Insuficienta cercetare a fondului pricinii la prima instanţă. Probe noi în apel. Consecinţe.

Desfiinţarea sentinţei primei instanţe în apel cu trimitere pentru rejudecare la prima instanţă conf. art.297 Cod pr.civilă se poate dispune doar în situaţia unei veritabile necercetări a fondului( ex:reţinerea eronată a unor excepţii) şi nu atunci când se constată că este necesar a fi completat probatoriul , apelul păstrându - şi  caracterul devolutiv.

Prin cererea înregistrată la data de 3.03.2005 sub nr. 1132 la Judecătoria Rădăuţi, reclamanta B. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia comunală Satu Mare pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, U. C. şi U.I. anularea în parte a titlurilor de proprietate nr. 739/1995 şi nr. 740/1995, în sensul excluderii suprafeţei de 7 ari teren, proprietatea sa.

Prin sentinţa civilă nr. 2028 din 7.07.2005, Judecătoria Rădăuţi a respins acţiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că terenul în litigiu, conform expertizei efectuate în altă cauză, are o suprafaţă de 630 m.p. şi că pe acest teren au fost amplasate de către pârâţi o şură  şi o fundaţie de beton, conform autorizaţiilor de construire ce le-au fost eliberate.

Reţinând că acţiunea în revendicare formulată de către pârâţi, în care aceştia s-au prevalat de titlurile de proprietate în litigiu, a fost admisă, precum şi faptul că aceştia au edificat pe acest teren construcţii, fiind deci aplicabile dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, prima instanţă a respins acţiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, în motivarea căruia a arăta că terenul în suprafaţă de 7 ari este proprietatea sa, că pârâţii persoane fizice au construit fără autorizaţie de construire două şuri şi că terenul pentru care pârâţii au titlu de proprietate este altul decât cel pe care s-au amplasat cele două construcţii.

Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 1821 din 29.11.2005, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa judecătoriei şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în condiţiile în care părţile se prevalează de titluri de proprietate distincte, respectiv reclamanta de titlul de proprietate nr. 1410/1998, iar pârâţii de titlurile de proprietate nr. 739 şi nr. 740 din 195, se impunea completarea probatoriului, prin efectuarea unei expertize judiciare sau chiar extrajudiciare, care să identifice suprafeţele de teren pe care sunt îndreptăţiţi pârâţii să le ocupe cu gospodăriile lor şi dacă prin titlurile de proprietate emise pârâţilor s-a adus atingere dreptului de proprietate reconstituit reclamatei.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâţii U.C. şi U.I, în motivarea căruia au arătat că soluţia instanţei de apel de desfiinţare a hotărârii primei instanţe şi de trimetere a cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe este nelegală, făcându-se astfel o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 297 Cod procedură civilă.  Precizează că eronat s-a considerat de instanţa de apel că ar fi necesar completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize judiciare sau chiar extrajudiciare care să se realizeze la instanţa de fond, în condiţiile în care s-au administrat în cauză probe suficiente pentru reţinerea situaţiei de fapt corecte.

Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs ce vizează dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor şi lucrărilor dosarului, curtea a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 287 al. 1 pct. 4 Cod procedură civilă, cererea de apel va cuprinde şi dovezile invocate în susţinerea apelului.

Art. 292 Cod procedură civilă stabileşte că părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi, decât de cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare, instanţa de apel putând, însă, încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.

În sfârşit, art. 295 al. 2 Cod procedură civilă prevede că instanţa de apel va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei.

Din aceste dispoziţii legale, rezultă că pot fi administrate probe noi de către instanţa de apel, care va folosi şi celelalte probe administrate de prima instanţă.

Soluţia decurge din caracterul devolutiv al apelului, care repune pricina în starea ei iniţială, în sensul că are loc o nouă judecată a fondului pretenţiei  ce a fost supusă judecăţii.

Pe de altă parte, se reţine că desfiinţarea hotărârii primei instanţe în baza art. 297 Cod procedură civilă presupune că această hotărâre a fost pronunţată în temeiul admiterii unei excepţii procesuale, neavând loc o judecată a fondului pricini.

În speţă, prima instanţă a rezolvat pricina pe fond, nereţinând incidenţa unei excepţii, iar probele reţinute în considerentele deciziei atacate pot fi administrate, conform dispoziţiilor legale menţionate, în faza apelului, neimpunând-se, deci, sub acest aspect, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare