Partaj de bunuri comune. Stabilirea cotelor de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune

În aplicarea principiului comunităţii de bunuri a soţilor, statuat prin dispoziţiile art. 30 C.fam. contribuţia soţilor se referă la bunurile luate în ansamblu şi nu se stabileşte prin pluralitate de cote, adică prin diferenţierea cotelor în raport de categoriile de bunuri.

Legislaţia noastră admite că,  în virtutea unei contribuţii mai mari a unuia dintre soţi la dobândirea şi conservarea bunurilor comune acestuia să i se stabilească şi o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă,  iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, astfel că o astfel de soluţie contravine principiului unităţii patrimoniului comun al soţilor.

La 28 martie 2003, reclamanta F.C. a chemat în judecată pe pârâtul F.I. pentru ca instanţa să dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei: apartament cu 2 camere din Craiova şi o serie de bunuri mobile, enumerate ca atare

A solicitat să se constate calitatea de bunuri proprii ale reclamantei, primite cu titlu de zestre,  a unor bunuri mobile. A arătat că bunurile au fost dobândite de soţi cu contribuţie egală, reclamanta ocupându-se de gospodărie şi creşterea copiilor, pârâtul a realizat venituri, mama sa M.E. a lucrat în Italia şi i-a dat fiicei ajutor material pentru a-şi cumpăra bunurile arătate mai sus.

A solicitat, complinirea masei, partajabile cu unele bunuri mobile, cu suma  5000 USD, precum şi cu suma  suma de 285.400.000 lei retrasă de pârât de la bancă  în perioada 14-16 ian. 2003

La 30 mai 2003, pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând scoaterea de la masa partajabilă a unor bunuri mobile, a indicat care sunt  bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei. A mai arătat că din masa de împărţit fac parte şi bunurile indicate de reclamantă ca fiind bunurile sale proprii.

A susţinut că reclamanta nu a realizat venituri în timpul căsătoriei, iar pârâtul a lucrat în ultimii 4 ani cu contract de muncă în străinătate,  perioadă în care a trimis reclamantei şi copiilor lunar câte 1000 USD.

În ce priveşte sumele retrase de el, a arătat că dimpotrivă reclamanta a retras suma de 230.000.000 lei şi 24.000.000 lei şi că la venirea lui în ţară aceasta nu mai avea nici un ban, fiind nevoit să achite datoriile acumulate de reclamantă.

A solicitat stabilirea unei cote contributive mai mari pentru pârât în ce priveşte achiziţionarea apartamentului.

La data de 23 ian. 2003, numita M.E. a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei solicitând să se aibă în vedere că a donat fiicei sale suma de 35.000 DM (din vânzarea unei case în Italia) reclamanta depunând-o la bancă, ridicând lunar suma de 5-6 mil. lei dobândă. A  mai arătat că a cumpărat fiicei sale unele bunuri mobile, acestea fiind enumerate ca atare. A solicitat excluderea bunurilor proprii din masa bunurilor de împărţit şi majorarea lotului reclamantei cu 35.000 DM.

La 4 martie 2005 s-a pronunţat încheierea de admitere în principiu prin care s-a admis în parte şi în principiu acţiunea principală precizată şi completată, s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârât, s-a admis în parte cererea de intervenţie accesorie, s- a constatat că reclamanta şi pârâtul au dobândit in timpul căsătoriei următoarele bunuri: apartamentul cu 2 camere din Craiova,  o serie de bunuri mobile, suma de 243.603.780 lei retrasă de reclamantă de la  bănci şi suma de 175.959.137 lei retrasă de la aceleaşi unităţi şi a dispus ieşirea din indiviziune a reclamantei şi pârâtului asupra acestor bunuri în cota de 1/2 pentru fiecare.

S-a mai constatat că soţii au mai dobândit împreună şi unele  bunuri mobile în cote de 2/3 pentru reclamantă şi 1/3 pentru pârât.

S-a constatat calitatea de bunuri proprii ale reclamantei, fiind admisă în parte cererea.

S-a dispus efectuarea unui raport de expertiză pentru evaluare şi lotizare, în două variante.

Prin S.C. nr. 8655 din 16 sept. 2oo5, pronunţată de Judecătoria Craiova, s-a soluţionat partajul pe fond,, s-a procedat la lotizarea fizică a bunurilor, iar pentru echilibrarea valorică a acestora, s-a stabilit sultă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta şi pârâtul.

Prin motivele de apel s-a arătat că în mod greşit au fost stabilite cote ideale pentru diferite categorii de bunuri incluse în masa partajabilă.

S-a invocat calitatea de bunuri proprii a bunurilor, mobile faţă de care prima instanţă a reţinut cota de contribuţie de 2/3 şi calitatea de bun autoturismului Dacia - Break arătând că greşit prima instanţă a majorat lotul său cu contravaloarea acestuia.

În ce priveşte sumele de bani dobândite în timpul căsătoriei, apelanta a arătat că acestea au fost ridicat de către pârât cu ocazia separării în fapt, conturile bancare fiind  lichidate.

În motivele de apel formulate de pârât s-a arătat că autoturismul DACIA -BREAK este dobândită de apelanta reclamantă prin subrogaţie reală, fiind necesară excluderea bunului din masa partajabilă.

S-a invocat şi greşita reţinere a unor cote diferenţiate de 2/3 pentru reclamantă şi 1/3 pentru pârât, în ceea ce priveşte o serie de bunuri de mobilier şi electrocasnice, arătându-se că nu există dovada unei contribuţii superioare a reclamantei.

În privinţa sumelor de bani s-a precizat că acestea reprezintă venituri realizate în exclusivitate de către pârât, fiind greşit reţinută cota de ?.

Cu privire la atribuirea apartamentului, apelantul a arătat că nu a existat acordul său la varianta I-a de atribuire şi că, reclamanta şi cei doi minori mai au un apartament dobândit prin cumpărare. A solicitat atribuirea apartamentului în lotul său.

Prin decizia civilă 543 din 3.04.2006, pronunţată de Tribunalul Dolj s-au admis apelurile.

S-a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu de la 4 martie 2005, în sensul că, s-a exclus din masa partajabilă autoturismul, în valoare de 50.000.000 lei, precum şi dispoziţia referitoare la majorarea lotului reclamantei cu suma de 50.000.000 lei.

S-a constatat că părţile au avut o contribuţie diferenţiată la dobândirea sumelor de bani: 1/3 contribuţie reclamantă, 2/3 contribuţie pentru pârât.

S-au menţinut restul dispoziţiilor încheierii de admitere în principiu.

S-a schimbat sentinţa civilă arătată în parte, în sensul că s-a exclus din lotul pârâtului autoturismul DACIA - BREAK în valoare de 50.000.000 lei şi suma de 243.603.780 lei şi s-a inclus în lotul reclamantei suma de 133.190.972 lei.

Valoarea lotului atribuit reclamantei s-a arătat că este de 231.091.972 lei.

Lotul valoric cuvenit pârâtului s-a precizat că este de 290.074.264 lei.

În lotul pârâtului a fost inclusă suma de 266.381.944 lei, în loc de 179.959.137 lei.

Pentru egalizarea loturilor s-a dispus ca reclamanta să plătească 45.008.840 lei pârâtului, cu titlul de sultă.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a constat că autoturismul a fost dobândit  de către apelanta reclamantă, contra preţului de 48.557.584 lei. Preţul a fost plătit din suma donată de intervenientă conform contractului de donaţie.

În consecinţă s-au reţinut ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 31. lit. b din Codul familiei, autoturismul reprezentând contravaloarea sumei donate de către intervenientă reclamantei (art. 31 lif. f cod familiei) dobândind calitatea de bun propriu al reclamantei prin efectul subrogaţiei reale cu titlu particular.

În ceea ce priveşte cotele de contribuţie le dobândirea bunurilor mobile – piese de mobilier şi electrocasnice – s-a constatat că în cauză există suficiente probe privind existenţa unei contribuţii mai mari a reclamantei la dobândirea acestora.

Referitor la critica apelantei reclamante privind stabilirea unei contribuţii diferenţiate pentru diverse categorii de bunuri în locul unei cote de contribuţii generalizate, instanţa de apel a constatat că în perioada dobândirii bunurilor comune au intervenit modificări cu privire la veniturile realizate de către părţi, precum şi afectarea unor sume de bani diferite pentru fiecare categorie de bunuri în parte, precum şi existenţa unor donaţii realizate de către terţul interveniet reclamantei în vederea dobândirii pieselor de mobilier aparaturii electrocasnice şi altele.

În aceste condiţii, s-a arătat că o calculare a unei singure cote contributive la nivelul întregii mase partajabile este dificil de realizat, fiind o expresie pur valorică a contribuţiei, şi înlătură totodată criteriul de atribuire pentru diverse categorii de bunuri ce constă în verificarea contribuţiei superioare a uneia dintre părţi la dobândirea bunurilor în cauză.

În ceea ce priveşte sumele de bani dobândită da părţi în comun, s-a reţinut de către instanţă că acestea au fost realizate numai de către pârât prin efectuarea unei activităţi remunerate, în condiţiile în care la data realizării acestor sume de bani, reclamanta nu presta o activitate remunerată.

În consecinţă s-a reţinut că acestea au fost dobândite în exclusivitate de către pârât, dar în condiţiile în care reclamanta s-a ocupat de treburile gospodăreşti şi casnice, această activitate ca şi sarcină comună a căsătoriei constituind o modalitate de contribuţie avută în vedere la dobândirea bunului.

Ca atare, s-a reţinut o contribuţie diferenţiată la dobândirea sumelor de bani, respectiv 1/3 pentru reclamantă, 2/3 pentru pârât.

În ceea ce priveşte atribuirea apartamentului bun comun, s-a reţinut că prin concluziile pe fondul cauzei, pârâtul prin apărător a solicitat atribuirea conform variantei a II-a de lotizare, astfel încât nu există acordul ambelor părţi, la atribuirea către reclamantă. Cu toate acestea şi chiar dacă reclamanta şi minorii au mai dobândit un apartament în proprietate, s-a reţinut că subzistă cel de-al doilea criteriu privind încredinţarea minorilor către reclamantă.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta şi pârâtul în termen şi motivat, invocându-se în drept cazurile de recurs prev. de art. 304 pct. 6, 7 şi 9 cod procedură civilă.

Recursurile formulate în cauză sunt fondate şi urmează a fi admise pentru următoarele considerente:

Art. 261 pct. 5 C.proc.civ. prevede obligaţia pentru instanţa de judecată de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor. Nerespectarea acestei dispoziţii conduce la imposibilitatea exercitării controlului judiciar asupra hotărârii astfel pronunţate.

De asemenea lipsa totală a motivării hotărârii conduce la concluzia că instanţa ce a pronunţat hotărârea recurată nu a soluţionat fondul cauzei, fapt ce atrage casarea acesteia în condiţiile art. 312 alin. 3 şi 5 C.proc.civ.

În speţă se constată că deşi instanţa de apel a schimbat atât încheierea de admitere cât şi sentinţa,  nici în considerentele şi nici în dispozitivul deciziei apelate nu se oferă nici un criteriu pentru a se putea verifica legalitatea modificării loturilor valorice ale părţilor, ale drepturilor valorice ale acestora asupra masei partajabile şi implicit a sultei calculate în vederea egalizării valorice a loturilor.

Mai mult indiciile oferite în acest sens prin dispozitivul deciziei recurate sunt evident eronate deoarece prin acesta se face vorbire de excluderea unui bun (autoturismul) şi a unei sume de bani din lotul „pârâtei” deşi este evident că acestea nu putea fi excluse decât din lotul reclamantei unde fuseseră incluse de către prima instanţă.

Chiar reţinându-se cele mai sus prezentate ca o simplă eroare materială se constată că făcându-se corecţiile arătate prin dispozitiv valoarea lotului reclamantei nu este matematic cea arătată în dispozitivul deciziei şi în lipsa unor criterii suplimentare privind modalitatea de determinare a acestor valori de către instanţa de apel nu poate fi verificată legalitatea operaţiunilor valorice făcute de aceasta asupra masei partajabile,  pentru a se putea aprecia concordanţa sau neconcordanţa lor cu dispoziţiile încheierii de admitere în principiu astfel cum a fost schimbată în apel.

De asemenea nici valoarea lotului pârâtului nu este determinată corect în raport de criteriile oferite prin dispozitiv.

