens în care a învederat ca la momentul aparitiei L.112/1995 a detinut imobilul cu titlu de chirias al Statului Român, care s-a comportat ca un adevarat proprietar, achitând în permanenta chiria .

De asemenea a subliniat ca litigiul purtat cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului nu este de natura sa faca dovada relei sale credinte,  de vreme ce nu a fost purtat în contradictoriu cu acesta, neputând fi facut astfel responsabil de faptul ca acestea erau în derulare pe rolul instantelor .

S-a mai aratat ca decizia civila nr. 1251/R/2000 a Curtii de Apel Oradea a fost pronuntata dupa momentul la care acesta a devenit proprietar extratabular asupra imobilului cu titlu de cumparare. Astfel ca instanta a stabilit viciul titlului abia dupa momentul la acare acesta cumparase imobilul, iar pâna la acel moment Statul s-a aflat în posesia unui titlu fie chiar aparent valabil, de natura a-i crea convingerea ca imobilul se afla în proprietatea extratabulara a Statului Român .

A sustinut apoi ca la momentul la care acesta a cumparat imobilul exista o hotarâre si anume decizia civila nr. 854/R/1995 a Curtii de Apel Oradea, hotarâre ce nu a fost analizata de instanta în ansamblul materialului probator prin care s-a stabilit ca Statul Român a devenit proprietar asupra imobilului prin efectul emiterii deciziei de rechizitionare si a Decretului 511/1955.

Pe de alta parte a aratat ca contractul s-a încheiat cu respectarea tuturor conditiilor L.112/1995, asa încât nu se poate retine reaua lor credinta la încheierea contractului, subliniind ca proprietarii nu au depus nici o diligenta în vederea atentionarii asupra vreunui drept de proprietate invocat.

În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.C.C.T.I a aratat apelantul, ca în mod gresit a fost admisa sens în care subliniaza ca aceasta unitate este una din succesoarea în drepturi a R.A.G.C.L.

A aratat apoi ca sunt contrare legii si dispozitiile privitoare la dezmembrarea imobilului si rectificarea situatiei de carte funciara, întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu este anulat iar asupra acestuia competenta sa se pronunte este instanta de contencios administrativ .

Apelantul Consiliul Local  prin apelul formulat a solicitat schimbarea în parte a sentintei civile apelate în sensul mentinerii  ca valabil al contractului de vânzare cumparare încheiat de reclamantul R.L..

Acest apelant a sustinut ca imobilul a intrat în proprietatea Statului Român cu titlu de rechizitionare fiind legal înstrainat în baza L. 112/1995, buna credinta a  cumparatorilor la încheierea contractului fiind prezumata .

Prin decizia civila nr.788/A din 26 septembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor, în dosar nr.1083/111/2006, s-au respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelantii A.K.M., A.S.A. si A.P.L., toti cu domiciliul ales în Oradea, R.L..din Oradea,Consiliul Local în contradictoriu cu intimatii Primaria, S.C.C.T.I. si B.G. (decedat pe parcursul procesului) prin succesor B.O.A. din Israel, împotriva sentintei civile nr.6066/14.11.2005 pronuntata de Judecatoria Oradea pe care a  pastrat-o în totalitate.

Pentru a pronunta în acest mod, tribunalul a retinut urmatoarele:

În ceea ce priveste apelul declarat de apelantii A. s-a constatat ca nefondata cea dintâi critica invocata de acestia, ce  vizeaza faptul ca în mod nelegal s-au respins capetele de cerere formulate prin actiunea reconventionala referitoare la rectificarea înscrierii de sub B.20-21 .

Eronat au sustinut astfel apelatii ca prin probatiunea administrata în cauza s-a dovedit ca dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a apartinut Firmei  A. si R. si nu numitilor A.K. si R. S., astfel cum acestia apar intabulati sub B 20si 21 în C.F. 2546 reconstituita. Corect a aratat judecatoria cu privire la acest aspect, ca contractul de vânzare cumparare depus în acest sens  în probatiune la dosar precum si încheierea de intabulare nr. 4403/1937 priveste cu totul alte imobile decât cele în litigiu, respectiv imobilele cu nr. top. 522/1, 523/1înscrise în C.F. 1587 Oradea .

