Recurs. repunerea în termenul de recurs. Art. 385/3 cu referire la art. 364 Cod procedură penală

CURTEA DE APEL ORADEA

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

RECURS. REPUNEREA ÎN TERMENUL DE RECURS.

Art. 385/3 cu referire la art. 364 Cod procedură penală

Decizia penală nr. 594/R/20.11.2008

  (Dosar nr.1032/35/2008)

Prin sentinţa penală nr. 2197/2006 pronunţată de Judecătoria Oradea, în baza art. 215 al.1 si 4 Cod penal cu aplic. art.37 lit. a Cod penal s-a dispus condamnarea, printre alţii, a inculpatului R.A.D.,  la o pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de înşelăciune.

In baza art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberarii conditionate privind  restul de pedeapsa de 484 de  zile ramas neexecutat din  pedeapsa  de 3 ani si 6 luni  inchisoare aplicata prin sentinţa penală nr.147/2000 a Tribunalului Bihor definitiva prin decizia penală nr.  3/A/2000 a Curţii de Apel Oradea pe care l-a contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de  3 ani inchisoare.

II.In baza art.215 al.1,2 si 4 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul R.A.D. la o pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infracţiunii de inşelăciune.

In baza art.61 Cod penal restul de pedeapsa de 484 de  zile ramas neexecutat din  pedeapsa  de 3 ani si 6 luni  inchisoare aplicata prin sentinţa penală nr.147/2000 a Tribunalului Bihor definitiva prin decizia penală nr.3/A/2000 a Curtii de Apel Oradea  a fost contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de  3 ani inchisoare.

In baza art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 si art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.

In baza art.61 Cod penal, restul de pedeapsa de 484 de  zile ramas neexecutat din  pedeapsa  de 3 ani si 6 luni  inchisoare aplicata prin sentinţa penală nr.147/2000 a Tribunalului Bihor definitiva prin decizia penală nr.3/A/2000 a Curtii de Apel Oradea  a fost contopit cu pedeapsa de 2 ani închisoare si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de  2 ani inchisoare.

In baza art.33 lit.a, 34 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu 6 luni inchisoare, urmand sa execute 3 ani si 6 luni inchisoare.

In baza art.71 Cod penal s-a interzis drepturile prev.de art.64 lit.a-c Cod penal pana la terminarea executarii pedepsei.

In baza art.65 al.2 Cod penal s-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii  drepturilor prev. de art.64 lit.a-c Cod penal pe o durata de 5 ani.

In baza art.14, 346 Cod procedură penală s-a admis actiunea civila formulata de SC G.N. SRL si a fost obligat inculpatul R.A. in solidar cu partea responsabila civilmente SC I.I.E. SRL la plata sumei de 23.344. RON.

In baza art.14,346 Cod procedură penală s-a admis actiunea civila formulata de SC A.I.E. SRL si a fost obligat inculpatul R.A.in solidar cu partea responsabila civilmente SC I.I.E. SRL la plata sumei de 2.370.RON .

In baza art.21 lit.g din Legea nr.26/1990 cu modificarile si completarile ulterioare s-a dispus inscrierea la ORC Bihor a mentiunii referitoare la hotararea de condamnare a inculpatului R.A..

Pentru a pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele :

1.La data de 5.02.2003, inculpatul T.V. in calitate de delegat al SC I.I.E. SRL s-a prezentat la sediul SC G.N. SRL Bucureşti unde  urma sa ridice o cantitate de piper comandata in baza unei comenzi telefonice si prin fax. In acest sens SC G.N. SRL Bucureşti a livrat către SC I.I.E. SRL piper boabe in valoare de 233.430.400.lei . S-a întocmit o factura fiscala, înţelegerea fiind ca plata sa se facă cu o fila CEC care a fost completata la rubrica „Emis” cu data de 20.02.2003 de către inculpatul T.V. Fila CEC era semnata la rubrica „trăgător” de inculpatul Rob Adrian. Celelalte elemente esenţiale au fost înscrise in cuprinsul CEC-ului de către reprezentanţii SC G.N. SRL Bucureşti in prezenta inculpatului T.V,. Produsele achiziţionate au fost transportate si ulterior descărcate tot in Municipiului Bucureşti, toate operaţiunile fiind realizate sub supravegherea si la indicaţiile inculpatului T.V. La data de 26.02.2003 fila CEC a fost refuzata la plata de către unitatea bancara trasa pe considerentul „lipsa totala disponibil”.

