Prin sentinţa penală nr. 23 din 15 ianuarie 2003 a Judecătoriei Gura Humorului inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 112/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei pe durate termenului de încercare de 2 ani şi 4 luni, în condiţiile art. 83 Cod penal.
Împotriva sentinţei, inculpatul care a lipsit de la judecată şi de la pronunţare, a declarat apel peste termen, potrivit art. 365 Cod penal, criticând severitatea pedepsei aplicate.
Tribunalul Suceava, prin decizia penală nr.754 din 14 noiembrie 2005, a respins apelul ca tardiv introdus, motivat de faptul că inculpatul a introdus calea de atac după împlinirea termenului de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, depăşindu-se astfel limita impusă de lege pentru declararea căii de atac.
Împotriva deciziei a declarat apel inculpatul, motivând că în mod greşit s-a reţinut tardivitatea apelului, câtă vreme înlăuntrul termenului de încercare a comis alte infracţiuni, pentru care a şi fost trimis în judecată, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct.171 Cod procedură penală.
Potrivit art. 365 Cod procedură penală, partea care a lipsit atât de la judecată, cât şi de la pronunţare, poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.
Textul nu prevede nici o limită în ce priveşte posibilitatea declarării apelului peste termen în cazul în care pedepsele nu sunt executorii şi nici nu sunt prevăzute obligaţii civile de executat, însă aceasta nu înseamnă că în astfel de cauze părţile ar fi lipsite de dreptul de a acţiona sau că termenul limită în asemenea situaţii s-ar raporta la împlinirea duratei stabilite de lege pentru reabilitarea de drept.
Prin art. 365 Cod procedură penală legiuitorul a înţeles să rezerve părţilor care au lipsit de la judecată şi de la pronunţare, dreptul de a exercita căile de atac ordinare cu o limită socotită de la data începerii executării pedepselor sau obligaţiilor civile, când se presupune că au luat cunoştinţă de hotărârea penală.
Ca urmare, în cazul în care nu există dispoziţii executorii partea poate să atace hotărârea, şi să-şi formuleze astfel apărările în legătură cu rezolvarea acţiunii penale sau civile, până la intervenirea prescripţiei răspunderii şi nu până la împlinirea termenului pentru reabilitarea de drept, care poate fi de altfel întrerupt prin săvârşirea unor infracţiuni, aşa cum s-a demonstrat în cauză.
Pentru aceste considerente, prin decizia penală nr. 119 din 20 februarie 2006 Curtea de Apel Suceava a admis recursul inculpatului şi a casat decizia tribunalului, căruia i-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului.
Tribunalul Vrancea
Litigiu cu profesionişti . Constatare nulitate absolută contract de cesiune părţi sociale
Tribunalul Maramureș
Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 alin.1 lit. a Cod procedură penală. Incompatibilitatea judecătorului de a soluţiona cauza dacă a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a măsurii preventive, în cursul urmăririi ...
Curtea de Apel București
Conflict de munca având ca obiect contestatie împotriva unei decizii de sanctionare disciplinara. Nelegalitatea unei astfel de decizii decurgând din neîndeplinirea cerintelor obligatorii impuse de art. 268 alin. 2 din Codul Muncii. Constatarea nulita...
Curtea de Apel Alba Iulia
Apel. Cerere de acordare a ajutorului public judiciar. Necomunicarea încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar anularea ca netimbrat a apelului. Nelegalitate.
Curtea de Apel Brașov
Spor confidenţialitate 15% magistraţi