Pe de altă parte,  deşi instanţa de apel nu schimbă dispoziţiile încheierii de admitere în principiu cu privire la sumele de bani constatate de prima instanţă ca având caracter de bunuri comune şi modalitatea utilizării acestora,  introduce în loturile valorice ale părţilor cu totul alte sume creând astfel o evidentă contradicţie între încheierea de admitere în principiu şi lotizarea efectuată.

Relativ la sumele de bani existente în patrimoniul soţilor la momentul despărţirii în fapt şi modalitatea de folosire a lor din nou instanţa de apel nu oferă nici o motivare pentru a se putea aprecia asupra legalităţii celor reţinute în acest sens prin decizia recurată, deşi este evident că prin ambele apeluri formulate în cauză s-a pus în discuţie existenţa acestor sume de bani, cuantumul lor şi modalitatea de utilizare a acestora de către părţi.

Şi sub acest aspect se constată că instanţa de apel nu a analizat aceste critici, nepronunţându-se asupra lor şi necercetând fondul cauzei nici sub acest aspect.

Este de asemenea întemeiată şi critica recurentei reclamante privind stabilirea unor cote contributive distincte pentru soţi în raport de diferite categorii de bunuri, deoarece în aplicarea principiului comunităţii de bunuri a soţilor statuat prin dispoziţiile art. 30 C.fam. contribuţia soţilor se referă la bunurile luate în ansamblu, iar nu prin pluralitate de cote, adică prin diferenţierea cotelor în raport de categoriile de bunuri.

Legislaţia noastră admite ca în virtutea unei contribuţii mai mari a unuia dintre soţi la dobândirea şi conservarea bunurilor comune acestuia să i se stabilească şi o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă,  iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, soluţie ce contravine principiului unităţii patrimoniului comun al soţilor.

În acest context motivarea instanţei de apel în sensul că în speţă stabilirea unei cote unice la nivelul întregii mase partajabile ar fi dificil de realizat nu poate fi reţinută.

În situaţia reţinerii unor cote diferenţiate asupra diverselor categorii de bunuri dobândite de foştii soţi,  este întemeiată şi critica reclamantei prin care se arată că instanţa de apel a acordat pârâtului mai mult decât a cerut întrucât acesta nu a solicitat în faţa primei instanţe o cotă mai mare asupra sumelor de bani existente în depozite la data despărţirii în fapt a soţilor, însă instanţa de apel trebuia să analizeze solicitarea pârâtului formulată prin cererea reconvenţională în sensul dea i se acorda o cotă mai mare în ce priveşte imobilul bun comun în raport de argumentele aduse în susţinerea acesteia şi a statua dacă această cerere vizează doar o cotă contributivă majorată asupra unui bun sau asupra întregii mase partajabile.

Instanţa de apel nu a făcut o astfel de analiză şi s-a rezumat la a reţine cote contributive diferenţiate pe categorii de bunuri fapt ce contravine atât principiilor de drept mai sus menţionate , dar şi cererilor părţilor, aşa cum au fost ele formulate în prezenta cauză.

Nu va fi reţinută însă ca fiind fondată critica formulată de recurentă în sensul că instanţa de apel a creat acesteia o situaţie mai grea deoarece aceasta se poate datora principial admiterii apelului pârâtului, soluţia instanţei de apel neintrând în contradicţie cu dispoziţiile art. 296 C.proc.civ.

În raport de aceste considerente şi văzându-se şi dispoziţiile art. 312 alin. 3 şi 5 C.proc.civ. urmează a se admite recursurile formulate în cauză, a se casa decizia recurată şi a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Faţă de soluţia care se impune în cauză şi potrivit art. 312 alin. 3 teza finală C.proc.civ. nu vor mai fi analizate şi motivele de recurs formulate de recurenta reclamantă cu privire la aplicarea art. 31 lit. b C.fam. raportat la anumite bunuri mobile şi cele referitoare la echilibrarea valorică a loturilor ca urmare a excluderii de la masa partajabilă a autoturismului, precum şi criticile formulate de părţi relativ la sumele de bani existente în patrimoniul soţilor la momentul despărţirii în fapt şi modalitatea de folosire a lor, şi nici critica formulată de pârât cu privire la atribuirea apartamentului bun comun, deoarece acestea implică in subsidiar modificarea hotărârii recurate, acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de apel la soluţionarea fondului cauzei.

Domenii speta

Spete similare