Competenţă materială. acţiune în rectificare de carte funciară întemeiată pe dispoziţiile art. 33 din legea nr. 7/1996.

Decizie 1072 din 09.06.2009


MATERIE: DREPT PROCESUAL CIVIL

COMPETENŢĂ MATERIALĂ. ACŢIUNE ÎN RECTIFICARE DE

CARTE FUNCIARĂ ÎNTEMEIATĂ PE DISPOZIŢIILE ART. 33 DIN

LEGEA NR. 7/1996.

Prin acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat rectificarea cărţii funciare pe motiv că înscrierea de sub B 19 s-a făcut în baza unui act nelegal.

S-a solicitat totodată şi rectificarea înscrierilor subsecvente, ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractelor de vânzare – cumpărare ce fac obiectul litigiului.

Raportat la capătul principal al cererii de chemare în judecată (rectificare de carte funciară – art. 33 din Legea nr. 7/1996), competenţa de soluţionare a cauzei revine potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă Judecătoriei, care are plenitudine de competenţă.

Sursa primară.

Decizia civilă nr. 1072 din 9 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 11046/296/2006.

Constată că, prin sentinţa civilă nr. 1402 din 24 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 11046/296/2006, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, invocată din oficiu de instanţă; a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii civile a reclamantei G.I. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin M.F.P., C.L. prin Primar, I.N., G.I., N.L., N.P., B.Ş., B.F., D.S., B.E.B, F.C., B.A., S.C. „C” – S.A, S.C. „A.2000” – S.A. W.F., T.H., F.V., K.H., R.S., W.F., W.S., T.D., T.E., T.V., T.A., în favoarea Judecătoriei Satu Mare şi s-a constatat ivirea unui conflict negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2067 din 8.04.2007 pronunţată în dosar nr. 11046/296/2006, Judecătoria Satu Mare, în baza art. 2, pct. (1) lit. „a” şi a art. 158 Cod procedură civilă, a declinat competenţa de  soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamanta G.I., în favoarea Tribunalului  Satu Mare.

Instanţa, în cadrul şedinţei publice din 19.09.2008, a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a tribunalului raportat la capătul principal al cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, respectiv rectificarea C.F. nr. 127 Satu Mare, pe motiv că înscrierea sentinţei civile nr. 125/1998 pronunţată în dosar nr. 11801/1997 al Judecătoriei Satu Mare este nelegală, solicitând radierea înscrierii de sub poziţia B 19, precum şi a înscrierilor subsecvente făcute în baza acestei înscrieri. Înscrierile subsecvente din cartea funciară în legătură cu care se solicită rectificarea, vizează înstrăinările făcute în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâta S.C. „C.” – S.A. cu pârâţii de ordinul 2-8, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta de ordinul 11 şi pârâta de ordin 12, având încheiere de autentificare nr. 1857/2005 emisă de Biroul Notarului Public Donca, determinând astfel un caracter accesoriu al capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare din litigiu, considerând de către reclamantă nule aceste contracte în virtutea principiului de drept „resoluto iure dantis resolvitur ius accipiantis”.

Reţinând caracterul accesoriu al capetelor de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, instanţa în mod nelegal, ţinând cont de valoarea imobilului, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului, în dispoziţiilor art. 2 pct. b Cod procedură civilă.

Raportat la temeiul de drept al capătului principal al cererii, respectiv art. 33 din Legea nr. 7/1996, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu dispoziţiile art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, şi în baza art. 158 Cod procedură civilă, art. 13 Cod procedură civilă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile a reclamantei, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

În baza art. 20 Cod procedură civilă, a constatat conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Satu Mare şi Judecătoria Satu Mare.

Prin încheierea din 30 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 11046/296/2006, în baza art. 281 Cod procedură civilă, s-a admis, din oficiu, cererea de îndreptare a erorii materiale cu privire la omisiunea vădită de a nu se fi trecut pârâta S.C. „S.” – S.A. în cuprinsul aliniatului 2 din minuta şi dispozitivul sentinţei civile nr. 1402/D/24.09.2008 pronunţată în dosar nr. 11046/296/2006 al Tribunalului Satu Mare, care va avea următorul cuprins:” Declină competenţa de soluţionare a acţiunii civile a reclamantei G.I. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin M.F.P., C.L. prin Primar, I.N., G.I., N.L., N.P., B.Ş., B.F., D.S., B.E. B., F.C., B.A., S.C. „C.” – S.A, S.C. „A. 2000” – S.A., W.F., T.H., F.V., K.H., R.S., W.F., W.S., T.D., T.E., T.V., T.A., S.C. „S.” – S.A..în favoarea Judecătoriei Satu Mare”; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei de mai sus.

Instanţa, analizând din oficiu eroarea materială cu privire la omisiunea vădită strecurată la aliniatul 2 din minuta şi dispozitivul sentinţei civile nr. 1402/D/24.09.2008 pronunţată în dosar nr. 11046/296/2006 al Tribunalului Satu Mare, în sensul de a nu se fi trecut pârâta S.C. „S.” – S.A. văzând şi dispoziţiile art. 281 Cod procedură civilă, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul aliniatului 2 din minuta şi dispozitivul sentinţei civile nr. 1402/D/24.09.2008, în sensul de a se trece şi pârâta S.C. „S.” – S.A. conform dispozitivului încheierii.

Împotriva acestei sentinţe, în termen a declarat recurs petenta S.C. „S.” – S.A. solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Satu Mare.

În motivarea recursului se arată că hotărârea este nelegală, întrucât imobilul în litigiu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, iar potrivit acestui act normativ, cererile formulate în temeiul său, sunt de competenţa tribunalului, ca instanţă de fond – art. 26.

Pe de altă parte, acţiunea în constatarea nulităţii contractelor de vânzare – cumpărare este evaluabilă în bani şi potrivit art. 2 lit. a şi b Cod procedură civilă, se judecă în primă instanţă de tribunal, valoarea imobilului fiind peste 5 miliarde lei.

De asemenea, cererea pentru ieşire din indiviziune se judecă tot de tribunal, aceasta fiind o cerere accesorie, potrivit principiului conexităţii şi al prorogării legale.

În drept, invocă dispoziţiile art. 304 indice 1 raportat la art. 158 alin. 3 şi art. 312 alin. 5, art. 17, art. 2 din Codul de procedură civilă.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În mod corect a reţinut Tribunalul Satu Mare că în raport de capătul principal al cererii de chemare în judecată (rectificare de carte funciară – art. 33 din Legea nr. 7/1996), competenţa de soluţionare a cauzei revine, potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, Judecătoriei, care are plenitudine de competenţă.

Pe cale de consecinţă, urmează a fi respins recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.