Nelegalitate. Gresita retinere a dispozitiilor art. 36 alin. 1 si 3 Cod penal (contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente) in calea de atac.

Potrivit art. 36 al. 1 cod penal, daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica disp. art. 34 si 35 cod penal. Prin decizia nr. 70/17.07.2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie în recurs în interesul legii, s-a stabilit ca „instantele de control judiciar nu pot dispune direct in caile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infractiunea care a facut obiectul judecatii, cu pedepse aplicate infractiunilor concurente pentru care exista o condamnare definitiva, in cazul in care contopirea nu a fost dispusa de catre prima instanta”. In aceste conditii, rezulta ca instanta de fond trebuie sa dispuna in mod efectiv contopirea pedepselor, pentru ca acest lucru sa poata fi verificat în caile de atac.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca prin sentinta  penala nr.1463/20.12.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta, în dosarul penal nr. 11705/212/2008, s-a  hotarât:

În baza art. 182 alin. 2 C.pen. pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala grava, a fost condamnat inculpatul A.V.I.N.  la o pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.81 C.pen. a fost suspendata conditionat executarea pedepsei aplicata inculpatului A.V.I.N. pe o durata de 4 ani, termen de încercare stabilit în conditiile art.82 C.pen.

În baza art.71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit.a, teza a doua si lit. b C. pen. si în baza art.71 alin.5 C.pen. suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

În baza art.359 C.pr.pen. s-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii art.83 C.pen. privitor la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

A fost admisa în parte actiunea civila formulata de partea civila S.G.

În baza art.14 raportat la art.346 alin.1 C. pr.pen. si art.998-999 C.civil a fost obligat inculpatul A.V.I.N. la plata  catre partea civila S.G. a sumei de 2564,13 lei, cu titlu de daune materiale si suma de 1.500 euro în echivalent lei la data platii, cu titlu de daune morale si respinge restul pretentiilor morale si materiale.

În baza art.193 C.pr.pen.a fost obligat inculpatul A.V.I.N. la plata catre partea civila S.G. a sumei de 1.190 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.

În baza art.191 alin.1 C.pr.pen.  a fost obligat inculpatul A.V.I.N. la plata sumei de  1700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

În baza art.189 C.pr.pen. onorariu aparator oficiu (M.T.) în cuantum de 100 lei a fost avansat din  fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul Constanta.

Pentru a pronunta aceasta sentinta penala, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta nr.1600/P/2007 din data de 28.05.2008, înregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 11705/212/2008, din 06.06.2008 a fost trimis în judecata inculpatul A.V.I.N. sub aspectul savârsirii infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art.182 alin.2 C.pen. 

S-a retinut prin actul de sesizare în esenta, în fapt, ca inculpatul A.V.I.N. la data de 03.02.2007 l-a lovit cu un corp dur contondent pe partea civila S.G., producându-i leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale, care i-au pus viata în primejdie, prin insuficienta respiratorie acuta-hemotorax.

Pe parcursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: proces verbal de sesizare, proces verbal de cercetare si planse foto, plansa foto reprezentând articolele de îmbracaminte purtate de partea vatamata S.G. în timpul agresiunii, procese verbale de prezentare pentru recunoastere si planse foto, proces verbal de consemnarea declaratiei partii vatamate, plângerea si declaratiile acestuia, certificat medico-legal nr.199/T/07.02.2007, reexaminare medico-legala din 20.02.2007, declaratiile martorilor G.C. s.a., la care se adauga declaratiile inculpatului, care a recunoscut si regretat savârsirea faptei.

Pe parcursul cercetarii judecatoresti a fost audiat inculpatul A.V.I.N., care a dat dovada de sinceritate, cu motivarea ca la-a lovit pe partea vatamata cu acea bricheta, care avea un cutitas, dar de frica, partea civila S.G., martorii T.A., S.I., propusi prin  rechizitoriu, si martorul D.M.

Cu privire la martorii O.M.D. si G.C., desi au fost legal citati nu s-au prezentat, iar mandatele de aducere emise nu s-au solutionat cu prezentarea persoanelor vizate, neputând fi executate, O.M.D. nefiind gasit la domiciliu, iar pentru G.C. rezultând ca este plecat dinta în Anglia, astfel ca s-au avut în vedere declaratiile date de acestia în faza urmaririi penale.

