Condiţiile antrenării răspunderii personale a administratorului. Neîndeplinire. Consecinţe

Decizie 444 din 12.10.2006


Condiţiile antrenării răspunderii personale a administratorului. Neîndeplinire. Consecinţe 

Decizia  nr.444/12.10.2006

Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a admis recursul declarat de I.V. împotriva sentinţei civile nr. 107/15.03.2006 a Tribunalului Iaşi, judecător sindic, pe care a modificat-o în parte în sensul că a respins cererea creditorului-reclamant D.G.F.P. a judeţului Iaşi în contradictoriu cu I.V., menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.

S-a reţinut că, pentru a fi antrenată răspunderea personală a administratorului este necesar să se îndeplinească una din condiţiile prevăzute de art. 137 lit. a-g din Legea nr. 64/1995.

În cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă. Art. 137 lit. c din Legea nr. 64/1995, republicată, prevede că poate fi atrasă răspunderea persoanelor din conducerea societăţii, deci şi a administratorului, dacă au dispus în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea vădit la încetarea de plăţi a societăţii. În speţă, nu s-a făcut această dovadă în ceea ce îl priveşte pe recurent. Acesta a cesionat pe rând părţile sociale, mai întâi lui D.E. şi apoi lui C.V. Ambii au fost condamnaţi penal în privinţa faptelor comise în dauna S.C. „CONIS PLUS” S.R.L. Iaşi, conform sentinţelor penale la care recurentul face referire, fiind obligaţi să recupereze părţile civile în dosarele penale, creditori în dosarul de faţă, rămânând nişte diferenţe pe care creditorii şi le pot valorifica de la introduşii în cauză, nominalizaţi mai sus.

Nu s-a dovedit că pretinsele pagube provin din perioada anterioară cesionării prin încălcarea prevederilor art. 137 lit. c din Legea nr. 64/1995, republicată, dimpotrivă se dovedesc comiterea unor fapte penale a administratorilor subsecvenţi.

Nici neînscrierea menţiunilor la Registrul Comerţului privind cesionarea, nu este o faptă producătoare de prejudiciu în sensul art. 137 lit. c, imputată recurentului. Înscrierea menţiunilor îi privea pe administratorii care au preluat acţiunile recurentului. Dar, chiar dacă aceste operaţiuni trebuiau operate de administratorul cesionar, acestea în sine nu sunt producătoare de prejudiciu, încât nu se mai poate pune problema raportului de cauzalitate, esenţial în atragerea răspunderii fostului administrator.

Dacă antrenarea răspunderii poate de principiu să se realizeze în condiţiile art. 137 lit. a-g din Legea nr. 64/1995, republicată, trebuie să se facă dovada concretă a faptelor administratorului care să se încadreze în vreuna din condiţiile menţionate, astfel răspunderea trebuie înlăturată.