Înşelăciunea - art. 244 cp

Sentinţă penală 14 din 11.02.2020


Prin rechizitoriul nr. X/P/2015 din data de 29.03.2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, judeţul Giurgiu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F. A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că prin plângerea înregistrată la data de 26.11.2015 la IPJ Giurgiu, persoana vătămată, B.V. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că numitul F. A., reprezentant al SC A.C. SRL, l-a indus în eroare cu privire la edificarea unei construcţii, în sensul că, după ce a încasat suma totală de 90.000 lei cu titlu de preţ al lucrării, nu a realizat decât fundaţia.

S-a mai arătat că din cercetări au rezultat că, în cursul lunii decembrie 2014, partea civilă, B. V., fiind interesat să edifice o construcţie în satul Piria, calea Piria nr. X, comuna Argetoaia, jud. Dolj, a contactat SC A. C. SRL luând astfel legătura cu inculpatul, F. A., cu care a convenit să înceapă construcţia în primăvara anului 2015. Ulterior, partea civilă, B. V., a încercat să realizeze construcţia cu diferiţi cetăţeni din satul Piria dar nu a reuşit întrucât aceştia aveau probleme personale, fapt pentru care a acceptat să realizeze construcţia cu societatea menţionată.

Totodată s-a arătat că la data de 21.04.2015, la adresa din satul Piria, comuna Argetoaia, unde urma să fie edificată locuinţa a avenit inculpatul F. A. care s-a prezentat ca director al SC A. C. SRL. În aceeaşi zi - 21.04.2015, partea civilă şi inculpatul au discutat cu privire la edificarea construcţiei şi au încheiat contractul de prestări servicii construcţii nr. 113 între SC A. C. SRL, în calitate de constructor executant, reprezentată de asociat unic şi administrator T. V. prin împuternicit legal F. A. şi B. V., în calitate de beneficiar. Obiectul contractului menţionat îl constituia edificarea, la cheie cu toate materialele societăţii, în satul Piria, Calea Piria nr. X, jud. Dolj, a unei case compusă din dormitor de 12 mp, sufragerie de 16 mp, bucătărie de 9 mp, baie de 6 mp. Termenul de finalizare a fost de 60 de zile, cuprins între 22.04.2015 şi 22.06.2015. Valoarea lucrărilor a fost de 70.000 lei, din care, la data semnării contractului – 21.04.2015, a fost achitată suma de 30.000 lei pentru achiziţionarea de materiale.

A mai arătat procurorul în rechizitoriu că în datele de 23 sau 24 aprilie 2015, la adresa din satul Piria, calea Piria nr. X, comuna Argetoaia, jud. Dolj, unde urma să se edifice construcţia, au sosit inculpatul, F. A., martorul T. V. (cumnatul său şi asociat unic şi administrator al SC A. C. SRL pe care l-a recomandat ca fiind şeful de şantier, un şofer şi constructorii. Aceştia au adus materiale şi, timp de 4 zile, au săpat groapa pentru fundaţie şi au turnat fundaţia, pentru ca, în data de 29.04.2015, să plece urmând să revină după uscarea fundaţiei.

Totodată a arătat că, pentru continuarea lucrării, în data de 28.04.2015, inculpatul, F.A., a solicitat şi a primit de la partea civilă, B. V., suma de 60.000 lei pentru achiziţionarea de materiale care trebuiau să fie aduse în perioada 05 – 06 mai 2015 pentru ca lucrările să continue începând cu respectiva dată, lucrarea, la solicitarea părţii civile, urmând să sufere modificări în sensul construirii în plus a unui beci şi a unui planşeu care să permită etanşeizarea ulterioară a casei.

S-a mai reţinut în rechizitoriu că, din data de 29.04.2015, inculpatul F.A. nu a mai trecut pe la lucrare, nu a mai trimis materiale şi nici oameni care să edifice construcţia şi nici nu a restituit nicio sumă de bani părţii civile.

Partea civilă, B. V., a încercat să ia legătura cu inculpatul atât telefonic, dar acesta îl amâna de fiecare dată motivând că are alte lucrări, cât şi prin deplasarea la sediul societăţii unde nu a găsit pe nimeni, iar vecinii i-au spus că societatea s-a desfiinţat.

Ca atare, partea civilă, B. V. s-a deplasat la Filiaşi şi, de la diferite societăţi, a cumpărat materialele necesare finalizării construcţiei, aceasta fiind realizată de martorul P. V. şi fiul acestuia P. C., fără ca inculpatul să mai aibă vreo implicare în realizarea construcţiei.

A arătat procurorul  în continuare că, din actele dosarului rezultă că SC A. C. SRL are sediul social în Bucureşti, bd. Dimitrie Cantemir nr. X, bl. X, sc.X, et. X, ap. X, sectorul X, număr de ordine în Registrul Comerţului X/X/2014, Cod Unic de Înregistrare X, societate având ca asociat unic şi administrator pe numitul T. V. şi ca obiect principal de activitate – lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale.

De asemenea, s-a arătat că, audiat fiind, inculpatul, F. A., a recunoscut că, în data de 21.04.2015, în numele SC A. C. SRL, a încheiat cu partea civilă, B. V., un contract privind edificarea unei construcţii în satul Piria, calea Piria nr. X, comuna Argetoaia, jud. Dolj, dar a precizat următoarele:

 1. la data de 28.04.2015, a primit suma de 30.000 lei, ceea ce făcea ca suma totală primită pentru contract să fie de 60.000 lei (30.000 lei primiţi la data de 21.04.2015 şi 30.000 lei primiţi la data de 28.04.2015),

 2. la data de 29.04.2015 a plecat cu toată echipa şi a convenit cu beneficiarul să lase fundaţia circa 2 (două) săptămâni pentru a se usca şi, la sugestia beneficiarului – B. V., a vorbit cu un fin al acestuia ”G.” să zidească casa şi să pună acoperişul fapt pentru care i-a achitat suma de 800 lei – 1.000 lei, urmând ca după îndeplinirea celor convenite să plătească întreaga sumă de 2.000 lei. Totodată, inculpatul a precizat că nu a încheiat niciun act în acest sens, iar materialele necesare le-a trimis prin intermediul unor societăţi al căror nume nu îl poate preciza,

 3. Nu s-a mai prezentat cu materialele necesare în vederea finisării construcţiei întrucât trebuia să mai primească de la B. V. suma de 10.000 lei, dar acesta din urmă nu a mai avut bani,

 4. Echipa sa de muncitori se compunea din ”mai multe persoane, printre care T. Va., R. şi M.” despre care nu ştie unde locuiesc,

 5. Documentele de provenienţă a materialelor, respectiv facturi fiscale, chitanţe, avize de însoţire, au rămas la beneficiar,

 6. Nu a înregistrat în actele contabile ale SC A. C. SRL contractul nr. X/21.04.2015 şi nici actele de provenienţă a materialelor achiziţionate pentru lucrarea prevăzută în contract, urmând să ia legătura cu contabila societăţii pe care o cheamă ”N.” pentru a îi preda întreaga documentaţie pentru a fi înregistrată în contabilitatea societăţii,

Procurorul a mai arătat că, apărările inculpatului, F. A., nu pot fi primite deoarece:

1. Din declaraţia părţii civile, B. V., şi din contract rezultă că, în data de 28.04.2015, a primit suma de 60.000 lei şi nu 30.000 lei, aşa cum afirmă acesta. În contract se specifică faptul că ”Azi 28.04.2015 sa primit suma de 60.000 lei TOTAL pentru achiziţionarea materialelor pentru continuarea lucrărilor care vor fi aduse 5 – 6.05.2015 unde se vor continua lucrările începând cu această dată de 5 – 6.05.2015”, ceea ce presupune în mod indubitabil că suma a fost de 60.000 lei pentru materialele necesare continuării lucrării.

2. Din declaraţia părţii civile, B. V., şi a martorului, P. V., rezultă că materialele au fost achiziţionate de către partea civilă, iar lucrarea a fost efectuată de martor împreună cu fiul său P. C. în circa 6 – 7 luni, fără ca inculpatul să mai aibă vreo contribuţie la edificarea construcţiei.

A mai precizat procurorul în rechizitoriu că însuşi inculpatul, F. A., recunoaşte că, din data de 29.04.2015, când a plecat împreună cu echipa, nu s-a mai deplasat la lucrarea menţionată, ci doar s-a interesat de mersul lucrărilor, fapt contrazis atât de partea civilă, cât şi de martorul, P. V., care a arătat că B. V. a discutat de mai multe ori cu inculpatul şi i-a solicitat să vină la lucrare, dar acesta nu a veni şi, ulterior, nici nu a mai răspuns la telefon. Mai mult, din declaraţia inculpatului rezultă că nu i-a mai plătit lui ”G.” restul de bani pentru zidirea casei şi edificarea acoperişului.

3. Din declaraţia părţii civile, B. V., şi a martorului, P. V., rezultă că inculpatul nu a mai continuat edificarea construcţiei după ce a luat sumele de bani menţionate,

4. a. Din declaraţia martorului, T. V., rezultă că, în anul 2015 (nu mai reţine data), s-a deplasat în satul Piria, jud. Dolj, pentru a cumpăra un tăuraş, moment în care cumnatul său, inculpatul F. A., turna o fundaţie la un cetăţean, motiv pentru care l-a ajutat pe acesta circa 2 zile, după care a revenit la Giurgiu. Martorul nu cunoaşte dacă F. A. a terminat construcţia şi nici nu ştia că acesta din urmă s-a folosit de societatea a cărui administrator era. Nu ştie ce sume de bani s-au dat.

b. Din adresa nr. X/CCCMMRM/21.04.2017 emisă de Inspectoratul Teritoriale de Muncă Giurgiu rezultă că SC A. C. SRL nu a avut niciun angajat în perioada 2015 – 2016, perioadă în care inculpatul, F. A., a fost angajat la SC M. C. SRL în funcţia de şef şantier, cu un contract individual de muncă încheiat la data de 22.04.2014 pentru o perioadă nedeterminată.

c. Cu privire la SC A. C. SRL, martorul, T.V., a arătat că, în anul 2014, inculpatul i-a propus să înfiinţeze împreună o societate, martorul fiind de acord. În plus, martorul a arătat că de documente s-a ocupat F. A., iar el a semnat în calitate de administrator al societăţii, dar nu a cunoscut şi nu cunoaşte ce activităţi s-au desfăşurat pe această societate întrucât toate documentele au rămas la F. A. şi, din câte îşi aminteşte, a dat o împuternicire notarială prin care îl împuternicea pe acesta să se ocupe de societate,

5. Partea civilă (beneficiarul) a arătat că inculpatul nu a livrat niciun fel de materiale cu excepţia celor aduse pentru turnarea fundaţiei construcţiei.

6. După cum se observă, inculpatul afirmă că actele de provenienţă ale materialelor sunt la beneficiar, ca apoi să afirme că le va preda contabilei ”N.” pentru a fi introduse în contabilitate. Mai mult, declaraţia prin care inculpatul afirmă că urmează să predea actele contabilei a fost consemnată în data de 23.08.2017, la peste 2 (doi) ani de la data încheierii contractului şi încasării sumelor de bani ceea ce atestă că acesta nu a avut niciodată intenţia de a înregistra în contabilitatea societăţii contractul menţionat mai sus.

Procurorul a concluzionat că, din cele de mai sus rezultă că inculpatul, F.A., nu a avut niciodată vreo intenţie reală de prestare a activităţii la care s-a obligat prin contract şi atunci face trimitere la mijloace de probă care nu se pot verifica, respectiv nu ştie numele societăţilor de la care a cumpărat materialele deşi a încheiat contractul pe numele unei societăţi şi avea tot interesul să obţină documente fiscale cu privire la achiziţii pentru a putea fi luate în calcul în contabilitatea acesteia, muncitorii sunt ”R. şi M.” fără a oferi niciun fel de alte date pentru a fi identificaţi şi audiaţi, nu a emis niciun fel de documente fiscale în numele societăţii cu privire la sumele primite de la partea civilă, societatea al cărei reprezentant se pretinde nu a avut niciun angajat.

Totodată a arătat că, din sentinţa penală nr. X/07.04.2016, rămasă definitivă prin neapelare, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti – Secţia Penală în dosarul nr. X/4/2016 şi din decizia penală nr. X/19.01.2016, definitivă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală în dosarul nr. X/2/2014 rezultă că inculpatul, F. A., a pus la punct un mecanism eficient de obţinere rapidă dar ilicită, a unor sume de bani prin racolarea de persoane care aveau nevoie de servicii în domeniul construcţiilor rezidenţiale făcând publică oferta sa de asemenea servicii şi creându-le acestora falsa impresie că intenţionează să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale asumate, dar în fapt inculpatul urmărea să obţină pentru sine, în mod nejustificat, importante sume de bani. Această metodă consta în prezentarea sa ca un reprezentant al unei societăţi comerciale (ceea ce era în drept şi/sau de fapt) încheierea unor contracte privind edificarea unor construcţii cu persoanele vătămate, primirea unui avans mare din preţ şi, în unele cazuri, a altor tranşe din preţ, eventual efectuarea de minime lucrări la construcţiile contractate pentru a crea şi menţine falsa credinţă că îşi va respecta obligaţiile, urmate de părăsirea lucrării şi, eventual, refuzul de restituire a banilor primiţi. Această metodă a fost folosită împotriva numiţilor S. A., D. N. şi C., G. E., N. C., N. E., I. I., P. M., C.V. M. şi U. I., aşa cum rezultă din decizia penală nr. X/19.01.2016, definitivă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală în dosarul nr. X/2/2014 şi C.C. aşa cum rezultă din sentinţa penală nr. X din 07.04.2016, rămasă definitivă prin neapelare, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti – Secţia Penală în dosarul nr. X/4/2016.

A apreciat că, aceeaşi modalitate de săvârşirea a faptei este prezentă şi cauza de faţă aşa rezultă din cele de mai sus. Totodată, pentru câştigarea încrederii părţi civile, inculpatul, F.A., a prezentat oferta de edificare a unor construcţii în ziare (partea civilă, B. V., afirmă că a aflat de SC A. C. SRL din gazele locale din mun. Bucureşti la capitolul ”Oferte prestări servicii”), a angajat în mod fictiv o persoană de sex femeiesc care se prezenta drept secretară a societăţii (conform declaraţiei părţii civile a discutat iniţial cu o femeie care a spus că este secretară şi care i-a făcut legătura cu inculpatul şi tot o femeie a fost cea care l-a contactat telefonic ulterior pentru a îl întreba dacă mai vrea să edifice construcţia cu societatea), a folosit societatea ca paravan al activităţii infracţionale pentru a crea impresia de seriozitate (a încheiat în numele societăţii contractul, dar nu a emis niciun document fiscal care să ateste că banii au intrat în societate, ci numai înscrisuri sub semnătură privată – contractul de prestări servicii în care este menţionată primirea celor două tranşe din bani care şi i-a însuşit. Mai mult, intenţia de înşelare a părţii civile de către inculpat rezultă şi din faptul că acesta din urmă nu l-a informat pe martorul, T. V., cu privire la activitatea societăţii astfel că nu a trebuit nici să justifice sumele de bani primite în numele acestei entităţi juridice – martorul a afirmat că nu a ştiut şi nu ştie ce activitate s-a desfăşurat în numele societăţii întrucât toate actele şi ştampila societăţii au rămas la inculpat), l-a prezentat pe cumnatul său, martorul T. V.care era asociatul unic şi administrator al societăţii, ca fiind şeful de şantier, deşi acesta din urmă a declarat că a fost rugat de inculpat să ajute doar la realizarea fundaţiei, a afirmat că are lucrări la persoane publice, respectiv M.G., pentru a justifica întârzierea în realizarea lucrării şi a menţine încrederea părţii civile în seriozitatea sa. În plus, se remarcă faptul că inculpatul a profitat şi de vârsta înaintată a părţii civile care, în luna aprilie 2015, avea vârsta de 75 de ani.

S-a arătat că, situaţia de fapt menţionată mai sus se dovedeşte cu următoarele mijloace de probă: plângerile şi declaraţia părţii civile B.V., procesul verbal de recunoaştere după planşă fotografică, declaraţiile martorilor P. V.şi T.V., contractul de  prestări servicii contrucţii nr. X/21.04.2015 încheiat între SC A. C. SRL, în calitate de constructor executant reprezentată de asociat unic şi administrator T. V.  prin împuternicit legal F. A., şi B.V., sentinţa penală nr. X/07.04.2016, rămasă definitivă prin neapelare, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti – Secţia Penală în dosarul nr. X/4/2016, decizia penală nr. X/19.01.2016, definitivă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală în dosarul nr. X/2/2014, declaraţiile suspectului/inculpatului F. A., cazierul judiciar al inculpatului şi alte acte.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului, F. A., care, în perioada aprilie – mai 2015, în calitate de reprezentant de fapt al SC A. C. SRL, l-a indus în eroare pe persoana vătămată, B. V., expunându-i acestuia o situaţie de fapt neconformă realităţii, respectiv destinaţia sumelor de bani achitate de vătămat cu titlu de avans, crearea falsei convingeri cu privire la îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate (realizarea unor prestaţii de mică valoare şi prezentarea ca efectuând lucrări în favoarea unor persoane publice pentru a justifica întârzierile) şi prezentarea pe asociatul unic şi administratorul societăţii ca fiind diriginte de şantier, cu scopul de a îl determina să încheie contractul de prestări servicii construcţii nr. 113 din 21.04.2015 cu privire la edificarea, la cheie cu toate materialele societăţii, în satul Piria, Calea Piria nr. X, jud. Dolj, a unei case compusă din dormitor, sufragerie, bucătărie şi baie, în temeiul căruia acesta din urmă i-a achitat inculpatului suma totală de 90.000 lei (30.000 lei la data de 21.04.2015 şi suma de 60.000 lei la data de 28.04.2015), deşi în realitate scopul urmărit de inculpat a fost doar acela al obţinerii unui folos patrimonial injust, pricinuind o pagubă evaluată de persoana vătămată la suma de 90.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. şi ped. de art. 244 al. 1 şi 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că, acţiunea inculpatului de a induce în eroare pe vătămat prin prezentarea unei situaţie de fapt neconformă realităţii, respectiv destinaţia sumelor de bani achitate de vătămat cu titlu de avans, crearea falsei convingeri cu privire la îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate (realizarea unor prestaţii de mică valoare şi prezentarea ca efectuând lucrări în favoarea unor persoane publice pentru a justifica întârzierile) şi prezentarea pe asociatul unic şi administratorul societăţii ca fiind diriginte de şantier, cu scopul de a îl determina să încheie contractul de prestări servicii construcţii nr. X din 21.04.2015 cu privire la edificarea, la cheie cu toate materialele societăţii, în satul Piria, Calea Piria nr. X, jud. Dolj, a unei case compusă din dormitor, sufragerie, bucătărie şi baie, în temeiul căruia acesta din urmă i-a achitat inculpatului suma totală de 90.000 lei (30.000 lei la data de 21.04.2015 şi suma de 60.000 lei la data de 28.04.2015), deşi în realitate scopul urmărit de inculpat a fost doar acela al obţinerii unui folos patrimonial injust, pricinuind o pagubă evaluată de persoana vătămată la suma de 90.000 lei, realizează elementul material al infracţiunii de înşelăciune.

