Drept procesual penal. Urmărie penală. Nulităţi.

Drept procesual penal. Urmărire penală. Nulităţi.

C. pr. pen., art. art. 197, art. 6, art. 238, art. 250 – art. 257, art. 260, art. 263, art. 332 alin. 2

În prezenţa unor discordanţe majore între actul de sesizare a instanţei şi lucrările de urmărire penală, precum şi a sesizării directe a instanţei cu infracţiuni care nu au făcut obiectul fazei de urmărire penală, s-au încălcat dispoziţiile art. 197 alin. 2 C. pr. pen., cu privire la regularitatea actului de sesizare. Tot astfel, prin neefectuarea actelor procesual penale referitoare la extinderea urmării penale, schimbarea încadrării juridice a faptelor şi aducerea la cunoştinţa inculpaţilor a acestor aspecte au fost înfrânte dispoziţiile art. 6, art. 238, art. 250 – art. 257, art. 260 şi art. 263 C. pr. pen., ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 197 alin. 4 C. pr. pen.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, sentinţa penală nr. 96/PI din 5 octombrie 2006

Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: S.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., respectiv de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 alin. 1 C. pen.; C.C.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 C. pen., instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. 1 C. pen. şi complicitate la tentativa infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pr. pen., art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În faţa instanţei, la primul termen de judecată, inculpaţii au ridicat excepţia nulităţii actului de  sesizare a instanţei, precum şi a unor acte de urmărire penală. În obiect, excepţia vizează, rechizitoriul emis de procuror, deoarece, în condiţiile în care acesta a fost emis prin înfrângerea dispoziţiilor art. 203 alin. 1, art. 260 şi art. 263 C. pr. pen. s-au încălcat exigenţele imperative ale normelor procesual penale referitoare la regularitatea actului de sesizare (art. 264 alin. 1 C. pro. pen.), ceea ce se integrează cazului de nulitate absolută prevăzută, expresis legis, de art. 197 alin. 2 C. pr. pen. Sub acest aspect, rechizitoriul nu se fundamentează pe actele de urmărire penală, făcând trimitere la alte fapte penale decât cele care au făcut obiectul urmăririi penale.

Examinând excepţia nulităţii actului de sesizare a instanţei, precum şi a unor acte de urmărire penală, Curtea statuează următoarele:

Prima excepţie vizează rechizitoriul emis de procuror, iar sancţiunea procesuală care poate avea incidenţă asupra acestui act procedural este, conform art. 197 alin. 2 C. pr. pen., nulitatea absolută, întrucât regularitatea conţinutului rechizitoriului (art. 263 C. pr. pen.), ca act de sesizare a instanţei (art. 264 alin. 1 C. pr. pen.), se plasează în domeniul normei procesual – penale imperative, de ordin public. Încălcarea cerinţelor legale referitoare la actul de sesizare al instanţei, se integrează cazului de  nulitate absolută prevăzut expresis legis  de art. 197 alin. 2 C. pr. pen.: „ Dispoziţiile relative (…) la sesizarea instanţei ( …) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute”.

Sub aspect procedural, astfel de dispoziţii se referă la : categoria actului de sesizare, aşa cum este prevăzut de lege (rechizitoriul sau plângerea); organul judiciar sau, după caz,  persoana abilitată de lege să sesizeze instanţa; conţinutul minim obligatoriu, prevăzut de lege, pentru actul de sesizare.

Sesizarea instanţei în prezenta cauză s-a făcut prin rechizitoriu, care sub incidenţa prevederilor art. 263 C. pr. pen. trebuie  să cuprindă, în mod imperativ, pe lângă datele prevăzute  de art. 203 alin. 1 C. pr. pen.,  „datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea”. Tot astfel, art. 263 alin. 3 C. pr. pen. dispune că „În cazul când urmărirea penală este efectuată  de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă şi datele suplimentare prevăzute de art. 260 C. pr. pen.”,  şi anume: „ mijloacele materiale  de probă şi măsurile luate referitor la ele în cursul cercetării penale…”.

Aplicând aceste dispoziţii asupra actului de sesizare cu care a fost investită Curtea, se constată următoarele:

Rechizitoriul se concentrează, în mod neîndoielnic,  asupra a două persoane, pe care le trimite în judecată, şi anume: S.N., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 248 alin. 1 C. pen.; C.C.G., pentru săvârşirea  infracţiunilor prevăzute .de art. 290 alin. 1 C. pen., art. 25 C. pen.  raportat la art. 289 alin. 1 C. pen., art. 26 C. pen. , raportat la art. 20 C. pen. şi art. 215 alin. 2 C. pen. Sub acest aspect actul de sesizare respectă prevederile art. 263 C. pr. pen., cu referire la persoanele  învinuite, faptele pentru care sunt trimise în judecată, încadrarea juridică a acestora.

Totuşi, rechizitoriul trebuie să facă trimitere la lucrările de urmărire penală, mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală de care este susţinut (art. 263 alin. 3 C. pr. pen. şi art. 260 C. pr. pen.) şi faptele penale pentru care s-a efectuat urmărire penală.

