Răspundere patrimonială. Condiţii pentru angajarea acesteia.

Răspundere patrimonială. Condiţii pentru angajarea acesteia.

Codul muncii – art. 270

Având în vedere dispoziţiile art. 70 – art. 73, art. 197 coroborate cu cele ale art. 75 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data de 16.12.2004, şi cele ale art. 287 din Codul muncii, în situaţia în care statutul societăţii nu cuprinde prevederi referitoare la obligaţiile şi răspunderea directorilor unei societăţi cu răspundere limitată, nefiind întocmită nici fişa postului de director, nu se poate reţine că directorul unei societăţi cu răspundere limitată avea ca atribuţie de serviciu plata amenzilor contravenţionale aplicate societăţii.

Curtea de Apel Timişoara, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale,

decizia civilă nr. 31 din 16 ianuarie 2007

Prin sentinţa civilă nr. 1009 din 30 august 2006, pronunţată în dosarul nr. 6204/2006, Tribunalul Arad a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C „L.E.” S.R.L. Nădlac împotriva pârâtului B.M. şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.500 lei RON, cu titlu de despăgubiri, şi suma de 540 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 270 din Codul muncii, deoarece neachitând în termenul legal suma de 500 lei RON, reprezentând ? din minimul amenzii aplicate societăţii prin procesul-verbal de contravenţie din 16.12.2004, pârâtul a cauzat reclamantei un prejudiciu total de 4.500 lei RON, reprezentând diferenţa dintre cuantumul total al amenzii contravenţionale aplicate şi suma de 500 lei RON achitată de pârât.

Prima instanţă a apreciat că pârâtul avea calitatea de reprezentant al societăţii, deoarece era încadrat în funcţia de director al societăţii, fiind cel care a însoţit organul de control, a semnat procesul-verbal de contravenţie în numele societăţii şi a achitat cu întârziere suma de 500 lei RON, reprezentând jumătate din minimul amenzii.

Pârâtul a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1009/30.08.2006 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de recurs se arată că instanţa de fond a ignorat diferenţa ce există între un contract de mandat comercial şi un contract de muncă, în situaţia în care, potrivit art. 70 – art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicată şi modificată, societatea comercială este reprezentată de administrator, iar calitatea de administrator al societăţii reclamante o avea domnul L.F. Prin urmare, reprezentantul societăţii nu este şi nu poate fi un angajat cu contract de muncă.

Totodată, se susţine că pârâtul nu avea ca atribuţii de serviciu achitarea amenzilor contravenţionale aplicate societăţii reclamante, iar societatea reclamantă, în calitatea sa de angajator, nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 17 alin. 2 lit. d şi e din Codul muncii şi nu a întocmit o fişă a postului pârâtului. Plăţile pentru societate erau efectuate de către administrator şi contabil.

Recurentul a mai arătat că reclamanta-intimată susţine, fără a proba, că el ar fi ridicat suma de 500 RON de la casieria societăţii în termenul de 48 de ore stabilit de lege pentru achitarea a jumătate din minimul amenzii. Ori, cu ocazia ridicării unor sume de bani din casieria unei societăţi comerciale se întocmeşte un act contabil, denumit „dispoziţie de plată”, în care se menţionează suma şi data ridicării.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. pr. civ.

Intimata S.C „L.E.” S.R.L. a depus precizări şi concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că statutul societăţii nu conţine prevederi cu privire la atribuţiile directorilor, iar fişa postului pârâtului nu se găseşte la societate, existând posibilitatea de a fi sustrasă de către pârât.

Totodată, arată că amenda de 5.000 lei RON stabilită prin procesul-verbal de contravenţie nr. 249/130 al O.P.C. Arad a fost aplicată contravenientului B.M. ca persoană fizică, astfel încât, în cauză, sunt incidente prevederile art. 272 alin. 2 din Codul muncii şi nu ale art. 270 din Codul muncii.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor depuse la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor art. 3041 coroborate cu cele ale art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea a constatat că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 249/130/16.12.2004, încheiat de O.P.C Arad, a fost aplicată societăţii reclamante S.C „L.E.” S.R.L., iar nu persoanei fizice B.M., o amendă contravenţională în sumă de 5.000 lei RON (50.000.000 lei ROL), cu posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii, respectiv a sumei de 500 lei RON (5.000.000 lei ROL). Acest proces-verbal a fost semnat de pârâtul-recurent în calitate de director al societăţii contraveniente, el fiind şi cel care a însoţit reprezentanţii O.P.C Arad pe parcursul efectuării controlului.

