Probele şi aprecierea lor

Decizie 275 din 04.10.2006


În raport cu dispoz. art. 63 alin.  2 cod pr.penală rezultă că este inadmisibil să se acorde, în principiu, instrumentului cu care s-a săvârşit infracţiunea de violenţă, o valoare probantă determinantă pentru reţinerea vinovăţiei ori nevinovăţiei inculpatului.

Prin sentinţa penală 273 din 5 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 7579/2005, în baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i cod penal, cu aplic. art. 73 lit. B cod penal, a fost condamnat inculpatul Ş. P. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b cod penal, pe o durată de 2 ani.

În fapt prima instanţă a reţinut că, la data de 28 mai 2005, partea vătămată împreună cu inculpatul şi alte 20 persoane, au fost la prăşit pe un teren aparţinând martorului D. M., iar în timpul zilei au servit masa şi au consumat băuturi alcoolice la acesta.

În seara zilei respective, după ce au consumat băuturi alcoolice la locuinţa martorului D. M., o mare parte dintre cei care lucraseră au mers pe terasa  barului situat la locuinţa lui D. M. şi au continuat să consume băuturi alcoolice, inculpatul, împreună cu alte persoane, aşezându-se la o masă, iar partea vătămată şi numitul P. M., la o masă alăturată.

La un moment dat, inculpatul a intrat în local pentru a comanda băuturi alcoolice, moment în care partea vătămată sa deplasat la masa acestuia, spunându-i martorului  B. V., să nu se amestece, fără a-i preciza la ce se referă.

În momentul în care inculpatul a revenit pe terasă şi s-a aşezat pe scaun, partea vătămată s-a îndreptat către acesta şi l-a împins de pe scaun în gardul situat în apropiere, cei doi căzând la pământ şi lovindu-se reciproc.

După câteva momente, inculpatul s-a ridicat şi a solicitat persoanelor aflate la terasă să anunţe poliţia şi salvarea, după care a plecat la locuinţa sa.

Persoanele aflate la locul faptei, au constatat că partea vătămată prezenta  multe plăgi înţepate în partea dreaptă a pieptului, având urme de sânge pe haină, iar aceasta a făcut precizarea că a fost tăiat de către inculpat, dar nu ştie cu ce obiect.

Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni de violenţă produse prin lovire cu un corp tăietor înţepător, necesitând 25-30 zile îngrijiri medicale de la producere şi care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.

La interogatoriu, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, precizând că a avut şi în trecut conflicte cu partea vătămată, iar la data de 28 mai 2005, acesta l-a lovit şi a fost nevoit să se apare, menţionând nu a avut un cuţit sau alt corp înţepător asupra sa.

Prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului pe baza probelor administrate pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat, apreciind că fapta a fost săvârşită în stare de provocare din partea părţii vătămate, constând în aplicarea de lovituri şi ameninţări la adresa inculpatului.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul invocând, printre altele, faptul că nu a aplicat părţii vătămate lovituri cu cuţitul.

Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.

Susţinerea apelantului inculpat, în sensul că nu a avut asupra sa şi nu a aplicat lovituri părţii vătămate cu un astfel de obiect, este infirmată de declaraţiile martorilor prezenţi la locul faptei, care au văzut că partea vătămată, în momentul în care s-a ridicat de la pământ, prezenta mai multe plăgi înţepate în partea dreaptă a pieptului, având urme de sânge  pe haină, iar singura persoană cu care acesta se îmbrâncise, a fost inculpatul.

Din moment ce, din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă că inculpatul este autorul tentativei de omor prin aplicarea de lovituri cu un corp tăietor înţepător, împrejurarea că acesta nu a fost găsit, iar partea vătămată nu a putut preciza cu exactitate obiectul cu care s-a exercitat agresiunea(părţile se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice şi în momentul aplicării loviturilor se aflat pe pământ, fiind întuneric), nu poate infirma  concluzia referitoare la vinovăţia sa; altfel, ar însemna, pe de o parte să se ignore probele administrate în cauză, iar pe de altă parte să se acorde, în principiu, instrumentului cu care s-a săvârşit infracţiunea de violenţă o valoare probantă, determinantă pentru reţinerea vinovăţiei ori nevinovăţiei, ceea ce, desigur, este inadmisibil în raport cu dispoz. art. 63 alin.  2 cod pr.penală.