Carte funciară. acţiune în rectificare. calificarea greşită a acţiunii. consecinţe.

CARTE FUNCIARĂ. ACŢIUNE ÎN RECTIFICARE.

CALIFICAREA GREŞITĂ A ACŢIUNII. CONSECINŢE.

 Art.34 pct.1, art.50, art.48 din Legea nr.7/1996

Rectificarea cărţii funciare presupune întotdeauna o

verificare de fond a dreptului care se realizează în cursul

cercetărilor judecătoreşti, fiindcă această operaţiune juridică nu se

poate dispune decât în baza unei hotărâri prin care se soluţionează

litigiul privitor la dreptul înscris, spre deosebire de plângerea

împotriva înscrierii în cartea funciară care are ca scop verificarea

condiţiilor formale ale actului în baza căruia s-a dispus

operaţiunea.

Instanţa de apel nu a făcut distincţie între acţiunea în

rectificarea cărţii funciare şi plângerea împotriva încheierii de carte

funciară, calificând greşit obiectul cererii de chemare în judecată,

deşi reclamantul a cerut în mod expres rectificarea cărţii funciare

în temeiul art.36 din Legea nr.7/1996, cadru procesual în baza

căruia în mod corect s-a pronunţat instanţa de fond, atunci când a

reţinut că acţiunea este inadmisibilă pentru lipsa unei hotărâri

judecătoreşti definitivă şi irevocabilă prin care să se constate o

situaţie juridică reală care să numai corespundă cu conţinutul

cărţii funciare.

Procedând astfel, tribunalul a încălcat principiul

disponibilităţii, cu consecinţa modificării deciziei şi pe fond a

păstrării soluţiei primei instanţe.

(Decizia civilă nr.107/R din 17 martie 2008, pronunţată de Curtea

de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări

Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie).

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu, la data

de 15.11.2006, oraşul Horezu a solicitat desfiinţarea încheierilor Oficiului

de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea, nr.17675, nr.17676,

nr.17678 şi nr.17679 pronunţată la 5.07.2006, prin care în mod greşit s-a

dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea S.C. Sacomet S.A.

Horezu, asupra unor terenuri ce fac parte din domeniul public.

În motivarea acţiunii s-a arătat că prin Hotărârea Consiliului

Judeţean nr.72/1995, a fost atestat dreptul de proprietate SC Sacomet SA

asupra suprafeţelor de teren ce au făcut obiectul operaţiunii juridice de

intabulare prin încheierile mai sus evocate, însă ulterior, prin Decizia

nr.87/24.08.2995 a aceleiaşi autorităţi s-a anulat certificatul de atestare a

dreptului de proprietate cu privire la suprafeţele de teren ce fac parte din

domeniul public şi s-a emis un act nou pentru terenurile în suprafaţă de

695,45 mp, respectiv 8966,60 mp.

Prin sentinţa civilă nr.674 pronunţată la 1.07.2007 a fost

respinsă acţiunea în rectificarea cărţii funciare împotriva SC Sacomet SA

Horezu şi a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a

reţinut că rectificarea cărţii funciare nu se poate face decât în baza unei

hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care să se constate că

înscrierea dreptului sau actul în temeiul căruia aceasta s-a efectuat nu a

fost valabilă, potrivit art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996.

Împotriva hotărârii a formulat apel Oraşul Horezu, criticând-

o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr.308 pronunţată la

4 decembrie 2007 a admis apelul şi a trimis cauza spre rejudecare

aceleiaşi instanţe cu argumentul că în mod greşit a fost soluţionată pe

excepţia de inadmisibilitate, fiind calificată aceasta ca o acţiune în

rectificarea cărţii funciare şi nu ca o plângere împotriva încheierii de carte

funciară întemeiată pe dispoziţiile art.50 din Legea nr.7/1996.

Decizia a fost criticată de către pârât pe calea recursului

pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă, în

dezvoltarea cărora s-a arătat că în mod greşit instanţa de apel a soluţionat

cauza pe dispoziţiile art.50 din Legea nr.7/1996, considerând că obiectul

acesteia constituie plângere împotriva încheierilor de carte funciară,

hotărârea pronunţată cuprinzând motive contradictorii.

De asemenea, s-a motivat recursul şi în sensul că la

soluţionarea cauzei a fost încălcat principiul contradictorialităţii, după

rămânerea acesteia în pronunţare s-a acordat cuvântul în lipsa recurentei

pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi

Publicitate Imobiliară Vâlcea.

Analizând recursul în limita motivelor invocate, Curtea l-a

apreciat ca fondat pentru argumentele ce urmează:

Reclamantul Oraşul Horezu a solicitat desfiinţarea

încheierilor Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea în

sensul rectificării înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate în

favoarea recurentei, asupra imobilelor identificate în cererea de chemare

în judecată.

Instanţa de apel, a apreciat cererea reclamantului ca fiind o

plângere împotriva încheierii prin care s-a admis înscrierea dreptului real

în cartea funciară potrivit art.50 din Legea nr.7/1996, privind cadastrul şi

publicităţile imobiliare.

Potrivit art.50 din Legea nr.7/1996, împotriva încheierii prin

care se admite cererea de înscriere în cartea funciară, partea interesată

poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicarea actului

dacă apreciază că la operaţiunea înscrierii, înscrisul ce atestă dreptul real

nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.48 din actul normativ evocat.

Condiţiile înscrierii în cartea funciară se referă la unele de

formă pe care registratorul le poate verifica înainte de operaţiunea

înscrierii în cartea funciară şi nu la condiţii de fond privind valabilitatea

dreptului a cărui înscriere se solicită, împrejurare care deosebeşte această

acţiune de aceea a rectificării cărţii funciare reglementată de art.36 din

Legea nr.7/1996.

Rectificarea cărţii funciare urmăreşte radierea, îndreptarea sau

menţionarea înscrierii în cartea funciară atunci când aceasta numai

corespunde cu situaţia juridică reala, efectul rectificării fiind unul de

înlăturare a operaţiunii juridice sau de îndreptare pentru motivul că actul

în temeiul căruia operaţiunea s-a efectuat nu a fost valabil, dreptul a fost

greşit calificat, ori nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă al lui,

încetând astfel efectele titlului de proprietate.

Rectificarea cărţii funciare presupune întotdeauna o verificare

de fond a dreptului care se realizează în cursul cercetărilor judecătoreşti,

fiindcă această operaţiune juridică nu se poate dispune decât în baza unei

hotărâri prin care se soluţionează litigiul privitor la dreptul înscris, spre

deosebire de plângerea împotriva înscrierii în cartea funciară care are ca

scop verificarea condiţiilor formale ale actului în baza căruia s-a dispus

operaţiunea.

Instanţa de apel nu a făcut distincţie între acţiunea în

rectificarea cărţii funciare şi plângerea împotriva încheierii de carte

funciară, calificând greşit obiectul cererii de chemare în judecată, deşi

reclamantul a cerut în mod expres rectificarea cărţii funciare în temeiul

art.36 din Legea nr.7/1996, cadru procesual în baza căruia în mod corect

s-a pronunţat instanţa de fond, atunci când a reţinut că acţiunea este

inadmisibilă pentru lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitivă şi

irevocabilă prin care să se constate o situaţie juridică reală care să numai

corespundă cu conţinutul cărţii funciare.

Soluţionând acţiunea în temeiul art.50 din Legea nr.7/1996,

tribunalul a încălcat principiul disponibilităţii şi a casat greşit hotărârea

primei instanţe cu trimitere spre rejudecare, motiv pentru care în baza

art.312 Cod procedură civilă a fost admis recursul, modificată decizia 

recurată şi pe fond păstrată soluţia primei instanţe.

Domenii speta

Spete similare