Partea vatamata S.G. a formulat pretentii civile fata de inculpat cu suma de 15.000 euro, din care 1.000 euro daune materiale si 14.000 euro, daune morale.

În dovedirea pretentiilor materiale, partea civila a mai solicitat si i s-a încuviintat proba cu acte, constând în bilet de iesire din spital, chitante, retete, decont cheltuieli, bilet de trimitere, bilet de externare, bilet radiologic si un CD cu investigatie computer tomograf.

Partea civila S.G. a depus chitanta reprezentând onorariu aparator în cuantum de 1.190 RON.

Din fisa de cazier judiciar rezulta ca inculpatul a mai suferit o condamnare. 

Analizând probele administrate pe parcursul urmaririi penale si pe parcursul cercetarii judecatoresti, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

În seara de 03.02.2007, inculpatul A.V.I.N., împreuna cu prietenul sau G.C. se aflau la chioscul „Telegraf”, aflat în partea stânga a Dispeceratului pentru tramvaie din zona Garii CFR. Constanta.

 Deoarece o cunosteau pe vânzatoarea acelui chiosc, respectiv martora T.A., li s-a permis sa stea în interior si sa consume câte o bere.

Acestia l-au vazut, la un moment dat pe martorul O.D., astfel ca au iesit din chiosc pentru a vorbi cu acesta. Dupa ce au discutata cu acesta, cei doi au revenit în chiosc, O.D. ramânând afara, deoarece îl vazuse pe S.I. care venea, pe care îl cunostea, acesta fiind însotit de fratele sau-partea vatamata S.G.

S.I. a intrat în chiosc, iar fratele acestuia, partea vatamata a ramas afara sa vorbeasca cu martorul O.D. În acelasi timp inculpatul, împreuna cu prietenul acestuia G.C. au iesit din chiosc si au stabilit cu O.D. sa se vada a doua zi. Cu aceasta ocazie, partea vatamata l-a apucat de mâna pe inculpat, motiv pentru care G.C. l-a împins pe partea vatamata, care s-a dezechilibrat.

Fratele partii vatamate, numitul S.I. a iesit din chiosc, a început sa fuga dupa G.C., iar partea vatamata a fugit dupa inculpat, care o luase la fuga spre zona statiei de autobuze. Dupa ce a trecut de liniile de tramvai, inculpatul a fost ajuns din urma de partea vatamata S.G., care l-a prins de picior.

Inculpatul, observând ca vine spre el si martorul S.I. si nu reusea sa scape de S.G., a scos o bricheta prevazuta la un capat cu o lama metalica de aproximativ 3-4 cm lungime si 2 cm latime si l-a lovit cu acesta pe partea vatamata o singura data în zona omoplatului drept.

În timp ce partea vatamata era la sol, inculpatul a fugit.

Conform certificatului medico-legal nr.199/T/07.02.2007 partea vatamata S.G. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp taietor-întepator si corpuri dure, pentru care a necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale. În urma reexaminarii medico-legale din 20.02.2007 s-a constatat ca acesta necesita circa 25 zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viata în primejdie, prin insuficienta respiratorie acuta-hemotorax.

Aceasta situatie de fapt a fost retinuta pe baza declaratiilor inculpatului-care a recunoscut savârsirea faptei, cu motivarea ca la-a lovit pe partea vatamata cu acea bricheta, care avea un cutitas dar de frica, iar partea vatamata îl tinea de picioare, la care se adauga declaratiile partii civile, declaratiile martorilor T.A., S.I., martorul D.M., împreuna cu proces verbal de sesizare, proces verbal de cercetare si planse foto, plansa foto reprezentând articolele de îmbracaminte purtate de partea vatamata S.G. în timpul agresiunii, procese verbale de prezentare pentru recunoastere si planse foto, proces verbal de consemnarea declaratiei partii vatamate, plângerea si declaratiile acestuia, certificat medico-legal nr.199/T/07.02.2007, reexaminare medico-legala din 20.02.2007, fiind dovedita vinovatia inculpatului A.V.I.N. pentru infractiunea fata de care s-a dispus trimitere sa în judecata.

Explicatia oferita de inculpat ca a lovit partea vatamata „de frica” nu poate fi primita si nici scuzabila, deoarece obiectul taietor-întepator reprezenta o „aparare” disproportionala fata de starea pe care dorea sa o evite prin fuga.