A mai arătat procurorul că, urmarea imediată este reprezentată de paguba produsă persoanei vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului şi urmare imediată rezultă din întreg probatoriul administrat. 

În privinţa laturii subiective a infracţiunii, s-a constatat că inculpatul, F. A., a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie cerută de lege, în speţa de faţă intenţia directă, respectiv inculpatul a prevăzut că prin prezentarea falsă a realităţii, respectiv prestarea activităţii de către o societatea comercială specializată în edificarea de construcţii, efectuarea unor lucrări de mică importanţă în comparaţie cu sumele de bani încasate de la partea civilă cu scopul câştigării increderii că îşi va onora obligaţiile, prezentarea pe asociatul unic şi administratorul societăţii ca fiind diriginte de şantier, prezentarea ca efectuând lucrări în favoarea unor persoane publice pentru a justifica întârzierile, va determina persoanea civilă să achite importante sume de bani pentru realizarea construcţiei suferind astfel o pagubă, şi a urmărit producerea acesteia. Mai mult, în cazul de faţă intenţia directă este calificată prin scop, în sensul că inculpatul a urmărit prin aceste mijloace să realizeze pentru sine un folos patrimonial. Totodată, este de observat că inculpatul nu numai că a indus în eroare pe B.V., partea civilă, ci a folosit societatea ca paravan pentru activitatea sa, neinformându-l pe asociatul unic cu privire la activităţile efectuate în numele societăţii şi nerealizând vărsarea sumelor de bani încasate şi neevidenţierea acestora în actele contabile ale societăţii.

S-a mai reţinut în rechizitoriu că, inculpatul, F. A., este cetăţean român, în vârstă de 60 de ani, este căsătorit, studii 8 clase, fără ocupaţie şi fără loc de muncă, cu antecedente penale.

Totodată s-a reţinut că, prin ordonanţa din data de 29.12.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 al. 2 Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 25.07.2017, confirmată de procuror la data de 26.07.2017, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul F. A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 al. 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal.

Prin ordonanţa procurorului din data de 28.09.2017 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul F. A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 al. 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal.

Prin ordonanţa procurorului din data de 13.12.2017 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de F. A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.

În cursul urmării penale inculpatului, F. A., i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul, F. A., a fost asistat de apărător din oficiu.

Privitor la latura civilă a cauzei, s-a arătat că, persoana vătămată, B. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 90.000 lei, reprezentând suma de bani achitată inculpatului pentru edificarea construcţiei.

A mai arătat procurorul că, în cauză s-au efectuat cercetări faţă de F. A. şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 al. 1 Cod penal, întrucât susnumitul a încheiat contractul de prestări servicii nr. 113/21.04.2015 în numele SC A. C. SRL. Din declaraţia inculpatului F. A. şi a martorului T. V. rezultă că acesta din urmă, în calitatea sa de administrator al societăţii, l-a împuternicit pe inculpat să se ocupe de societate.

A apreciat procurorul că, având în vedere aceste afirmaţii se constată că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu îndeplineşte elementele tipicităţii obiective întrucât F. A. a semnat contractul nr. X/21.04.2015 în nume propriu şi în considerarea procurii date de administrator, motiv pentru care se va dispune clasarea cauzei.

In finalul rechizitoriului s-a mai arătat că, din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul F. A. a încheiat contractul nr. X/21.04.2015 în numele şi pe seama SC A.C. SRL cu partea civilă B. V., a încasat diferite sume de bani în baza contractului, fără a evidenţia în documentele contabile sumele încasate în perioada aprilie - mai 2015 (fapt recunoscut şi de acesta), ceea ce constituie indicii ale săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Având în vedere dispoziţiile art. 36 al. 1 lit. c1 Cod proc. pen. coroborat cu art. 56 al. 6 Cod proc. pen., precum şi cu dispoziţiile art. 41 al. 1 lit. a Cod proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei, constituirea unui nou dosar şi declinarea acestuia către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în vedere efectuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 16.04.2019 sub  nr. X/230/2019.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 22.10.2019, potrivit dispoziţiilor art. 24 Cod procedură civilă, instanţa a respins ca tardivă cererea formulată de către moştenitorul părţii civile B. V., respectiv de către numita L. L. I., aceasta nemaifiind conceptată în cauză.

Pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, având în vedere că inculpatul nu  a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba cu declaraţiile celor trei martori nominalizaţi în rechizitoriu, respectiv: T. V., P.V. şi C. M. T., iar din oficiu, a fost audiată martora L. C.

Analizând actele şi lucrările cauzei, se reţin următoarele:

Prin rechizitoriul nr. X/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, inculpatul F. A. a fost trimis în judecată în executarea unei pedepse privative de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

Prin încheierea din camera de consiliu pronunţată la data de 24.09.2019 în dosarul nr. X/230/2019/a1, în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. X/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu privind pe inculpatul F. A., trimis în judecată în executarea unei pedepse privative de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

Prin aceeaşi încheiere a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul F. A.

În fapt, persoana vătămată, cetăţean domiciliat în municipiul Bucureşti, era interesat la finele anului 2014 să construiască o locuinţă în satul Piria, judeţul Dolj şi a găsit un anunţ într-un ziar prin care societatea comercială A. C. SRL îşi oferea serviciile în domeniul construcţiilor. A contactat telefonic respectiva societate iar secretara l-a pus în legătură cu inculpatul, care s-a prezentat directorul firmei.

La câteva luni după, în primăvara anului 2015, persoana vătămată a fost sunată de secretara societăţii şi, pentru că între timp nu găsise alte persoane cu care să ridice casa, a stabilit o întâlnire cu inculpatul, în satul Piria, în data de 21.04.2015, acesta prezentând-se ca împuternicit legal al SC A. C. SRL.

La această dată s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 113 (filele 107 – 109 dosar de urmărire penală), între SC A. C. SRL, prin "împuternicit legal" F. A., în calitate de constructor – executant şi persoana vătămată B. V., în calitate de beneficiar, prin care executantul s-a obligat să construiască pentru persoana vătămată o casă compusă din dormitor de 12 mp, sufragerie de 16 mp, bucătărie de 9 mp, baie de 6 mp, executată "la cheie" cu toate materialele firmei, la adresa din satul Piria, str. Calea Piria nr. X, judeţul Dolj, în perioada 22.04.2015 – 22.06.2015, în schimbul plăţii de către persoana vătămată a sumei de 70.000 lei.

Contractul a fost semnat de către inculpat care a aplicat ştampila firmei.

Prima tranşă din preţ, în sumă de 30.000 lei, a fost achitată la 21.04.2015, data semnării actului iar a doua tranşă de 30.000 lei, la data de 28.04.2015.

Din menţiunile înscrise în contract la pct. 9, reiese că suma totală de 60.000 lei, ce a fost primită până la 28.04.2015, a fost achitată în scopul achiziţionării materialelor pentru continuarea lucrărilor, că materialele urmau să fie aduse în intervalul 05 – 06.05.2015 şi că începând cu această dată vor continua lucrările.

Anterior, în perioada 23 – 24.04.2015, inculpatul a venit din nou în Piria, însoţit de cumnatul său, martorul  T. V. (pe care l-a prezentat ca fiind diriginte de şantier) şi o altă persoană, au adus materialele necesare pentru a turna fundaţia, au făcut gropile pentru temelie şi au turnat fundaţia, părţile convenind ca lucrarea să fie mai mare decât cea contractată iniţial, motiv pentru care persoana vătămată trebuia să plătească în plus alţi 10.000 lei.

În această perioadă, inculpatul, după cum el însuşi a declarat, a dormit 2-3 nopţi la locuinţa martorului P. V., consătean cu persoana vătămată.

La data de 28.04.2015, fundaţia casei era terminată iar ulterior acestui moment, inculpatul şi-a luat sculele pe care le adusese, spunând că se va întoarce cu restul de materiale peste două zile, lucru care nu s-a întâmplat, deşi persoana vătămată a încercat periodic să ia legătura cu acesta.

La o săptămână după, martorul P.V.a observat că la locul de casă aparţinând persoanei vătămate, a venit o maşină încărcată cu materiale de construcţii şi, pentru a le descărca, şoferul a cerut ca persoana vătămată B. V. să îi facă plata. Acesta a susţinut, de faţă cu martorul P. V., că materialele trebuiau să fie plătite de inculpat, din banii pe care acesta deja îi primise. Persoana vătămată l-a sunat pe inculpat în prezenţa martorului, cei doi s-au certat la telefon iar în final materialele, în sumă de 6.000 lei, au fost descărcate.

Zidăria şi restul lucrării de construcţie au fost realizate de B.V. cu cetăţeni din sat, plătiţi de el şi cu materiale cumpărate de el, aşa cum a reieşit din depoziţiile martorilor audiaţi, întrucât inculpatul, pe care persoana vătămată a tot încercat timp de 2 luni să îl contacteze, nu a mai răspuns la telefon şi nici nu a mai venit în Piria.

Din declaraţia martorului C. M. – T. (filele 118 – 120 din dosarul de urmărire penală), se reţine că acesta a fost de faţă la încheierea contractului de prestări servicii, când inculpatul s-a prezentat ca fiind "directorul cel mare al societăţii şi îi va construi casa de locuit".

Instanţa reţine că societatea comercială A. C. SRL (având ca obiect principal de activitate "lucrări de construcţie a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale") are ca asociat unic pe martorul T.V., cumnatul inculpatului. Martorul şi inculpatul au susţinut că martorul l-a mandatat pe inculpat printr-o procură notarială să se ocupe el de înfiinţarea societăţii şi de documente, care au rămas în posesia inculpatului. Susţinerea nu a fost dovedită, o asemenea împuternicire nefiind depusă la dosar iar din înscrisurile înaintate de ONRC (filele 132 – 165 din dosarul de urmărire penală), a reieşit fără putinţă de tăgadă că inculpatul nu avea nicio calitate în societatea în cauză, al cărei asociat unic şi administrator era T.V.

Persoana vătămată a declarat că dacă ar fi cunoscut că inculpatul nu are nicio calitate în firmă, nu ar fi încheiat contractul şi nu ar fi avansat banii.

A mai susţinut că materialele pentru turnarea fundaţiei (circa 30 saci de ciment), precum şi pentru terminarea lucrării, au fost cumpărate de persoana vătămată, cu banii săi, alţii decât cei achitaţi inculpatului. Afirmaţia persoanei vătămate corespunde adevărului, fiind confirmată de martorul P. V. care, audiat nemijlocit de instanţă (fila 48 a cauzei), a arătat că "celelalte materiale de construcţii necesare pentru terminarea casei, au fost achiziţionate de către B.."

Inculpatul a recunoscut în declaraţia de la urmărire penală, dată la 22.12.2015 (filele 63 – 64) că a primit suma de 60.000 lei, că respectiva casă trebuia finalizată în totalitate ("la cheie") însă s-a realizat în faza de "roşu", adică până la acoperiş inclusiv, dar a susţinut că aceasta s-a întâmplat din pricina persoanei vătămate care nu a mai avut bani pentru continuarea lucrărilor de finisaje, apărare ce nu poate fi primită de instanţă întrucât din probatoriu a reieşit că persoana vătămată a terminat de construit cu ajutorul altor persoane.

Într-o altă declaraţie (filele 61 – 62 din dosarul de urmărire penală), dată la 23.08.2017, inculpatul a arătat că, la propunerea lui B. V., a discutat cu un fin al acestuia, pe nume G., pentru ca acesta din urmă să facă zidăria şi să pună acoperişul casei şi că l-a plătit cu circa 800 – 1.000 lei, cu titlu de avans din preţul total de 2.000 lei ce urma a fi achitat de inculpat la terminarea lucrării. A mai arătat că în perioada următoare a discutat de mai multe ori la telefon cu persoana vătămată, interesându-se de stadiul lucrării şi aducându-i la cunoştinţă că urma să vină pentru a finisa lucrarea, însă nu a mai mers pentru că B. V. îi datora 10.000 lei, bani pe care nu i-a mai plătit.

În declaraţia din 12.10.2017, dată la urmărirea penală (filele 49 – 53), a susţinut că persoana vătămată a spus că din cei 10.000 lei pe care îi datora inculpatului, va cumpăra personal materialele pentru ca lucrarea să fie executată până la acoperiş de finul său G..

La instanţă, inculpatul a susţinut în esenţă aceleaşi aspecte din ultimele declaraţii date la urmărirea penală, în sensul că înţelegerea verbală a fost ca lucrarea să continue cu finul persoanei vătămate, pe care el personal l-a plătit pentru asta, arătând, în plus, că acest fin este vecin cu persoana vătămată şi persoana la care a dormit câteva nopţi când a stat în Piria. Pentru prima dată, în declaraţia dată la instanţă, martorul T. V. (cumnat al inculpatului), a relatat că a fost de faţă la o discuţie purtată între inculpat, persoana vătămată şi un meseriaş din sat prin care cei trei s-au înţeles ca meseriaşul să fie plătit de inculpat cu suma de 1.000 lei pentru a continua lucrarea.

Prin urmare, se poate aprecia că inculpatul se referă la martorul P. V. din a cărui depoziţie reiese că, într-adevăr, el, fiul lui şi alţi băieţi din sat au primit de la inculpat suma de 500 lei pentru a continua zidăria, el spunând că va reveni, ceea ce nu s-a întâmplat. Martorul a mai arătat că lucrarea a fost continuată de persoana vătămată cu alţi cetăţeni din sat.

În acelaşi sens, martora L.C. (concubina martorului P. V.) a negat că acesta ar fi avut o înţelegere cu inculpatul prin care martorul să se angajeze să termine el lucrarea.

De asemenea, martorul C. M. – T. a relatat că persoana vătămată a fost nevoită să continue lucrarea cu oameni din sat, plătţi de el cu ziua şi că, într-o mică măsură, la ridicarea construcţiei, au contribuit, contracost, P. V.şi fiul său. Mai mult, martorul a negat vehement existenţa oricărei înţelegeri între martorul P.V. şi inculpat prin care acesta să fie plătit de inculpat pentru a continua lucrarea.

În aceste condiţii, convingerea instanţei, formată în urma coroborării depoziţiilor testimoniale şi a declaraţiilor persoanei vătămate, este aceea că martorul T. V. a declarat mincinos în faţa instanţei iar susţinerea inculpatului că s-ar fi înţeles cu martorul P. V. ("G."), este evident nereală, inculpatul neavând niciun moment intenţia de a termina lucrarea de construcţie, el urmărind în realitate să obţină folosul patrimonial fără a executa obligaţia pe care şi-o asumase. Deşi a negat că ar fi urmărit să îl înşele pe B. V., inculpatul a admis totuşi că suma primită de la persoana vătămată a depăşit contravaloarea materialelor de construcţii şi a manoperei dar s-a apărat de maniera că, întrucât a fost încarcerat, s-a aflat în imposibilitatea de a-şi onora obligaţia asumată.

Instanţa observă însă că inculpatul a fost încarcerat la 20.01.2016 iar casa de locuit trebuia finalizată în iunie 2015.

Aşadar, nu se confirmă apărarea inculpatului în sensul că ar fi avut o înţelegere cu persoana vătămată ca lucrările să fie continuate de o altă persoană şi că el s-ar fi ocupat de plata şi livrarea materialelor de construire necesare finalizării lucrărilor contractate.

De asemenea, din înscrisurile înaintate de ITM Giurgiu a rezultat că societatea nu avea angajaţi care să poată asigura executarea contractului. Verificările privind activitatea firmei au evidenţiat că aceasta nu a înregistrat operaţiuni privind furnizarea de bunuri, prestarea de servicii sau executarea de lucrări, inclusiv operaţiuni cu referire la contractul de prestări servicii nr. X/21.04.2015.

Deşi a susţinut că ar fi cumpărat materialele de construcţie de la o societate de profil din zonă, nici la urmărirea penală, nici la judecată, inculpatul nu a depus înscrisuri care să confirme afirmaţiile sale.

Faţă de cele, din analiza materialului probator şi coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, se constată că dovezile administrate dispun de forţa probantă necesară răsturnării prezumţiei de nevinovăţie iar fapta întruneşte elementele esenţiale ale infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, conform art. 15 Cod penal, respectiv este prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă inculpatului.

În drept, fapta inculpatului F. A., care, în perioada aprilie – mai 2015, în calitate de reprezentant de fapt al SC A. C.t SRL, l-a indus în eroare pe persoana vătămată, B.V., expunându-i acestuia o situaţie de fapt neconformă realităţii, respectiv destinaţia sumelor de bani achitate de vătămat cu titlu de avans, crearea falsei convingeri cu privire la îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate (realizarea unor prestaţii de mică valoare şi prezentarea ca efectuând lucrări în favoarea unor persoane publice pentru a justifica întârzierile) şi prezentarea pe asociatul unic şi administratorul societăţii ca fiind diriginte de şantier, cu scopul de a îl determina să încheie contractul de prestări servicii construcţii nr. 113 din 21.04.2015 cu privire la edificarea, la cheie cu toate materialele societăţii, în satul Piria, Calea Piria nr. 86, jud. Dolj, a unei case compusă din dormitor, sufragerie, bucătărie şi baie, în temeiul căruia acesta din urmă i-a achitat inculpatului suma totală de 90.000 lei (30.000 lei la data de 21.04.2015 şi suma de 60.000 lei la data de 28.04.2015), deşi în realitate scopul urmărit de inculpat a fost doar acela al obţinerii unui folos patrimonial injust, pricinuind o pagubă evaluată de persoana vătămată la suma de 90.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 al. 1 şi 2 Cod penal.

Conform art. 244 alin. 1 şi din Cod penal, "Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni."

Înşelăciunea este o infracţiune contra patrimoniului, care constă în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, obiectul juridic special fiind dat de relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului împotriva actelor de fraudare.

În speţă, elementul material s-a realizat prin acţiunea inculpatului de inducere în eroare a persoanei vătămate, expunându-i acestuia o situaţie de fapt neconformă realităţii, respectiv destinaţia sumelor de bani achitate de vătămat cu titlu de avans, crearea falsei convingeri cu privire la îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate (realizarea unor prestaţii de mică valoare şi prezentarea ca efectuând lucrări în favoarea unor persoane publice pentru a justifica întârzierile) şi prezentarea pe asociatul unic şi administratorul societăţii ca fiind diriginte de şantier, cu scopul de a îl determina să încheie contractul de prestări servicii construcţii nr. 113 din 21.04.2015.

Urmarea imediată este reprezentată de producerea unui prejudiciu material persoanei vătămate, evaluat de aceasta la suma de 90.000 lei. Pentru existenţa infracţiunii se cere să se producă o pagubă, cum s-a întâmplat în speţă. Subiectul pasiv al faptei penale este persoana prejudiciată prin înşelăciune. Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată există în sensul că fapta inculpatului a determinat paguba.

Infracţiunea de înşelăciune se comite cu intenţie directă, întrucât textul de incriminare cere ca acţiunea ce formează obiectul material să se realizeze în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul a unui folos material injust. În speţă, inculpatul a acţionat cu intenţie directă calificată prin scop, respectiv în scopul de a obţine pentru sine un folos material necuvenit.

Doctrina şi practica judiciară au stabilit ca pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune în varianta prevăzută la alin. 2, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să aibă loc încheierea sau executarea unui contract; cu prilejul încheierii sau executării contractului, subiectul activ să inducă sau să menţină în eroare subiectul pasiv; să fie folosite mijloace frauduloase pentru inducerea sau menţinerea în eroare a subiectului pasiv; acţiunea de amăgire să determine pe cei induşi sau menţinuţi în eroare să încheie sau să execute contractul, în condiţiile stipulate, adică în condiţii care altfel nu ar fi fost acceptate şi care au creat o situaţie păgubitoare pentru subiectul pasiv; acţiunea să fie săvârşită cu intenţie.

În speţă, după cum a reieşit din motivarea anterioară, cerinţele sunt întrunite.

Deşi în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut şi incidenţa art. 41 alin. 1 Cod penal (în sensul că infracţiunea dedusă judecăţii ar constitui al doilea termen al recidivei postexecutorii, fapta fiind comisă după ce inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 6 ani închisoare ce i-a fost anterior aplicată prin sentinţa nr. X/15.12.2004 a Judecătoriei Turda, după împlinirea duratei acesteia), instanţa apreciază, în acord cu cele reţinute cu putere de lucru judecat prin sentinţa penală nr. X/29.01.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. X/4/2018, definitivă la 07.05.2019 prin decizia penală nr. 615/A a Curţii de Apel Bucureşti (prin care inculpatul a fost condamnat pentru fapta de înşelăciune comisă anterior faptei judecate în acest dosar, respectiv în perioada aprilie – iunie 2013), că nu se justifică reţinerea stării de recidivă în privinţa infracţiunii de înşelăciune ce face obiectul cauzei.

La individualizarea judiciară a pedepsei vor fi avute în vedere criteriile enumerate de art. 74 din Codul penal şi anume: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Individualizarea pedepsei presupune atât analizarea aspectelor defavorabile cât şi a celor favorabile inculpatului, precum şi a tuturor celorlalte criterii stabilite de art. 74 Cod penal, la care s-a făcut referire anterior.

Inculpatul a  avut o atitudine nesinceră în faza urmăririi penale şi a judecăţii. În cauză nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante, dispoziţiile art. 75 alin. 2 Cod penal fiind restrictive.

Din fişa de cazier a inculpatului, reiese că acesta a suferit mai multe condamnări anterioare, în general pentru aceeaşi faptă de înşelăciune, cu acelaşi mod de operare, infracţiunea cercetată în cauza de faţă fiind în concurs cu faptele anterioare.