Prin urmare apare ca nefondata si critica acelorasi apelanti referitoare la faptul ca  dreptul de proprietate al pârâtului B.G.  dobândit în urma pronuntarii sentintei civile nr. 6471/1992, nu se putea intabula în cartea funciara, în conditiile în care asa cum s-a aratat titularul dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2 parte din imobilul în litigiu, ce a facut obiect al transmisiunii  în favoarea pârâtului B.G. s-a dovedit a fi numitul R.S., astfel cum acesta apare intabulat în c. f. si nu firma mai sus aratata.

În mod temeinic prima instanta a retinut deplina concordanta existenta între înscrierile din cartea funciara 2546 Oradea de sub 20,21 22 si situatia juridica imobiliara reala, cu consecinta respingerii actiunii în rectificare formulata sub acest aspect de reclamantii reconventionali.

Nici criticile invocate de apelantul R.L. nu au fost retinute si au fost  astfel înlaturate, cu consecinta respingerii apelului declarat de acesta.

Acest apelant a încheiat contractul de vânzare cumparare a carui anulare se solicita de catre reclamantii reconventionali  în temeiul dispozitiilor Legii 112/1995, în calitatea acestuia de chirias.

Problema referitoare la dobândirea dreptului de proprietate al Statului asupra imobilului în litigiu, a fost pe deplin lamurita prin decizia civila nr. 1251/R/2000 data de Curte a de Apel Oradea care a dispus scoaterea de sub efectul rechizitionarii a acestui imobil, statuând cu putere de lucru judecat ca imobilul a fost preluat de stat fara titlu si este supus restituirii la cererea titularilor de drepturi pe calea dreptului comun, Statul având doar calitatea unui detentor precar, si nu face obiectul L. 112/1995.

Referitor la buna credinta invocata în aparare de catre reclamantul apelant s-a  constatat ca art. 1898 al. 1 din codul civil, prevede ca buna credinta este credinta posesorului ca cel de la care a dobândit bunul avea toate însusirile cerute de lege pentru a-i transmite proprietatea .

Ori în conditiile în care la data  încheierii contractului, dreptul de proprietate al statului nu era intabulat în cartea funciara, apelantul reclamant era obligat  sa depuna diligentele necesare pentru a se convinge ca a dobândit bunul de la adevaratul proprietar pentru a evita încheierea unui act juridic pagubitor pentru interesele legitime ale  adevaratilor proprietari, si perfectarea pe riscul asumat de acesta.

Astfel, chiar daca s-ar accepta sustinerea apelantului cum ca nu a avut cunostinta de procesele promovate de fostii proprietari în vederea redobândirii dreptului de proprietate, buna credinta tot nu ar putea fi retinuta, întrucât însasi omisiunea acestora se constituie într-o grava neglijenta, ceea ce înseamna rea credinta.

Faptul ca decizia civila nr. 1251/R/2000 a Curtii de Apel Oradea a fost pronuntata dupa 4 ani de la momentul la care s-a încheiat contractul, nu prezinta relevanta de vreme ce actiunea care a stat la baza pronuntarii acestei hotarâri a fost promovata înca din anul 1993. Tot în acelasi sens, apelantul nu poate invoca în apararea sa nici decizia civila nr. 854 /R/2005 a Curtii de Apel Oradea,  întrucât prin aceasta nu s-a statuat asupra fondul raportului juridic litigios, dispunându-se doar admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 745/21octombrie 1995 pronuntata de Tribunalul Bihor, hotarâre prin care s-a desfiintat hotarârea apelata cu trimitere spre rejudecare la aceiasi instanta de fond pentru o noua judecare .