Verificând corespondenţa acestor aspecte cu conţinutul şi dispozitivul rechizitoriului, Curtea constată următoarele: conform procesului-verbal de începere a urmăririi penale încheiat la 12.05.2003, inculpatul S.N. este învinuit de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 288 C. pen., pentru faptul că, în calitate de notar, a legalizat prin încheieri notariale trei contracte de vânzare-cumpărare. Toate lucrările de urmărire penală se concentrează, ulterior, pe această infracţiune, inculpatul fiind audiat sub această învinuire. Totuşi la terminarea urmăririi penale, inculpatului i se face prezentarea materialului de urmărire penală pentru cu totul alte două infracţiuni, şi anume: art. 289 C. pen. ( fals intelectual) şi 248 C. pen. (abuz în serviciu), deşi inculpatul nu a fost cercetat, în nici un  fel, nu a fost audiat cu privire la aceste infracţiuni şi nu a fost emisă o ordonanţă de extindere a urmăririi penale cu privire la aceste fapte noi.

Curtea concluzionează că sub aspectul analizat rechizitoriul nu se întemeiază pe fapta cercetată în cursul urmăririi penale, aceea prevăzută de art. 288 C. pen., ci pe alte fapte care nu au făcut obiectul acestei cercetări (art. 289 C. pen. şi art. 248 C. pen.). Sub acest aspect rechizitoriul este lovit de nulitate pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 263 alin. 1 şi 3 C. pr. pen.. De asemenea, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru alte fapte penale decât aceea care i s-a adus la cunoştinţă, având drept consecinţă încălcarea dreptului la apărare, Curtea apreciază că are incidenţă cazul de nulitate relativă prevăzut de art. 197 alin. 4 raportat la art. 6 C. pr. pen. Această nulitate a fost invocată de inculpat la primul termen de judecată, 19.01.2004 – ceea ce exclude sancţiunea tardivităţii excepţiei, din perspectiva prevederilor art. 197 alin. 4 C. pr. pen.

În privinţa inculpatei C.C.G., se constată că procesul-verbal de urmărire penală, încheiat la data de 19.07.2002 de organul de cercetare al poliţiei, relevă punerea sub învinuire a acestei inculpate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen. (fals material), art. 26 C. pen. raportat la art. 302 C. pen. (complicitate la nerespectarea dispoziţiilor privind operaţiunile de import-export), art. 26 C. pen. raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994 (complicitate la evaziune fiscală). Şi aici, urmărirea penală se centrează pe obiectul acestor infracţiuni, inculpata fiind audiată cu referire la această învinuire. Totuşi, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală relevă alte fapte penale, necunoscute până atunci fazei de urmărire, şi anume cele prevăzute de art. 290 C. pen. (fals material în înscrisuri sub semnătură privată), art. 25 C. pen. raportat la  art. 289 alin. 1 C. pen. (instigare la fals intelectual), art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. şi art. 215 alin. 2 C. pen. (complicitate la tentativa infracţiunii de înşelăciune). Se constată totodată, că nici una din infracţiunile pentru care s-au efectuat lucrările de urmărire penală, nu mai face obiectul procesului-verbal de terminare a urmăririi penale şi nici a rechizitoriului.

Curtea concluzionează că inculpata a fost trimisă în judecată pentru alte infracţiuni decât cele pentru care a fost urmărită. Sub acest aspect primeşte  incidenţă  cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. 2 C. pr. pen., cu referire la regularitatea actului de sesizare, şi cazul de nulitate relativă prevăzut de art. 197 alin. 4 C. pr. pen., cu referire la încălcarea dreptului la apărare consacrat prin dispoziţiile art. 6 C. pr. pen. Această din urmă nulitate a fost invocată  de inculpată la termenul de  judecată din 16.02.2004 când s-a pus în discuţie o atare chestiune prealabilă, fiind îndeplinite condiţiile formale de invocare prevăzute de art. 197 alin. 4 C. pr. pen.

Astfel fiind, Curtea constată că în prezenţa unor discordanţe majore între actul de sesizare al instanţei şi lucrările de urmărire penală, precum şi al sesizării directe a instanţei cu infracţiuni care nu au făcut obiectul fazei de urmărire penală, s-au încălcat dispoziţiile art. 197 alin. 2 C. pr. pen. cu privire la regularitatea actului de sesizare. Tot astfel, prin neefectuarea actelor procesual penale referitoare  la extinderea urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice a faptelor şi aducerea la cunoştinţa inculpaţilor a acestor aspecte au fost înfrânte dispoziţiile art. 6, art. 238, art. 250 – 257, art. 260 şi art. 263 C. pr. pen., ceea ce atrage incidenţa art. 197 alin. 4 C. pr. pen.

Pentru aceste motive, Curtea a admis excepţiile de nulitate a actului de sesizare şi a procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, a dispus anularea acestora şi, potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. 2 şi 4, respectiv art. 332 alin. 2 C. pr. pen., restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Domenii speta

Spete similare