Se are în vedere, în egala masura, si faptul ca partea vatamata, împreuna cu fratele acestuia au fugit dupa inculpat, provocându-i totusi acestuia un sentiment de teama, aspecte ce se vor avea în vedere la individualizarea pedepsei si la solutionarea laturii civile.

În drept, fapta inculpatului A.V.I.N. care, în data de 03.02.2007, l-a lovit cu un corp dur contondent pe partea civila S.G., producându-i leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale, care i-au pus viata în primejdie, prin insuficienta respiratorie acuta-hemotorax, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art.182 alin.2 C.pen. 

Din analiza fisei de cazier judiciar, rezulta ca inculpatul a mai suferit o alta condamnare.

La stabilirea si individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A.V.I.N., instanta a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevazute de artr.72 C.pen., respectiv dispozitiile partii generale a codului penal, limitele de pedeapsa prevazute de partea speciala, gradul pericol social care rezulta din modalitatea concreta de comitere a faptei de catre inculpat – care l-a lovit cu un corp dur contondent pe partea civila S.G., producându-i leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale - dar si de atitudinea partii vatamate care a fugit, împreuna cu fratele sau dupa inculpat, fiind un raport de doi la unu, astfel ca s-a  aplicat inculpatului pedeapsa sub forma minimului special, de 2(doi) ani închisoare.

Având în vedere ca inculpatul a recunoscut savârsirea faptei, atitudinea partii vatamate, care a fugit cu fratele sau dupa inculpat, provocându-i acestuia o stare de teama, instanta a apreciat ca scopul educativ al pedepsei poate fi atins si fara privare de libertate.

 În consecinta, în baza art.81 C.pen. se impune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicata inculpatului pe o durata de 4 ani, termen de încercare stabilit în conditiile art.82 C.pen.

 Asupra laturii civile a cauzei:

 Partea vatamata S.G. a formulat pretentii civile fata de inculpat cu suma de 15.000 euro, din care 1.000 euro daune materiale si 14.000 euro, daune morale.

În baza art.14 raportat la art.346 alin.1 C. pr.pen. si art.998-999 C.civil a fost obligat inculpatul A.V.I.N. la plata  catre partea civila S.G. a sumei de 2564,13 lei, cu titlu de daune materiale-conforn actelor justificative depuse la dosar si a sumei de 1.500 euro în echivalent lei la data platii, cu titlu de daune morale si s-au respins restul pretentiilor materiale solicitate, deoarece, din probele administrate în cauza, partea civila nu a facut dovada unui prejudiciu material cert sub aspectul existentei si al posibilitatilor de evaluare, sarcina probei revenind acestuia, conform art.1169 Cod civil.

S-au respins si restul pretentiilor morale solicitate deoarece au fost apreciate excesive, raportat la modul concret de comitere al faptei, inculpatul a aplicat o singura lovitura partii vatamate, s-a avut în vedere numarul relativ scazut de zile de îngrijiri medicale, ca si atitudinea partii vatamate care a fugit, împreuna cu fratele sau dupa inculpat, fiind un raport de doi la unu, situatie care l-a facut sa se teama pe inculpat, care a lovit partea vatamata, putând însa sa evite acest gest, sa solicite ajutor ori sa riposteze într-un mod adecvat.

Prin decizia penala nr. 284 din data de 22.06.2010 a Tribunalului Constanta, s-a dispus:

„În baza art.369 Cod.proc.pen.

Ia act de retragerea apelului declarat de apelantul inculpat A.V.I.N. împotriva sentintei penale nr.1463/30.12.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.11705/212/2008.

În baza art.379 pct.2 lit.a Cod.proc.pen.

Admite, ca fondat, apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA CONSTANTA împotriva sentintei penale nr. 1463/30.12.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.11705/212/2008.

Desfiinteaza sentinta penala apelata si rejudecând dispune:

Înlatura din sentinta penala apelata dispozitiile art.81 Cod.pen., art.82 Cod.pen., art.71 alin.5 Cod.pen., art.359 Cod.proc.pen. si art.83 Cod.pen.

În baza art.36 alin.1 Cod.pen.

Contopeste pedeapsa de 2(doi) ani închisoare aplicata inculpatului A.V.I.N. prin sentinta penala apelata, pentru savârsirea infractiunii prev. de art.182 alin.2 Cod.pen. cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicata aceluiasi inculpat prin sentinta penala nr. 29/15.01.2010 a Judecatoriei Constanta, definitiva prin decizia penala nr. 96/05.03.2010 a Tribunalului Constanta în pedeapsa cea mai grea; în final inculpatul A.V.I.N. executa pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.36 alin.3 Cod.pen.

Deduce din pedeapsa rezultanta de 3 (trei) ani închisoare perioada executata cu începere de la data de 22.09.2009 la zi.

Anuleaza mandatul de executare nr.32/2010 emis în baza sentintei penale nr. 29/15.01.2010 a Judecatoriei Constanta, definitiva prin decizia penala nr. 96/05.03.2010 a Tribunalului Constanta si dispune emiterea unui nou mandat de executare la ramânerea definitiva a prezentei decizii.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.

În baza art.189 Cod.proc.pen.

Suma de 200 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea avocat Sarafu Mihai, se avanseaza din fondurile M.J.L.C. catre Baroul Constanta.

În baza art.192 alin.2 Cod.proc.pen.

Obliga apelantul inculpat A.V.I.N. la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.”

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut urmatoarele:

S-a constatat ca prima instanta a retinut în mod corect situatia de fapt si încadrarea juridica a faptei.

Inculpatul A.V.I.N. a fost trimis în judecata pentru savârsirea infractiunii prev. de art.182 alin.2 Cod.pen., retinându-se în sarcina sa ca, la data de 03.02.2007, l-a lovit cu un corp contondent pe partea vatamata S.G. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 25 de zile de îngrijiri medicale si care i-au pus viata în primejdie.

Atât în cursul urmaririi penale, cât si în faza cercetarii judecatoresti, inculpatul a avut o atitudine sincera, recunoscând ca i-a aplicat partii vatamate o lovitura cu un cutit de la o bricheta, motivând ca a procedat astfel pentru ca i-a fost frica, întrucât partea vatamata a alergat dupa el si l-a prin de picioare.

Sustinerile inculpatului nu sunt confirmate de celelalte probe, partea vatamata S.G. aratând ca dupa ce inculpatul i-a aplicat lovitura cu acel cutit a încercat sa fuga dupa el pentru a-l prinde, însa nu a mai avut putere, reusind doar sa-l prinda de pantaloni.

Din analiza întregului material probator administrat în cursul procesului penal, coroborat si cu declaratiile inculpatului, rezulta cu certitudine ca acesta se face vinovat de savârsirea infractiunii retinute în sarcina sa.

La stabilirea si aplicarea pedepsei instanta a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art.72 Cod.pen., respectiv gradul concret de pericol social al infractiunii savârsite apreciat prin prisma împrejurarilor si a modalitatii concrete de comitere, a urmarilor produse, a datelor ce caracterizeaza persoana inculpatului, în prezent aflat în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicata aceluiasi inculpat prin sentinta penala nr.29/15.01.2010 a Judecatoriei Constanta, definitiva prin decizia penala nr.96/05.03.2010 a Tribunalului Constanta.

Apreciem ca instanta de fond a facut o corecta individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicata inculpatului, tinând cont de circumstantele reale în care a fost comisa infractiunea si de circumstantele personale ale acestuia, pedeapsa care raspunde cerintelor prev. de art.52 Cod.pen., privind scopul preventiv educativ, neimpunându-se redozarea în sensul majorarii cuantumului acesteia.

Consideram însa ca, în conditiile în care inculpatul se afla în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate de 3 ani închisoare pentru savârsirea unei infractiuni concurente cu infractiunea din prezenta cauza, nu se justifica aplicarea dispozitiilor art.81 Cod.pen. privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Prin decizia nr.70/15.10.2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, admitându-se recursul în interesul legii s-a stabilit ca instantele de control judiciar, nu pot dispune direct în caile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infractiunea care a facut obiectul judecatii, cu pedepse aplicate infractiunilor concurente pentru care exista o condamnare definitiva, în cazul în care contopirea nu a fost dispusa de catre prima instanta.

Apreciem ca aceasta decizie nu are aplicabilitate în prezenta cauza, întrucât prima instanta facând aplicarea dispozitiilor art. 81 Cod. pen. si dispunând suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate nu avea cum sa mai faca aplicarea dispozitiilor art.36 alin.1 Cod.pen.

În conditiile în care însa instanta de apel a considerat ca se impune ca pedeapsa aplicata inculpatului sa se execute în regim privativ de libertate si a constatat totodata ca acesta mai are o condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta, consideram ca nu exista nici un impediment în a se dispune aplicarea dispozitiilor art.36 alin.1 Cod.pen. referitoare la contopirea pedepselor. 

 In termen legal, Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta a declarat recurs prin care critica decizia pronuntata în apel, ca fiind nelegala si netemeinica, sens in care solicita casarea deciziei in parte si rejudecând, sa se înlature aplicarea dispozitiilor art. 36 al. 1 si 3 cod penal, cât si cele privind anularea mandatului de executare a pedepsei.

Al doilea motiv de recurs vizeaza gresita individualizare a pedepsei in raport de împrejurarile în  care a fost comisa fapta, cât si de necesitatile de reeducare pe care le reclama persoana inculpatului.

Examinând legalitatea si temeinicia recursului declarat in raport de criticile formulate, cât si din oficiu, curtea constata ca recursul declarat de parchet este întemeiat in parte.

Cu ocazia solutionarii apelului, de catre Tribunalul Constanta, s-a apreciat ca în cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 36 alin. 1 cod penal, referitoare la contopirea pedepselor. De asemenea, s-a aratat ca decizia penala nr. 70/15.10.2007 a I.C.C.J.  nu-si are aplicabilitatea in speta de fata, întrucât  „înlaturând prevederile art. 81 si 82 cod penal inculpatul din prezenta cauza A.V.I.N. are de executat 2 pedepse privative de libertate (din care una este definitiva, iar cea de-a doua este pedeapsa din aceasta cauza) astfel ca nu este nici un impediment in a se dispune aplicarea disp. art.36 al. 1 cp referitoare la contopirea pedepselor”.

Potrivit art. 36 al. 1 cod penal, daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica disp. art. 34 si 35 cod penal. Prin decizia nr. 70/17.07.2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie în recurs în interesul legii, s-a stabilit ca „instantele de control judiciar nu pot dispune direct in caile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infractiunea care a facut obiectul judecatii, cu pedepse aplicate infractiunilor concurente pentru care exista o condamnare definitiva, in cazul in care contopirea nu a fost dispusa de catre prima instanta”. In aceste conditii, rezulta ca instanta de fond trebuie sa dispuna in mod efectiv contopirea pedepselor, pentru ca acest lucru sa poata fi verificat în caile de atac.

Pe cale de consecinta, prin admiterea recursului, se vor înlatura din decizia Tribunalului Constanta aplicarea dispozitiilor art. 36 al. 1 si 3 cod penal si, totodata, dispozitiile referitoare la anularea mandatului de executare nr. 32/2010 emis de Judecatoria Constanta, si emiterea unui mandat de executare la ramânerea definitiva a prezentei decizii.

Cu privire la cea de-a doua critica privind gresita individualizare a pedepsei aplicate, curtea constata ca este nefondata. Astfel, instanta de fond si instanta de apel, la stabilirea si aplicarea pedepsei, au avut in vedere gradul concret de pericol  social al infractiunii comise, cât si datele ce caracterizeaza persoana inculpatului, acesta aflându-se in prezent in executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 29/15.01.2010 a Judecatoriei Constanta, definitiva prin decizia penala nr. 96/5.03.2010 a Tribunalului Constanta.

In raport de circumstantele reale în care a fost comisa infractiunea, cât si de circumstantele personale ale inculpatului, pedeapsa aplicata de 2 ani închisoare raspunde cerintelor prevazute de art. 52 cod penal, prin scopul preventiv educativ, neimpunându-se majorarea cuantumului acestuia.

Ca atare, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d cod procedura penala, va admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA TRIBUNALUL CONSTANTA, va casa în parte decizia penala recurata si, rejudecând, va face aplicarea art. 37 lit. b cod penal, va înlatura din decizie dispozitiile privind aplicarea art. 36 alin 1 si alin 3 cod penal si cele privind anularea mandatului de executare a pedepsei nr 32/2010 emis de Judecatoria Constanta si emitere a unui nou mandate de executare la ramânerea definitiva a deciziei.

 În temeiul art. 189 cod procedura penala, va dispune plata din fond MJLC a onorariului cuvenit aparatorului din oficiu, avocat C.A.M. în suma de 50 lei.

În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedura penala, cheltuielile  judiciare avansate de catre stat în procesul penal vor ramâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare