Recurs declarat de apărătorul inculpatului. condiţiile în care acesta poate retrage recursul

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin.2 Cod penal rap. la art. 31 ali9n.3 din O.U.G. nr. 96/1998 modificată prin Legea nr. 75/2002, constând în aceea că, în vara anului 2003, în lunile iulie-august, în calitate de pădurar la Ocolul silvic Broşteni, a determinat cu intenţie un grup de muncitori de la recoltatul fânului, să taie fără drept de pe picior circa 300 arbori tip bile manele (aceştia săvârşind fapta fără vinovăţie), faptă prin care s-a cauzat un prejudiciu în valoare de 12.185.400 lei vechi, achitat în întregime de inculpat.

Judecătoria Vatra Dornei, prin sentinţa penală nr. 189/1.06.2005, l-a achitat pe inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, aplicându-i o amendă administrativă de 3.000.000 lei.

Prin decizia penală nr. 768 din 14.11.2005 Tribunalul Suceava a admis apelul inculpatului şi a desfiinţat în totalitate sentinţa, achitând inculpatul în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală.

S-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta într-o împrejurare care justifică modalitatea în care a acţionat, respectiv starea de necesitate prevăzută de art. 45 Cod penal, ţinând cont că procedând în acest fel a evitat producerea unei pagube de 128.000.000 lei constând în contravaloarea fânului şi a manoperei, în sensul  că, dacă acesta ar fi rămas la sol şi nu ar fi fost ridicat pe plasele confecţionate din arborii tăiaţi, s-ar fi degradat.

Recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava a fost respins prin decizia penală nr. 246 din 19.04.2006 a Curţii de Apel Suceava.

Potrivit dispoziţiilor art. 45 alin.2 Cod penal este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc.

În speţă, aşa cum a reţinut şi tribunalul, inculpatul a săvârşit fapta fiind convins că dacă nu va lua măsuri pentru construirea acelor plase pe care a întins fânul, acesta s-ar fi deteriorat şi ar fi produs părţii civile o pagubă mult mai mare decât aceea care a produs-o prin tăierea arborilor din care a confecţionat plasele.

Este de esenţa stării de necesitate că, în momentul apariţiei pericolului, autorul se vede obligat, pentru a salva o valoare socială, să sacrifice o altă valoare socială de o mai mică importanţă în raport cu cea salvată.

Aceste cerinţe au fost îndeplinite în speţă, întrucât, dacă inculpatul  nu ar fi acţionat în acest mod, recolta de fân, cu o valoare de aproape 10 ori mai mare decât prejudiciul creat, ar fi fost compromisă din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, astfel încât soluţia pronunţată este corectă.

Domenii speta

Spete similare