Procedura insolvenţei. persoane care pot contesta deciziile comitetului creditorilor şi hotărârile adunării generala a creditorilor. lipsa legitimării calităţii procesuale active a lichidatorului judiciar desemnat provizoriu de instanţă.

PROCEDURA INSOLVENŢEI. PERSOANE CARE POT

CONTESTA DECIZIILE COMITETULUI CREDITORILOR ŞI

HOTĂRÂRILE ADUNĂRII GENERALA A CREDITORILOR.

LIPSA LEGITIMĂRII CALITĂŢII PROCESUALE ACTIVE A

LICHIDATORULUI JUDICIAR DESEMNAT PROVIZORIU

DE INSTANŢĂ.

-art. 14 alin. 2 şi 7, art. 19 alin. 2 şi 3, art. 17 alin. 6 din Legea nr.

85/2006 privind procedura insolvenţei.

Dispoziţiile art. 14 alin. 7, art. 19 alin. 2 şi 3 din Legea nr.

85/2006 se coroborează şi cu prevederile art. 17 alin.6 din aceeaşi lege, care

reglementează posibilitatea oricărui creditor de a formula contestaţie împotriva

deciziilor luate de comitetul creditorilor,  toate normele redate anterior conducând la o

singură concluzie, aceea a conferirii calităţii de contestator doar creditorilor

participanţi la procedura insolvenţei.

Desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor se poate realiza doar la

cererea creditorilor, aceştia fiind cei cărora legiuitorul le conferă calitatea procesuală

activă,  fără ca lichidatorul judiciar să fie legitimat în acest sens,  fapt care rezultă şi

din poziţionarea art. 14 alin. 2 şi 7 din Legea nr. 85/2007.

Dacă s-ar fi dorit ca orice persoană să poată invoce nulitatea unei

deliberări asupra unei chestiuni necuprinsă în convocare, ar fi aşezat această dispoziţie

după cea cuprinsă în alin. 7, consacrând-o ca pe o normă derogatorie de la regula

astfel instituită.

Din poziţionarea textelor de lege, este evident că asupra acestor chestiuni

s-a dorit conferirea calităţii procesuale active doar creditorilor, nu şi lichidatorului

judiciar numit provizoriu de către instanţă.

( Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 632/R-C/20 iunie

2008)

Constată că la data de 13 mai 2008, s-a  formulat recurs de

către N. S.P.R.L. Craiova împotriva încheierii din 28 martie 2008,

pronunţată în dosarul nr. 3772/90/2007 al Tribunalului Vâlcea,  prin

care  a fost înlocuit din atribuţiile de lichidator judiciar, cât şi împotriva

sentinţei nr. 562/4 aprilie 2008 a aceluiaşi tribunal.

  În motivarea recursului s-a susţinut că, în conformitate cu

disp. art. 13 din Legea nr. 85/2006 a convocat adunarea generală a

creditorilor debitoarei SC P.D. SRL, având ca ordine de zi: 1)

constituirea comitetului creditorilor; 2) stabilirea onorariului

lichidatorului  judiciar;  3) prezentarea hotărâri AGA cu privire la

desemnarea administratorului special.

În ceea ce priveşte pct. 1 al ordinii de zi, s-a constituit

comitetul creditorilor format din DGFP – creditor  privilegiat, SC

C.M.R. SRL şi E. BANK – creditori garantaţi. Constituirea acestui

comitet este ilegală cu încălcarea prevederilor art. 16 pct. 4 din Legea nr.

85/2006, care prevede că în comitetul creditorilor să fie reprezentanţi

creditori cu creanţe garantate şi chirografare.

Constituirea este nelegală şi pentru faptul că împotriva unora

dintre membrii comitetului s-au formulat contestaţii asupra cuantumului

creanţei şi ordinii de preferinţă.

La pct. 2 al ordinii de zi a fost prevăzută  stabilirea

onorariului  lichidatorului judiciar, însă, cu acel prilej, SC C.M.R. SRL şi

DFP Vâlcea alături de  R. BANK, în cadrul adunării generale a

creditorilor au decis înlocuirea lichidatorului judiciar, fără ca acest fapt să

fie trecut pe ordinea de zi.

Astfel, în mod greşit instanţa de judecată a dispus înlocuirea 

lichidatorului judiciar prin încheierea din 28martie 2008, fără a se pune în

discuţie în cadrul acestei şedinţe desemnarea unui alt lichidator judiciar şi

fără a se solicita opinia celorlalţi creditori prezenţi.

Prin sentinţa nr. 863/19.10.2007, s-a dispus deschiderea

procedurii de lichidare fiind desemnat ca lichidator judiciar recurentul N.

S.P.R.L., astfel că înlocuirea nu se poate face în conformitate cu

prevederile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006,  ci doar în conformitate

cu art. 22 alin. 2 din aceiaşi lege, pentru că odată desemnat lichidatorul

judiciar nu mai era necesară confirmarea sa.

Încheierea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor privind

comunicarea şi publicarea în buletinul procedurilor de insolvenţă, aşa

cum se prevede în art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, fiind

pronunţată fără a fi respectate dispoziţiile art.19 pct.4,  la o zi după ce a

fost ţinută adunarea generală a creditorilor, fără a fi respectat termenul de

3 zile prevăzut la art.19 alin. 3 în care creditorii pot contesta pe motive de

nelegalitate decizia luată cu privire la desemnarea unui alt lichidator

judiciar, în fapt, la 31 martie 208 fiind formulate contestaţii de către

creditori.