Prejudiciul cauzat in cuantum de 233.430.400.lei nu a fost recuperat.

2. La 21.03.2003, inculpatul R.A. s-a deplasat la sediul SC A.I.E. SRL  unde prezentându-se in mod mincinos sub numele de T.V., delegat al SC I.I.E. SRL şi şi-a manifestat dorinţa de a achiziţiona mărfuri. In aceste împrejurări SC A.I.E. SRL a livrat către SC I.I.E. SRL produse in valoare totala de 23.695.000.lei. Pentru plata, inculpatul a emis o fila CEC pe care nu a completat-o cu toate elementele esenţiale deoarece s-a înţeles cu reprezentanţii SC A.I.E. SRL ca aceasta sa fie introdusa in circuitul bancar la data de 10.04.2003, aspect menţionat si in cuprinsul facturii întocmite.

La data de 10.04.2003 BRD – Sucursala Bihor a refuzat plata filei CEC menţionata pe considerentul „lipsa disponibil, CEC prezentat in termen, lipsa mandat, unitate in interdicţie bancara”. Administratorul SC A.I.E. SRL a indicat fara ezitare fotografia inculpatul R.A.ca fiind persoana care a susţinut ca se numeşte T.V. si a achiziţionat produsele in numele SC I.I.E. SRL. Semnătura de pe Cec nu este identica cu semnătura inculpatului R.A. din fisa cu specimen de semnătura existenta la BRD. Inculpatul a executat in acest fel semnătura, întrucât la momentul refuzului sa se creeze convingerea ca o alta persoana a folosit fila CEC.

Prejudiciul cauzat la SC A.I.E. nu a fost recuperat.

La solicitarea organelor de politie , Garda Financiara Bihor a efectuat un control privind aprovizionările si lucrările de produse realizate de SC I.I.E. SRL în perioada februarie-martie 2003. S-a stabilit ca aceasta societate s-a aprovizionat cu marfa de la diverşi furnizori in valoare totala de 715.925.001.lei. Marfa menţionată a fost valorificata integral fără ca veniturile realizate sa fie înregistrate in evidentele contabile ale societăţii. Nu au fost identificate documente care sa ateste ieşirea mărfii din gestiune, evidenta contabila fiind practic inexistentă. Pentru activitatea desfăşurata in perioada februarie-martie 2003, inculpatul R.A. prin nedeclararea veniturilor impozabile, prin ascunderea obiectului si a sursei taxabile s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat cu suma de 79.413.597.lei.

Prin decizia penală nr.13/A din 16 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor în reprezentarea A.N.A.F. împotriva sentinţei penale nr.2197 din 24.11.2006 pronunţată de Judecătoria Oradea care a fost desfiinţată în sensul că s-a descontopit pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată inculpatului R.A.D.,  în pedepsele individuale şi restul de pedeapsă de 484 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr.147/2000 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr.3/A/2000 a Curţii de Apel Oradea şi sporul de 6 luni închisoare.

A aplicat inculpatului R.A.D. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b şi c Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 din L. 87/94 cu aplicarea art. 13 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal.

În baza art. 33, 34 Cod penal s-au contopit cele două pedepse de 3 ani închisoare aplicate de prima instanţă inculpatului R.A.D. pentru săvârşirea a câte unei infracţiuni prevăzute de art. 215 al.1 şi 4 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b şi c Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale aplicată de prima instanţă aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 din L 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal, i-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II, b şi c Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 Cod penal s-a contopit pedeapsa rezultantă cu restul de pedeapsă de 484 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr.147/2000 a Tribunalului Bihor, definitivă prin  decizia penală nr.3/A/2000 a Curţii de Apel Oradea, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de  3 ani 6 luni închisoare cu art. 71,64 lit.a teza II, b şi c Cod penal şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II, b şi c Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

A obligat inculpatul R.A.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.I.E. SRL la plata sumei de 7.942 RON obligaţii către bugetul de stat, cu majorări de întârziere aferente, calculate la data achitării prejudiciului, conform Codului de procedură fiscală.

A menţinut restul dispoziţiunilor sentinţei recurate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.A.D. solicitând repunerea în termenul de recurs, întrucât nu a avut cunoştinţă de hotărârile pronunţate în cauză, fiind plecat din ţară de la sfârşitul anului 2002, iar, după admiterea cererii să se procedeze la soluţionarea recursului dispunându-se admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, unde s-a soluţionat apelul în lipsa sa şi cu nerespectarea dispoziţiilor legale care guvernează materia citării părţilor în cadrul procesului penal.

Examinând decizia recurată prin prisma motivelor  invocate cât şi din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală şi art.385/14 Cod procedură penală, curtea a constatat că recursul declarat de inculpatul R.A.D. este tardiv.

 Solicitarea inculpatului de la dispune repunerea în termenul de recurs este neîntemeiată.

Din actele şi lucrările aflate la dosar, rezultă că împotriva deciziei penale nr.13/A/16.01.2008 a Tribunalului Bihor, prin care s-a reformat sentinţa penală nr.2197/2006 a Judecătoriei Oradea, a formulat recurs inculpatul R.A.D. la data de 10.10.2008 (f.2).

Hotărârea instanţei de apel fusese comunicată cu inculpatul la domiciliul acestuia – Oradea, str. O.D., (f.115, 116), de unde filele de comunicare s-au întors cu menţiunea „destinatar mutat iar noul locatar nu permite afişarea”, precum şi la Consiliul Local Oradea (f.108) şi Bucureşti (f.109), inclusiv la sediul firmei SC I. E.SRL Oradea (f.114) al cărei administrator fusese inculpatul.

Potrivit dispoziţiilor art.182 Cod procedură penală combinat cu art.177 alin. 1,4 Cod procedură penală, comunicarea actelor de procedură către inculpat, precum hotărârea pronunţată într-o cauză penală, se realizează la adresa unde inculpatul locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă şi în situaţia în care acestea nu sunt cunoscute, se afişează la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea sau dacă activitatea infracţională s-a desfăşurat în mai multe locuri, la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.

În speţă, dispoziţiile legale susmenţionate au fost respectate întocmai, respectiv inculpatului i s-a comunicat decizia penală nr.13/A/2008 pronunţată de Tribunalul Bihor la domiciliu (f.115, 116), la locul de muncă (f.114), precum şi la Consiliul Local Oradea (f.108), având în vedere că activitatea infracţională s-a derulat în Oradea şi Bucureşti, iar sediul organului de urmărire penală care a efectuat cercetarea penală se află în Oradea – Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea.

Inculpatul, prin motivele de recurs susţinute oral în faţa instanţei de recurs a invocat că, comunicările nu respectă dispoziţiile legale în materie întrucât la rubrica numele şi prenumele celui citat s-a inserat „R.A.D.” ori pe el în cheamă „R.A.D.”.

În conformitate cu dispoziţiile art.182 Cod procedură penală combinat cu art.176 Cod procedură penală, comunicarea trebuie să cuprindă, printre menţiuni şi numele şi prenumele celui citat, ori, în speţă, comunicarea actului de procedură s-a realizat cu respectarea exigenţelor impuse de textul legal în discuţie, neputându-se contesta că numele inculpatului este R. iar prenumele A. De altfel, dacă instanţa de control judiciar are în vedere susţinerea inculpatului că nu a fost în ţară din anul 2002 şi pentru acest motiv nu a uzat de termenul legal prevăzut de art.385/3 alin.1 combinat cu art.363 Cod procedură penală de calea de atac ordinară a recursului, nu există temei pentru susţinerea că, întrucât instanţa de apel a comunicat decizia pronunţată lui R.A.D. şi nu lui R.A.D., nu a putut formula recursul în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii.

Din actele depuse de inculpat la dosar pentru susţinerea afirmaţiilor sale că a fost plecat din ţară din 2002, în urma examinării menţiunilor de pe paşaportul inculpatului, curtea constată că ultima menţiune este din data de 27.12.2002, când inculpatul s-a întors în ţară prin vama „H.” Ungaria, după ce plecase din România în Austria prin vămile B. – Ungaria şi N. – Austria. După această dată nu s-a inserat vreo ieşire din România a inculpatului, iar după 01.01.2007 România devenind un spaţiu fără frontiere pe zona Schengen, este firesc ca să nu existe nici o menţiune în paşaportul inculpatului.

Celelalte acte depuse de inculpat atestă că la 19.11.2007 inculpatul a primit un permis de rezidenţă în Italia, cerere formulată la data de 17.10.2007, însă nu şi împrejurarea susţinută de inculpat că nu a mai venit în România în perioada la care face referire. (2002-2008).

La solicitarea instanţei de control judiciar de a preciza inculpatul când a aflat de existenţa mandatului de executare a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art.71 şi 64 lit. a teza II, b şi c Cod penal şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II, b şi c Cod penal, acesta a susţinut că la data de 05.09.2008 a fost arestat în Slovenia de către judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Districtual din oraşul M. în vederea extrădării către autorităţile judiciare române, ocazia cu care a fost încunoştinţat cu privire la existenţa a două mandate de executare a pedepsei privative de libertate emise în România pe seama sa, iar în data de 19.09.2008 a fost adus în ţară şi încarcerat în Penitenciarul Rahova Bucureşti. Recursul a fost declarat în cauză la data de 10.10.2008.

Potrivit dispoziţiilor art.364 Cod procedură penală aplicabil şi pentru recurs, este considerată ca făcută în termen declaraţia de recurs introdusă după expirarea termenului legal, dacă instanţa de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.

Din economia textului legal rezultă că, repunerea în termen este un remediu procesual care operează când instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi, ca urmare, se consideră ca fiind făcut în termen recursul introdus după expirarea termenului de recurs.

Prima condiţie de fond care poate face admisibilă cererea de repunere în termen – existenţa unei cauze temeinice de împiedicare - , în speţă nu este îndeplinită, întrucât aspectele reliefate de inculpat că nu a fost în ţară nu pot fi apreciate, potrivit practicii judiciare şi doctrinei, ca fiind cauze temeinice de împiedicare a declarării recursului în termen, atâta timp cât inculpatul nu a făcut dovada că există o împrejurare obiectivă care l-a împiedicat să se întoarcă în ţară în vederea uzării de calea de atac legală a recursului.

Cea de-a doua condiţie referitoare la data până la care trebuie făcută cererea de recurs, în legătură cu care solicită repunerea în termen, de asemenea nu este îndeplinită în cauza dedusă judecăţii. Art.364 Cod procedură penală  stabileşte un termen maxim de 10 zile pentru declararea recursului pentru care se cere repunerea în termen, care a expirat în cauză având în vedere că de la data de 09.09.2008, data încarcerării în Penitenciarul Rahova în vederea executării pedepsei dispusă prin decizia penală recurată, nu a existat nici un impediment pentru inculpat de a declara recursul. De la această dată instanţa de control judiciar are obligaţia de a calcula cele 10 zile, şi acestea s-au împlinit la 30.09.2008 şi, cu toate acestea, inculpatul nu a declarat recursul în prezenta cauză decât la 10.10.2008. Culpa inculpatului în exercitarea recursului peste termen cu nerespectarea dispoziţiilor art.364 Cod procedură penală îndrituiesc instanţa de recurs să constate că cele două condiţii de fond nu sunt îndeplinite şi, prin urmare, cererea de repunere în termen se va respinge ca neîntemeiată.

Recursul declarat de inculpat este tardiv.

Introducerea recursului are efectul de a investi instanţa de control judiciar cu verificarea hotărârilor atacate în recurs. Procedura unui astfel de efect depinde însă de valabilitatea recursului declarat, de introducerea lui în condiţiile legii. Dacă au fost încălcate dispoziţiile legale de care depinde valabilitatea recursului, instanţa de control judiciar nu mai poate proceda la verificarea legalităţii şi, în anumite limite, şi a temeiniciei hotărârilor atacate, şi, în consecinţă, îl va respinge ca fiind introdus cu încălcarea legii.

În speţă, recursul fiind declarat după expirarea termenului legal de recurs de 10 zile, inculpatul este decăzut din exerciţiul dreptului său conform prevederilor art.185 alin.1 Cod procedură penală, iar recursul peste termen este nul.

În consecinţă, recursul declarat de inculpatul R.A.D. neproducând efecte juridice, a fost respins ca tardiv conform art. 385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală combinat cu art. 416 pct. 4 lit. a şi art.416/1 pct.1 lit.a Cod procedură penală.

S-a constatat că inculpatul se află în stare de deţinere din data de 05.09.2008.

Domenii speta

Spete similare