În contractul individual de muncă nr. 373057/06.07.2004, încheiat între reclamantă şi pârât, se menţionează că funcţia îndeplinită de pârât este aceea de director, iar atribuţiile acestui post sunt prevăzute în fişa postului, anexă la contractul individual de muncă.

Reclamanta nu a depus la dosar fişa postului ocupat de reclamant, arătând că nu o deţine şi că e posibil să fi fost sustrasă de pârât, fără a proba în vreun fel că fişa postului a fost întocmită. Ori, art. 287 din Codul muncii prevede că, în conflictele de muncă, sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. Pe de altă parte, în speţă, societatea angajatoare are şi calitatea de reclamantă, calitate în care îi revine sarcina probei şi potrivit dispoziţiilor generale ale art. 1169 C. civ.

Statutul societăţii reclamante nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligaţiile directorilor societăţii. Însă, art. 19 şi art. 20 din statut prevăd că organul de conducere al societăţii este asociatul unic numit patron, iar patronul este singura persoană care se ocupă de administrarea societăţii atât în raporturile cu salariaţii, cât şi în raporturile cu terţii. Conform art. 21 şi art. 22 din statut, patronul numeşte un administrator, ce este şi preşedintele societăţii şi care îşi desfăşoară activitatea în limitele atribuţiunilor prevăzute de lege şi de regulamentul de ordine interioară.

Potrivit art. 70 – art. 73 şi art. 197 coroborat cu art. 75 din Legea nr. 31/1990 republicată şi modificată, dreptul de a reprezenta societatea aparţine administratorului.

Având în vedere dispoziţiile art. 70 – art. 73, art. 197 coroborat cu art. 75 din Legea nr. 31/1990, dispoziţiile art. 19 – art. 22 din statutul societăţii reclamante, prevederile art. 287 din Codul muncii şi nedepunerea fişei postului ocupat de pârâtul-recurent la societatea-reclamantă, Curtea apreciază că reclamanta nu a probat că pârâtul avea ca atribuţie de serviciu plata amenzilor contravenţionale aplicate societăţii.

Pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit data la care pârâtul a ridicat din casieria societăţii suma de 500 lei RON pentru a achita jumătate din minimul amenzii contravenţionale aplicate prin procesul-verbal de contravenţie nr.249/130/16.12.2004 încheiat de O.P.C Arad, pentru a se putea reţine culpa sa în depăşirea termenului legal în care se putea achita jumătate din minimul amenzii şi, pe cale de consecinţă, în producerea prejudiciului de 4.500 lei RON, ca urmare a neachitării a jumătate din minimul amenzii în 48 de ore de la încheierea procesului-verbal de contravenţie.

Ori, conform art. 270 alin. 1 din Codul muncii, „salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”.

Prin concluziile scrise, reclamanta-intimată arată că, în speţă, răspunderea pârâtului recurent poate fi angajată pe temeiul art. 272 alin. 2 din Codul muncii, iar nu în baza art. 270 din Codul muncii, deşi prin cererea de chemare în judecată invocă dispoziţiile art. 998 – 1000 Cod civil şi art. 270 din Codul muncii ca temei de drept al acţiunii. Însă, reclamanta nu-şi poate modifica cererea după prima zi de înfăţişare, o astfel de modificare nefiind posibilă, conform art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C. pr. civ., nici dacă reclamanta ar fi formulat recurs.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 – alin. 3 raportat la art. 3041 C. pr. civ., Curtea a admis recursul ca fiind întemeiat şi a dispus modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, întrucât nu a fost dovedită existenţa condiţiilor cumulative cerute pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pe temeiul art. 270 din Codul muncii.

Domenii speta

Spete similare