Împrejurarea ca în considerentele deciziei se mentioneaza ca Statul Român a devenit proprietar asupra imobilului prin efectul rechizitionarii si al Decretului 511/1995, nu poate fi retinuta ca având autoritate de lucru judecat, stiut fiind ca de autoritatea de lucru judecat beneficiaza numai dispozitivul hotarârii nu si considerentele  pentru care aceasta a fost pronuntata.

Pentru considerentele mai sus expuse au fost înlaturate si criticile apelantului Consiliul Local .

  Nefondate s-au constatat a fi si criticile apelantei S.C.P.S.A, temeinic retinând judecatoria faptul ca prin H.G nr. 834/1991 nu a operat transferul dreptului de proprietate de la proprietarul de carte funciara la alta persoana juridica, precum si faptul ca operatiunea de dezmembrare s-a efectuat fara acordul proprietarilor de carte funciara, fiind astfel lovita de nulitate .

Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul - recurent R.L., solicitând admiterea acestuia în sensul radierii înscrisurilor facute sub B 22 din CF. 2546 Oradea  în favoarea numitului B.G. si totodata întabularea dreptului de proprietate al recurentului asupra imobilului top 521/1 înscris în CF. 2546 cu titlu de cumparare în baza contractului de vânzare cumparare nr.403/1996, urmând a se respinge totodata ca nefondata actiunea reconventionala formulata de A.K.M.si altii.

În motivarea recursului se arata ca "reaua credinta"  a recurentului - retinuta de instanta - nu a fost dovedita, ci dimpotriva.

Astfel, recurentul la data aparitiei Legii 112/1995 detinea imobilul anterior anului 1990, cu titlu de chirias al Statului Român, achitând acestuia în permanenta chiria aferenta imobilului.

Cât priveste litigiul privitor la proprietatea imobilului, acest litigiu nu a fost purtat în contradictoriu cu recurentul si ca atare nu poate fi facut responsabil  de necunoasterea faptului ca acesta era în derulare pe rolul instantelor.

Mai mult de atât, instanta a stabilit viciul titlului Statului Român doar ulterior momentului perfectarii contractului de vânzare cumparare, pâna la acel moment Statul Român aflându-se în posesia unui titlu, fie chiar unul aparent, de natura a-i crea recurentului convingerea ca imobilul se afla în proprietatea extratabulara a Statului.

Mai mult, la momentul încheierii contractului, exista o hotarâre a instantei  (decizia civila nr.854/1995 a Curtii de Apel Oradea) irevocabila,  prin care s-a stabilit ca Statul Român a devenit proprietar asupra imobilului, prin efectul emiterii deciziei de rechizitionare si a Decretului nr.511/1995, fiind irelevanta împrejurarea ca în coala de CF. nu s-a operat transferul de proprietate.

Mai arata totodata ca "proprietarii" imobilului nu au depus nici o diligenta în vederea atentionarii recurentilor asupra vreunui drept de proprietate pe care sa-l fi invocat.

Cât priveste lipsa calitatii procesuale pasive invocata de SCCTI., apreciaza ca decizia instantei este nefondata, având în vedere faptul ca SCCTI este unul din succesorii RAGCL.

În drept, invoca dispozitiile art. 304 pct.7,8,9 Cod procedura civila.

Recurs au declarat si petentii A.K.M., A.S.A. si A.P.L., solicitând modificarea hotarârii atacate în sensul admiterii în totalitate a actiunii reconventionale a acestora.

În motivarea recursului se arata ca, dreptul de proprietate asupra acestui imobil nu a fost niciodata al unor persoane fizice, ci doar al unei societati comerciale, în care singur actionar a ramas antecesorul recurentilor, defunctul A. K.

Ca urmare, chiar daca exista o sentinta prin care se constata dreptul de proprietate al intimatului B.G. asupra unei cote de 1/2 - a parte, aceasta sentinta nu putea sa se întabuleze, dat fiind faptul ca defunctul R.P. nu a avut niciodata calitatea de proprietar ca persoana fizica, astfel sentinta nu se putea întabula, încheierea de CF. fiind lovita de nulitate absoluta.

