Extinderea cadrului procesual în apel. Invocarea prescripţiei achizitive ca mijloc de apărare pentru prima dată în apel. Aplicarea dispoziţiilor art. 285 şi 292 Cod procedură civilă.

Decizie 131 din 26.03.2010


Extinderea cadrului procesual în apel. Invocarea prescripţiei achizitive ca mijloc de apărare pentru prima dată în apel. Aplicarea dispoziţiilor art. 285 şi 292 Cod procedură civilă.

Secţia civilă - Decizia civilă nr. 131/26  martie 2010

Prin sentinţa civilă nr. 2605/2009 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 4751/176/2008 a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Z.C. şi pe cale de consecinţă a fost anulată acţiunea formulată împotriva acestuia. A fost admisă acţiunea formulată de reclamantul L.P.G. împotriva pârâţilor B.V. şi Z.C.S., constatându-se că imobilul înscris în CF nr. 320 Alba Iulia (în prezent CF nr. 72220), nr. top. 657, casă şi curte în suprafaţă de 248 mp şi nr. top. 658, grădină în suprafaţă de 435 mp este identic cu imobilul situat administrativ în Alba Iulia, pe colţul străzilor M.E. cu P., având pe prima stradă nr. 2 A, iar pe cea de a doua nr. 27 şi formează un singur corp de avere, în proprietatea reclamantului.

S-a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul proprietatea reclamantului, înscris în CF 320 (în prezent CF nr. 72220) Alba Iulia, nr. top. 657 şi nr. top. 658, situat administrativ în Alba Iulia, pe colţul străzilor M.E. cu P., având pe prima stradă nr. 2 A iar pe cea de a doua nr. 27.

S-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L.P.G. în contradictoriu cu pârâtul Z.C. pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut cu privire la excepţie că aceasta este întemeiată, din copia certificatului de deces depusă la fila 48 din dosar rezultând că pârâtul Z.C. a decedat la data de 19.11.1996, cu mult anterior promovării acţiunii, astfel că acesta, potrivit art. 41 al. 1 Cod  procedură civilă nu are capacitate procesuală de folosinţă.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că prin ordonanţa de adjudecare dată la data de 04.10.1996 de Tribunalul Alba în dosar execuţional nr. 40/1995 a fost adjudecat definitiv în favoarea reclamantului imobilul înscris în CF nr. 320 Alba Iulia, nr. top. 657 şi 658.

Din extrasul CF nr. 72220 Alba Iulia, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 320 rezultă că proprietar tabular asupra imobilului cu nr. top. 657 şi 658, casă, curte şi grădină în suprafaţă de 248 mp şi respectiv 435 mp este reclamantul în cotă de 1/1 (fila X dosar fond).

Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert F.I., imobilul folosit de pârâţi se identifică cu imobilul înscris în CF nr. 320 Alba Iulia, cu nr. top. 657 şi 658, casă, curte şi grădină în suprafaţă de 248 mp şi respectiv 435 mp, având împreună suprafaţa totală de CF de 683 mp şi se află situat administrativ în Alba Iulia, la colţul străzilor P. şi M.E., având pe str. M.E. nr. 2A, iar pe str. P. nr. 27.

De asemenea, expertul a reţinut că pârâtul Z.C. foloseşte în prezent suprafaţa totală reală de 389 mp, iar pârâta B.V. foloseşte suprafaţa totală reală de 327 mp.

În drept, instanţa a reţinut că potrivit art. 480 Cod civil, „proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele prevăzute de lege”. Acest drept conferă titularului său atributele posesiei, folosinţei şi dispoziţiei.

În exercitarea acestor atribuite proprietarul are dreptul să dispună de bunul său din punct de vedere juridic şi material, inclusiv prin formularea unei acţiuni în justiţie pentru evacuarea unei persoane care ar ocupa fără drept imobilul obiect al dreptului de proprietate.

S-a constatat că pârâtul Z.C. nu invocă vreun drept asupra imobilului respectiv, acesta având calitatea de tolerat în imobil prin voia reclamantului.

În ceea ce priveşte pârâta B.V., instanţa a reţinut că aceasta se prevalează de un contract de vânzare – cumpărare sub semnătură privată, încheiat la data de 21.05.1996 cu defunctul Z.C., prin care a cumpărat de la defunct casa şi terenul aferent în suprafaţă de 285 mp din imobilul în cauză.

Anterior acestei vânzări însă, prin încheierea de adjudecare din data de 07.12.1995 dată de Tribunalul Alba în dosar nr. 40/1995, s-a dispus adjudecarea provizorie a imobilului în cauză, proprietatea lui Z.C., în favoarea reclamantului, în cotă de 1/1.

Faptul că pârâţii nu au unde locui s-a apreciat că nu îl obligă pe reclamant să-i tolereze în continuare în imobil, deoarece în acest mod aduce atingere dreptului său exclusiv de proprietate.