Gravitatea considerabilă a faptei deduse judecăţii (ceea ce rezultă din modalitatea de acţiune şi consecinţele negative produse), profilul inculpatului (caracterizat de perseverenţă şi mai ales specializare infracţională), determină instanţa să aprecieze că numai un tratament sancţionator suficient de aspru ar fi de natură să îl descurajeze pe inculpat în încercarea sa ca, pe viitor, să procedeze de o manieră similară.

În consecinţă, ţinând seama de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracţiunea comisă, instanţa consideră că pedeapsa închisorii de 2 ani, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comisă în perioada aprilie – mai 2015, în dauna persoanei vătămate B. V., este proporţională cu gravitatea faptei, circumstanţele personale ale inculpatului şi, totodată, suficientă pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, reeducare şi exemplaritate ale pedepsei.

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal, aplică inculpatului F. A., cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice şi în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa  funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a profesa în domeniul construcţiilor, pe o perioadă de 5 ani, întrucât instanţa consideră că exercitarea acestor drepturi se impune a fi interzisă inculpatului, în considerarea perseverenţei infracţionale, în scopul eficientizării realizării scopului pedepsei.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal, aplică inculpatului F. A., ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice şi în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa  funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a profesa în domeniul construcţiilor, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal, constată că infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză se află în concurs real cu infracţiunile pentru ca inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. X/02.06.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. X/3/2014, definitivă la 19.01.2016 prin decizia penală nr. X a Curţii de Apel Bucureşti, prin sentinţa penală nr. X/07.04.2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. X/4/2016, definitivă prin neapelare la data de 04.05.2016, prin sentinţa penală nr. X/01.11.2016, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. X/236/2016, definitivă prin neapelare la data de 21.11.2016 şi prin sentinţa penală nr. X/29.01.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. X/4/2018, definitivă la 07.05.2019 prin decizia penală nr. X/A a Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 40 alin. 1 Cod penal, descontopeşte pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal, aplicate prin sentinţa penală nr. X/02.06.2015 a Tribunalului Bucureşti în dosarul nr. X/3/2014, definitivă la 19.01.2016 prin decizia penală nr. X a Curţii de Apel Bucureşti şi repune în individualitatea lor pedepsele lor pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal;

În baza art. 40 alin. 1 Cod penal, descontopeşte pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal, aplicate prin sentinţa penală nr. X/07.04.2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. X/4/2016, definitivă prin neapelare la data de 04.05.2016 şi repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal;

- pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. X/02.06.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. X/3/2014, definitivă la 19.01.2016 prin decizia penală nr. X a Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 40 alin. 1 Cod penal, descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g şi i Cod penal, aplicate prin sentinţa penală nr. X/01.11.2016, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. X/236/2016, definitivă prin neapelare la data de 21.11.2016 şi repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 1 an închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i Cod penal;

- pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. X/02.06.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. X/3/2014, definitivă la 19.01.2016 prin decizia penală nr. X a Curţii de Apel Bucureşti şi prin sentinţa penală nr. X/07.04.2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. X/4/2016, definitivă prin neapelare la data de 04.05.2016.

În baza art. 40 alin. 1 Cod penal, descontopeşte pedeapsa de 10 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g şi i Cod penal, aplicate prin sentinţa penală nr. X/29.01.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. X/4/2018, definitivă la 07.05.2019 prin decizia penală nr. X/A a Curţii de Apel Bucureşti şi repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal;

- pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. X/02.06.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. X/3/2014, definitivă la 19.01.2016 prin decizia penală nr. X a Curţii de Apel Bucureşti, prin sentinţa penală nr. X/07.04.2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. X/4/2016, definitivă prin neapelare la data de 04.05.2016 şi prin sentinţa penală nr. X/01.11.2016, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. X/236/2016, definitivă prin neapelare la data de 21.11.2016.

În baza art.  40 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 38 alin. 1 Cod penal, 39 alin. 1 lit. b Cod penal, contopeşte pedepsele cu închisoarea anterior menţionate, repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (de 25 ani) respectiv un spor de 8 ani şi 4 luni închisoare urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 Cod penal, contopeşte pedepsele complementare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. X/02.06.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. X/3/2014, definitivă la 19.01.2016 prin decizia penală nr. X a Curţii de Apel Bucureşti, prin sentinţa penală nr. X/07.04.2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. X/4/2016, definitivă prin neapelare la data de 04.05.2016, prin sentinţa penală nr. X/01.11.2016, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. X/236/2016, definitivă prin neapelare la data de 21.11.2016 şi prin sentinţa penală nr. X/29.01.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. X/4/2018, definitivă la 07.05.2019 prin decizia penală nr. X/A a Curţii de Apel Bucureşti, cu pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca acestuia să i se aplice în final pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g şi i Cod penal, pe o durată de 5 ani, care se execută după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 45 alin. 3 Cod penal, contopeşte pedepsele accesorii aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. X/02.06.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. X/3/2014, definitivă la 19.01.2016 prin decizia penală nr. X a Curţii de Apel Bucureşti, prin sentinţa penală nr. X/07.04.2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. X/4/2016, definitivă prin neapelare la data de 04.05.2016, prin sentinţa penală nr. X/01.11.2016, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. X/236/2016, definitivă prin neapelare la data de 21.11.2016 şi prin sentinţa penală nr. X/29.01.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. X/4/2018, definitivă la 07.05.2019 prin decizia penală nr. X/A a Curţii de Apel Bucureşti, cu pedeapsa accesorie aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca acestuia să i se aplice în final pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g şi i Cod penal, care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 Cod penal, deduce din pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, durata reţinerii de 24 ore din data de 04.07.2013 şi perioada executată de la data de 20.01.2016 la zi.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. X/08.05.2019 emis de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 24 Cod procedură penală, respinge ca tardivă cererea de continuare a exercitării acţiunii civile, cerere formulată de către L. L. I., moştenitoarea părţii civile decedate B. V..

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la 4.500 lei cheltuieli judiciare către stat (din care 2.000 lei reprezintă cheltuieli avansate în faza de urmărire penală). Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, în cuantum de 868 lei (avocat M. M. – I. – delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. X/30.07.2019), rămâne în sarcina statului.