Recurs a declarat si intimata S.C.P.SA. Oradea, solicitând modificarea hotarârii atacate în sensul mentinerii situatiei juridice existente a imobilului în litigiu.

În motivarea recursului se arata ca Statul Român - contrar sustinerilor instantei de fond - a fost proprietarul imobilului în virtutea Decretului nr.511/1955, astfel încât S.C.P.SA. înfiintata în baza Legii nr.15/1990 a devenit proprietarul imobilului prin efectul legii, numai astfel fiind posibila obtinerea certificatului de proprietate asupra terenurilor unitatii si întabularea acestora pe S.C.P. SA.

În fine, prin recursul declarat de Consiliul Local si Primaria se solicita modificarea hotarârii atacate în sensul mentinerii contractului de vânzare cumparare nr.403/1996, ca fiind temeinic si legal încheiat.

Examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, Curtea apreciaza ca acestea sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:

În mod corect au retinut instantele de fond si apel situatia juridica a imobilelor în litigiu.

Astfel, din contractul de vânzare cumparare din 10 aprilie 1937 aflat la dosarul de fond (fila 100) si încheierea de întabulare nr.4403/1937, rezulta ca firma A. si R. a dobândit dreptul de proprietate asupra altor imobile (top.522/1, 523/6 din CF. nr.1587 Oradea) decât cele în litigiu (top. 520, 521 din CF. 2546 Oradea),  asa încât neexistând nici o neconcordanta între înscrierile din CF. nr.2546 Oradea, nr.top.520, 521 si situatia juridica reala a imobilului, nu se impunea nici o rectificare de carte funciara în sensul celor solicitate de recurentii A.

Pe cale de consecinta, este pe deplin valida si transmisiunea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului B. G. asupra cotei de 1/2 - a parte din imobil, în conditiile în care titularul dreptului de proprietate asupra acestei cote s-a dovedit a fi numitul R. S. si nu firma mai sus evocata.

De altfel, calitatea de coproprietar a numitului B.G. a fost implicit recunoscuta de antecesorul reclamantilor reconventionali, acesta promovând împreuna cu B.G.actiunea în revendicare împotriva Statului Român.

Referitor la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu de catre Statul Român, Curtea de Apel Oradea printr-o decizie anterioara (nr.1251/R/2000) a statuat irevocabil ca imobilul a fost preluat fara titlu, Statul având doar calitatea de detentor, astfel ca imobilul nu putea face obiectul Legii nr.112/1995.

Faptul ca aceasta hotarâre a fost pronuntata dupa încheierea contractului de vânzare cumparare nr.403/17.09.1996, nu are relevanta în ceea ce priveste pretinsa buna credinta a cumparatorilor, în conditiile în care actiunea a fost pornita înca din anul 1993, iar dreptul de proprietate al Statului nu era intabulat în CF., la data încheierii contractului.

În ceea ce priveste decizia nr.854/2005 a Curtii de Apel Oradea, invocata în aparare de recurentul R.L., nici aceasta hotarâre nu are relevanta privitor la buna credinta a acestuia, câta vreme prin ea nu s-a statuat asupra fondului cauzei, desfiintându-se doar hotarârea atacata cu trimitere spre rejudecare, considerentele deciziei nebeneficiind de autoritate de lucru judecat.

Pe baza considerentelor de mai sus, urmeaza a fi înlaturate si criticile recurentilor Consiliul Local si Primaria.

Referitor la recursul declarat de S.C.P.SA. Oradea, în mod corect au retinut instantele de fond si apel ca certificatul de atestare obtinut de aceasta societate nu este un act translativ de proprietate, iar actul de dezmembrare este lovit de nulitate, fiind facut fara acordul proprietarilor de carte funciara.

Fata de considerentele mai sus retinute, Curtea urmeaza în temeiul art. 312 al.1 coroborat cu art. 316 si 296 Cod procedura civila, sa respinga recursurile declarate  ca nefondate si sa compenseze cheltuielile de judecata.

Domenii speta

Spete similare