La data de 20 iunie 2008, intimata SC C.M.R. SRL a depus

concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, dat fiind faptul

că la data de 27 martie 2008, creditorii reprezentând 61,17% din totalul

creanţelor au decis, în conformitate cu art. 19 alin. 2 din Legea nr.

85/2006, desemnarea în calitate de lichidator judiciar a RVA I.S. SPRL,

adunarea fiind legal constituită.

A mai susţinut că nici unul dintre motivele de recurs nu este

fondat,  instanţa de fond soluţionând contestaţia prin prisma  lipsei

calităţii procesuale active, astfel că toate motivele de recurs vizează

chestiuni care nu au fost puse în discuţia părţilor în motive de

contradictorialiate.

Examinând încheierea şi sentinţa recurată, cu prioritate prin

prisma excepţiei lipsei calităţii procesuale active, avută în vedere de prima

instanţă şi asupra căreia s-a solicitat de către curte, discutarea în condiţii

de contradictorialiate,  se constată următoarele:

Prin încheierea din 28 martie 2008,  Tribunalul Vâlcea a

amânat pronunţarea asupra contestaţiei formulate de către lichidator la

procesul verbal al adunării creditorilor din data de 27 martie 2008, pentru

data de 4 aprilie 2008  când, prin sentinţa nr. 562 a respins-o ca fiind

formulată de o persoană fără calitatea procesuală activă.

De asemenea,  prin aceiaşi încheiere, a fost  desemnat

comitetul creditorilor format din  SC C.M.R. SRL Bucureşti, DGFP

Vâlcea,  E. Bank Bucureşti,  lichidator judiciar fiind  RVA I.S. SPRL

desemnat de creditori, cu dispunerea încetării atribuţiilor

administratorului judiciar numit provizoriu prin sentinţa

nr.863/19.10.2007.

S-a mai constatat că referitor la onorariul lichidatorului s-a

întrunit o majoritate de 48% din valoarea creanţelor, nefiind îndeplinite

condiţiile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Prin aceiaşi încheiere s-a amânat judecata cauzei şi s-au

prevăzut şi alte dispoziţii care nu au legătură cu prezentul recurs.

S-au precizat temeiurile care au stat la baza pronunţării

încheierii şi sentinţei recurate, care constă în dispoziţiile art. 14 alin. 7 şi

art. 19 alin. 2, 3 şi 7 din Legea nr. 85/2006.

Referitor la temeiurile invocate, se constată că potrivit art. 14

alin. 7,  „Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic

pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii

respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum

şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit

motivat de la şedinţa adunării creditorilor.”

De asemenea, în cuprinsul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85 se

precizează că „La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a

adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea

totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator,

stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul

constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic,

pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă.

Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat

provizoriu de către judecătorul-sindic.”

La alin. 3 se statuează că „Creditorii pot contesta, pe motive de

nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2), în termen de 3 zile, la judecătorul-sindic

care va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care

va desemna administratorul judiciar/lichidatorul propus de creditori sau, după caz,

va solicita adunării creditorilor desemnarea unui alt administrator

judiciar/lichidator”.

Aceste dispoziţii se coroborează şi cu prevederile art. 17

alin.6 din Legea nr.85/2006, care reglementează posibilitatea  oricărui

creditor de a formula contestaţie împotriva deciziilor luate de comitetul

creditorilor,  toate normele redate anterior conducând la o singură

concluzie, aceea a conferirii calităţii de contestator doar creditorilor

participanţi la procedura insolvenţei.

În mod legal şi corect a apreciat judecătorul sindic că toată

procedura a fost îndeplinită cu respectarea dispoziţiilor art. 19 alin. 2 din

lege,  care consacră atribuţii depline creditorilor care deţin cel puţin 50%

din valoarea totală a creanţelor pentru  desemnarea unui

administrator/lichidator judiciar, tot ei stabilindu-i şi remuneraţia.

Desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor se poate realiza

doar la cererea creditorilor, aceştia fiind cei cărora legiuitorul le conferă

calitatea procesuală activă,  fără ca lichidatorul judiciar să fie legitimat în

acest sens,  fapt care rezultă şi din poziţionarea art. 14 alin. 2 şi 7 din

Legea nr. 85/2007.

Dacă s-ar fi dorit ca orice persoană să poată invoce nulitatea

unei deliberări asupra unei chestiuni necuprinsă în convocare, ar fi aşezat

această dispoziţie după cea cuprinsă în alin. 7, consacrând-o ca pe o

normă derogatorie de la regula astfel instituită.

Ori,  este evident că asupra acestor chestiuni s-a dorit

conferirea calităţii procesuale active doar creditorilor, nu şi lichidatorului

judiciar numit provizoriu de către instanţă.

 Cum desemnarea lichidatorului judiciar în prima şedinţă a

adunării creditorilor, după formarea comitetului creditorilor, reprezintă o

chestiune ce poate fi abordată în afara ordinii de zi, fără ca pentru această

situaţie să fie prevăzută sancţiunea nulităţii absolute, în speţă, contestaţia

lichidatorului apare ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate

procesuală activă.

 Acelaşi lucru se reţine şi în privinţa constituirii comitetului

creditorilor, care poate fi atacată tot doar de către creditorii participanţi

în procedura insolvenţei.

În concluzie,  pentru considerentele de fapt şi de drept

expuse, curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1

Cod pr.civilă., constatând că judecătorul sindic a pronunţat o sentinţă

legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare