Individualizarea judiciară a executării pedepsei. Criterii generale

Decizie 512/R din 18.09.2007


Individualizarea judiciară a executării pedepsei. Criterii generale.

Instanţa de judecată sesizată cu judecarea

inculpatului pentru săvârşirea unei

infracţiuni, ţinând seama de criteriile 

generale de individualizare a pedepsei

prevăzută de art.72 Cod penal, cât şi de 

stările şi circumstanţele  în care a fost comisă

fapta, va stabili şi aplica pedeapsa ce urmează 

să fie executată de condamnat.

Prin lege, s-a prevăzut posibilitatea de a  stabili

şi modul în care urmează să fie executată

pedeapsa, deci să individualizeze  executarea 

pedepsei, în acord  de dispoziţiile art.52 Cod

penal.

(Curtea de Apel Piteşti – decizia

penală nr.512/R/18.09.2007)

Prin sentinţa penală nr.1163 din 14.04.2006 pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost condamnat inculpatul

pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.182 alin.2 Cod penal cu aplic.art.73 lit.b şi art.74 lit.a, c Cod penal şi art.76 lit.d

cod penal la pedeapsa închisorii de 4 luni, cu executare în condiţii de penitenciar.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de  22.03.2004, inculpatul, fiind provocat de către

partea vătămată, a aplicat acesteia mai multe lovituri, cauzându-i leziuni ce au necesitat  pentru vindecare 40 zile  îngrijiri

medicale, fiindu-i pusă viaţa în primejdie.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispoziţiile art..72 Cod penal în raport de care s-a apreciat

că  scopul preventiv şi educativ al pedepsei prev.de art.52 Cod penal poate fi realizat prin condamnarea inculpatului la

pedeapsa închisorii cu executare în condiţii de penitenciar conform art.57 şi 71 Cod penal.

S-a reţinut în favoarea inculpatului şi circumstanţa  atenuantă prev.de art.73 lit.b Cod penal, în sensul că

inculpatul a săvârşit fapta sub imperiul unei stări de temere  şi provocare  determinată de acţiunea părţii vătămate care

intenţiona  să-l lovească cu un laţ după  ce, în prealabil îl injuriase.

De asemenea, în favoarea inculpatului  au fost reţinute circumstanţele atenuante  judiciare prev.de art.74 Cod

penal, cu consecinţa prev.de art.76 Cod penal, respectiv lipsa  antecedentelor penale, comportarea sinceră a inculpatului şi

cooperarea cu organele  judiciare în vederea stabilirii adevărului.

Prin decizia penală nr.368 din 7.12.2006, Tribunalul Argeş a admis apelul părţii vătămate, cu privire la latura

civilă şi a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul şi partea vătămată,  reiterând motivele de apel care vizau

şi individualizarea  judiciară a pedepsei.

Prin decizia penală nr.512/R/18.09.2007, Curtea de Apel Piteşti, printre alte dispoziţii, a admis recursul

declarat de inculpat, a casat, în parte, decizia şi sentinţa în sensul că a înlăturat  aplicarea dispoziţiilor art.57 şi 71 Cod

penal, faţă de inculpat.

În baza art.81, 82 Cod penal, a dispus suspendarea  condiţionată  a executării pedepsei, pe o perioadă de 2 ani

şi 4 luni, ce constituie termen de încercare, atrăgând atenţia  inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 cod penal.

Curtea a reţinut că dispoziţiile art.72 Cod penal reprezintă coordonate pe baza cărora se realizează în mod

concret individualizarea  pedepsei, în raport cu fapta comisă, astfel încât sancţiunea aplicată să răspundă cerinţelor

scopului preventiv, coercitiv şi educativ prevăzute de art.52 Cod penal.

Pedeapsa aplicată trebuie să reflecte  echilibru, atât sub aspectul naturii ei, cât şi al cuantumului şi modalităţii

de executare şi să nu arate  în nici un caz un efect  intimidant, datorită  severităţii  excesive.

Deşi instanţele au reţinut în favoarea inculpatului  atât provocarea dar şi alte circumstanţe atenuante care au

determinat reducerea substanţială a pedepsei aplicate, nu se înţelege ce raţiuni impun  executarea unei asemenea  sancţiuni

în regim de detenţie  şi în ce mod va reuşi aici  detenţia să răspundă  nevoilor de apărare socială şi scopurilor  prevăzute de

art.52 Cod penal.

Concluzionând, Curtea  a constatat că pedeapsa cu executarea  în detenţie aplicată inculpatului reprezintă o

sancţiune prea severă  şi nu răspunde  coordonatelor stabilite de legiuitor prin dispoziţiile art.72 şi art.52 Cod penal,

apreciindu-se că suspendarea  condiţionată conform art. 81 şi art.82 Cod penal, este o modalitate mai adaptată nevoilor de 

represiune şi de apărare socială.