Stabilire pensie de întreţinere. Concursul între prezumţia de paternitate şi cuprinsul certificatului de naştere al copilului.

Stabilire pensie de întreţinere. Concursul între prezumţia de paternitate şi cuprinsul certificatului de naştere al copilului.

În dezvoltarea motivelor de recurs se solicită modificarea deciziei atacate în sensul desfacerii căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte reconvenţionale, pentru că numai aceasta este vinovată de destrămarea relaţiilor de căsătorie prin părăsirea soţului şi intrarea într-o relaţie de concubinaj după ce a părăsit ţara, alegaţiile legate de comportamentul violent al recurentului nefiind probate.

De asemenea se solicită a se constata că reclamanta-intimată nu a avut un capăt de cerere care să vizeze obligarea pârâtului-recurent la plata pensiei de întreţinere pentru minor, ea afirmând că din căsătorie nu au rezultat copii, fapt ce este adevărat, minora E. fiind născută în urma relaţiei de concubinaj, în certificatul de naştere fiind trecut la rubrica tată concubinul mamei.

Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul este fondat în parte.

În ceea ce priveşte culpa exclusivă în desfacerea căsătoriei, criticile recurentului se referă la modalitatea în care instanţele anterioare au analizat starea de fapt rezultată din probele administrate. Recursul fiind o cale de atac extraordinară, în cursul său nu se pot analiza decât motive ce ţin de nelegalitatea hotărârii atacate, instanţele de fond, respectiv prima instanţă şi instanţa de apel fiind suverane în aprecierea probelor şi stabilirea stării de fapt. În consecinţă acest motiv de recurs va fi respins pentru că cele invocate de recurent nu se regăsesc şi nu pot fi încadrate în nici unul din cele nouă puncte ale art. 304 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs acesta este parţial fondat.

Recurentul invocă faptul că prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat încredinţarea minorei şi stabilirea unei pensii de întreţinere în favoarea acestei şi în sarcina recurentului-pârât, reclamanta afirmând că din căsătorie nu au rezultat copii.

Verificând această afirmaţie instanţa constată că ea este reală.

În cursul judecăţii, în faţa instanţei de fond, a reieşit însă că reclamanta a dat naştere unui copil în timpul căsătoriei. În aceste condiţii, din oficiu prima instanţă a fost obligată să se pronunţe cu privire la aceste două probleme ce vizau ocrotirea dreptului minorei, chiar dacă ele nu au fost formulate expres de parte, făcând astfel aplicarea art. 42 alin. 1 şi 3 din Codul familiei care cuprinde o normă imperativă în acest domeniu.

În consecinţă nu poate fi reţinută critica vizând cuprinsul pct. 6 al art. 304 Cod procedură civilă.

Din economia motivării recursului rezultă însă că recurentul a fost obligat la plata pensiei de întreţinere, reţinându-se că în temeiul art. 53 C.fam. copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei. Critica recurentului vizând faptul că el nu figurează ca tată al minorei în certificatul de naştere este însă încadrabilă nu la pct. 6 ci la pct. 9 al art. 304 Cod procedură civilă.

Din această perspectivă instanţa constată că din certificatul de naştere depus în faţa primei instanţe rezultă că minora E. s-a născut în timpul căsătoriei părţilor. Din acelaşi certificat rezultă însă că aceasta poartă numele de familie P., şi nu M., iar la rubrica tată este trecut numitul P. B.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 119/1996, cu modificările ulterioare, actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane, iar potrivit art. 13 starea civilă a unei persoane se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă şi cu certificatele de naştere eliberate pe baza acestor registre.

Starea civilă a unei persoane este mijlocul juridic de individualizare a persoanei fizice prin indicarea calităţilor personale având această semnificaţie, art. 51 din Codul familiei stipulând că, copilul nu poate reclama o stare civilă contrară celei care rezultă din certificatul de naştere şi folosirea stării civile, iar folosirea stării civile este conformă cu certificatul de naştere, acest lucru rezultând chiar din faptul că reclamanta a declarat în cererea de chemare în judecată că din căsătorie nu au rezultat copii.

În aceste condiţii, prezumţia de paternitate înscrisă în art. 53 C.fam., pe care instanţele anterioare şi-au bazat soluţia de obligare a recurentului la plata pensiei de întreţinere nu poate fi primită. Prezumţia de paternitate este una relativă, ea putând fi răsturnată prin proba contrară şi în nici un caz nu poate opera împotriva certificatului de naştere, respectiv împotriva stării civile şi a folosinţei stării civile a minorei. Anularea, modificare, completarea şi rectificarea actelor de stare civilă se poate face numai în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, aşa cum stipulează art. 57 din Legea nr. 119/1996, iar în cazul de faţă instanţa nu poate să ignore cuprinsul certificatului de naştere atâta timp cât acesta este conform cu starea civilă a copilului şi cu folosinţa stării civile.

În consecinţă, acest motiv de recurs a fost primit de instanţă, iar în temeiul art. 312 Cod procedură civilă decizia atacată a fost modificată în parte, cu consecinţa admiterii în parte a apelului şi a schimbării în parte a sentinţei în sensul înlăturării obligării recurentului la plata pensiei de întreţinere pentru minoră, întrucât obligaţia de întreţinere dintre părinţi şi copii, cuprinsă şi în art. 86 şi reluată în art. 42 alin. 3 C.fam, nu este aplicabilă în speţă.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, întrucât intimata a căzut în pretenţii a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, în cuantum de 19,65 lei.

Decizia civilă nr. 155/R/13.05.2008 – R.T.

Domenii speta

Spete similare