Prin decizia civilă nr. 210/A/2009 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 4751/176/2008 a fost respins apelul declarat de pârâţii B.V. şi Z.C.S. împotriva sentinţei primei instanţe. De asemenea, a fost anulat apelul declarat de pârâtul Z.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În considerentele deciziei s-a reţinut, că mandatarul apelantului Z.C.S. a formulat cerere de introducere în cauză a tuturor moştenitorilor defunctului Z.C., respectiv a fiilor acestuia Z.C.C. şi Z.C. care nu au fost chemaţi în judecată în faţa instanţei de fond, cerere respinsă la termenul din 20.11.2009, apreciindu-se că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 285 Cod  procedură civilă, câtă vreme pârâtul Z.C. era decedat la data promovării acţiunii, în apel neputându-se schimba calitatea părţilor.

Pe de altă parte, pârâţii apelanţi nu au invocat în faţa instanţei de fond că în afara lor, mai locuiesc în imobil şi alte persoane (respectiv ceilalţi fii ai defunctului) aspect ce ar fi condus la precizarea acţiunii prin introducerea în cauză a acestora.

În apel, chiar dacă s-ar fi făcut o atare dovadă, cadrul procesual nu s-ar fi putut schimba având în vedere prevederile art. 294 Cod  procedură  civilă, reclamantul înţelegând să se judece cu persoanele care în opinia sa folosesc imobilul fără titlu.

Pe fondul cauzei, analizând hotărârea atacată în raport de criticile invocate şi prevederile art. 292 al. 2 Cod  procedură civilă, s-a constatat că apelul pârâţilor B.V. şi Z.C.S. este nefondat, în baza art. 296 Cod  procedură civilă, fiind respins.

Prima instanţă a fost investită cu soluţionarea unei acţiuni în evacuare, cerere care analizată în raport de probele administrate şi dispoziţiile art. 480 Cod  civil, s-a dovedit a fi întemeiată, soluţia adoptată fiind temeinică şi legală.

S-a constatat astfel că instanţa de fond a supus analizei toate actele depuse de părţi, inclusiv contractul de vânzare – cumpărare de care se prevalează apelanta B.V., reţinând corect că adjudecarea provizorie a imobilului în favoarea intimatului a avut loc anterior încheierii respectivului contract.

Raportul de expertiză efectuat în cauză confirmă că imobilul folosit de apelanţi se identifică din punct de vedere al publicităţii imobiliare cu cel înscris în CF 320 Alba Iulia, proprietatea intimatului.

Cu privire la solicitările apelantei B.V. vizând plata despăgubirilor constând în introducerea curentului electric, a gazului metan, edificarea unei camere, etc., s-a apreciat că acestea nu pot fi analizate în apel câtă vreme pârâta apelantă nu a formulat cerere reconvenţională în faţa primei instanţe în acest sens.

Prin urmare, în mod corect s-a dat eficienţă prevederilor art. 480 Cod civil, câtă vreme s-a făcut dovada că proprietar tabular asupra imobilului în litigiu este intimatul şi că apelanţii îl ocupă abuziv, fără titlu.

Cât priveşte apelul pârâtului Z.C., pentru aceleaşi considerente reţinute de instanţa de fond, acesta a fost anulat ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitatea de folosinţă a drepturilor procesuale. 

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Z.C.S. şi B.V.

Prin recursul promovat, pârâtul Z.C.S. a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel invocând în drept art. 315 alin. 5 Cod  procedură civilă.

În expunerea motivelor de recurs arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 285 alin. 1 şi 2 Cod  procedură  civilă, în cauză trebuind să fie introduşi moştenitorii defunctului Z.C.

Invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 291 alin. 2 Cod  procedură  civilă, arătând că deşi la primul termen de judecată mandatarul apelantului a solicitat un termen de judecată motivat de faptul că a fost angajat în acea zi, cererea a fost respinsă, fiind încălcat şi dreptul la apărare.

Prin recursul promovat pârâta B.V. a solicitat în principal casarea în tot a deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii cererii de evacuare, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de fond şi cea de apel nu au analizat sub toate aspectele efectele pe care le produc actele depuse de pârâtă la dosar, acestea dovedind că ea a locuit în imobil cu mult înainte ca reclamantul să devină proprietar. Precizează că a cumpărat de la fostul proprietar imobilul, fără a se întabula şi a mai construit o cameră şi un hol care nu sunt notate în CF.

Reclamantul nu este proprietar asupra celor două camere astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile de evacuare a pârâtei din imobil.

Susţine că instanţa de apel în mod greşit a reţinut ca an de cumpărare anul 1996, aceasta realizându-se în 1976.

Consideră că în mod nejustificat instanţa de apel trece peste dispoziţiile art. 1842 Cod  civil deoarece a invocat excepţia prin motivele de apel astfel că în conformitate cu art. 292 Cod  procedură civilă, această excepţie nu putea fi respinsă ca inadmisibilă.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul L.P.G. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta B.V. arătând că instanţa de apel a analizat toate actele părţilor iar excepţia uzucapiunii fiind un mijloc de apărare ce presupune administrarea de probatorii cu parcurgerea tuturor fazelor procesuale trebuia invocată în faţa primei instanţe.

Prin întâmpinare, acelaşi intimat a solicitat respingerea recursului pârâtului Z.C.S. motivat de faptul că în mod corect s-a respins în temeiul art. 294 Cod  procedură civilă cererea de introducere în cauză a descendenţilor defunctului Z.C.

Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate Curtea a constatat următoarele:

Dispoziţiile art. 285 alin. 1 şi 2 Cod  procedură civilă se referă la întreruperea termenului de apel în situaţia în care intervine decesul unei părţi care are interes să facă apel, la locul în care se face comunicarea hotărârii în această situaţie cât şi data de la care începe să curgă din nou termenul de apel. Aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile în speţă în condiţiile în care aşa cum corect au reţinut instanţele de fond şi de apel, Z.C. a decedat cu mult înainte de introducerea acţiunii de faţă (19.11.1996) astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. 1 Cod  procedură civilă acesta nu poate avea calitatea de parte în litigiul de faţă început în anul 2008.

În această situaţie urmează a se constata nefondat motivul de recurs al pârâtului Z.C.S. întemeiat pe dispoziţiile art. 285 alin. 1 şi 2 Cod  procedură  civilă, şi totodată a se reţine ca fiind legală în raport de dispoziţiile art. 294 Cod  procedură  civilă soluţia tribunalului de respingere a solicitării de introducere în cauză a moştenitorilor defunctului Z.C.

Analizând actele şi lucrările dosarului de apel, Curtea a constatat că nu s-a formulat de către reprezentantul apelantului Z.C.S. nici în scris şi nici oral la primul termen de judecată cerere pentru depunerea motivelor de apel şi pentru pregătirea apărării.

În lipsa unei astfel de solicitări nu se poate reţine încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 291 alin. 2 Cod  procedură civilă şi nici a dreptului la apărare. Oricum, se impune a se observa că apelul nu a fost soluţionat la primul termen de judecată, tribunalul acordând un nou termen în cauză la solicitarea reprezentanţilor pârâtei B.V. şi a reclamantului L.P.G. pentru studiul motivelor de apel şi a întâmpinării.

În raport de cele expuse s-a reţinut a fi nefondate criticile recurentului Z.C.S. astfel că recursul promovat de acesta şi întemeiat pe dispoziţiile art. 312 alin. 5 Cod  procedură  civilă se impune a fi respins.

În ceea ce priveşte recursul pârâtei B.V., Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit art. 1842 Cod  civil, prescripţia poate fi opusă în cursul unei instanţe până în momentul când se va pronunţa o decizie definitivă. Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că prescripţia achizitivă poate fi invocată inclusiv în faţa instanţei de apel, aceasta fiind cea care pronunţă hotărârea definitivă în sensul celor menţionate în textul de lege.

Este adevărat că dispoziţiile art. 292 alin. 1 Cod  procedură  civilă nu permit părţilor să se folosească de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare insă, prevederile art. 1842 Cod  civil enunţate anterior conţin o normă de procedură specială care derogă de la norma generală cuprinsă de art. 292 alin. 1 Cod  procedură  civilă.

Apelanta B.V. a invocat excepţia uzucapiunii în acelaşi termen în care ar fi putut invoca şi motivele de fapt şi de drept ale apelului, conform art. 287 alin. 2 Cod  procedură  civilă, respectiv la prima zi de înfăţişare (20.11.2009).

Având în vedere că uzucapiunea a fost invocată la prima zi de înfăţişare dar şi că dispoziţiile art. 1842 Cod  civil derogă de la regula instituită prin art. 292 Cod  procedură civilă, Curtea constată că soluţia instanţei de apel de respingere a acestei excepţii este nelegală, contravenind dispoziţiilor art. 1842 Cod  civil.

Faţă de motivul respingerii acestei excepţii luând în considerare şi faptul că tribunalul nu a cercetat pe fond excepţia uzucapiunii, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură  civilă a admis recursul pârâtei B.V.  şi a casat în parte decizia atacată numai în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei uzucapiunii, dar şi a acţiunii civile formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă deoarece de soluţia ce se va adopta cu privire la uzucapiune depinde şi modalitatea de soluţionare a cererii de evacuare a pârâtei B.V. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei instanţei de apel, iar recursul pârâtului Z.C.S. a fost respins ca nefondat.