Cerere de autorizare a promovării acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art.138 din Legea nr.85/2006 formulată de un singur creditor.

Cerere de autorizare a promovării acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art.138 din Legea nr.85/2006 formulată de un singur creditor.

Prin sentinţa nr.165/21.02.2008, pronunţată în dosarul nr. 40/119/2008 al Tribunalului Covasna, judecătorul-sindic a respins obiecţiunile formulate de creditoarea A.V.A.S. împotriva raportului final.

A aprobat raportul final.

A admis cererea formulată de lichidatorul judiciar C. 2000 S.P.R.L. Sf.Gheorghe şi în consecinţă:

A dispus închiderea procedurii falimentului debitorului S.C. S S.R.L. înmatriculată la Oficiul registrului comerţului sub nr.J14/15/2000.

A dispus radierea debitorului din registrul comerţului.

 A descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi.

A dispus notificarea prezentei sentinţe debitorului, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Covasna,  pentru efectuarea menţiunilor de închidere a procedurii şi de radiere, precum şi publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.

La pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarele:

Atât în raportul privind cauzele şi împrejurările care au condus la insolvenţa debitoarei, cât şi în raportul final, lichidatorul judiciar face o analiză  a situaţiei economico-financiare a societăţii debitoare, analiză în urma căreia s-a stabilit ca principală cauză  care a dus la încetarea de plăţi oprirea activităţii în cursul anului 2003.

Cu toate că iniţial  a susţinut  că se impune  intentarea unei acţiuni pentru  angajarea răspunderii administratorului, întrucât  nu au fost identificate bunurile  care figurau în evidenţa scriptică a debitoarei, ulterior, prin punerea  la dispoziţie şi valorificarea lor, lichidatorul judiciar a  arătat că  nu a identificat alte cauze care să impună promovarea unei acţiuni conform art.138.

În raportul final, lichidatorul judiciar a analizat activitatea desfăşurată, a prezentat – chiar dacă  într-o formă prescurtată - şi  împrejurările  legate  de cauzele care au condus la starea de insolvenţă şi a expus un punct clar privind inexistenţa cerinţelor prevăzute la art.138 din Legea nr.85/2006.

Ca urmare, raportul final conţine elementele prevăzute la art.129 - 132 alin.2, nefiind necesar, în situaţia concretă a  cauzei  a aduce alte precizări.

Împrejurarea că creditoarea nu şi-a recuperat creanţa nu are nici o relevanţă sub aspectul  temeiniciei  şi legalităţii raportului final.

În ce priveşte cererea ca lichidatorul să convoace comitetul creditorilor, potrivit  art.17 alin.2 din Legea nr.85/2006 s-a reţinut următoarele:

În primul rând este de observat că în speţă, fiind numai doi creditori nu s-a constituit un comitet al creditorilor.

Judecătorul-sindic nu poate impune  lichidatorului să convoace comitetul creditorilor, chiar dacă un astfel de comitet  ar exista, decât doar în situaţia în care acesta nu dă curs,  potrivit art.17 alin.2 cererii a cel puţin doi din membrii săi, ceea ce nu este cazul.

În cazul în care, nefiind  un comitet al creditorilor s-ar impune convocarea adunării creditorilor şi atunci se observă, potrivit art.12  alin.3, că judecătorul-sindic ar putea da curs unei astfel de  sesizări  în cazul în care, la cererea creditorilor deţinând cel puţin 30% din  valoarea totală a creanţelor, lichidatorul judiciar nu ar proceda la convocarea adunării creditorilor.

În speţă, din valoarea totală a creanţelor de 41.921,29 lei, înscrise la masa credală conform tabelului definitiv, creanţa AVAS reprezintă 907,29 lei, ceea ce  este cu mult sub limita de 30%.

În fine, până în prezent, creditorul A.V.A.S. nu a formulat nici o obiecţiune, nici o contestaţie faţă de măsurile sau actele întocmite de lichidator, astfel că obiecţiunile formulate numai la prezentarea raportului final în legătură cu împrejurări cu privire la care lichidatorul judiciar s-a pronunţat pe parcursul procedurii, nu  pot fi  catalogate ca o exercitare cu bună credinţă a drepturilor procedurale  în sensul prevăzut de art. 723 C.pr.civ.

Împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea  Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând modificarea acestuia, în sensul de a respinge cererea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului şi admiterii cererii sale de a fi autorizat să formuleze cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a societăţii aflate în faliment.

În motivarea recursului creditoarea arată că a formulat obiecţiuni la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, prin care a solicitat ca acesta să analizeze totalitatea faptelor prevăzute de art. 138, cu menţionarea persoanelor  cărora le-ar fi imputabilă.

Art. 25 din Legea nr. 85/2006, prevede întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. Simplele afirmaţii ale lichidatorului judiciar referitoare la faptul că fosta conducere a debitoarei a comis sau nu una dintre faptele prevăzute de dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, fără a fi însoţite de o analiză complexă şi pertinentă a activităţii debitoarei şi a cauzelor care au generat încetarea de plăţi nu pot constitui „raportul amănunţit” prevăzut de lege.

În cuprinsul aceloraşi obiecţiuni, creditoarea a solicitat instanţei să autorizeze creditorii ca, în conformitate cu prevederile  art. 138 din Legea nr. 85/2006 să promoveze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a debitoarei, având în vedere că în sarcina fostei conduceri au fost identificate  fapte care fac incidente prevederile legale menţionate anterior.

Cererea de autorizare nu trebuie să îndeplinească anumite condiţii de formă. În concluzie, oricare dintre creditori poate formula această cerere de autorizare, ceilalţi putând cel mult să şi-o însuşească.

Modificarea adusă de Legea nr. 85/2006 nu presupune o limitare a dreptului creditorilor de a formula cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 138, având în vedere imposibilitatea în unele  cazuri de a constitui un comitet al creditorilor.

Singura condiţie, înainte de a formula cererea de angajare a răspunderii patrimoniale priveşte o autorizare din partea judecătorului-sindic.

Ca urmare a închiderii procedurii lichidatorul judiciar şi judecătorul-sindic sunt descărcaţi de orice îndatoriri şi responsabilităţi, ca urmare, nu mai poate fi exercitat controlul judecătoresc asupra incidenţei prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, deşi în cauză sunt identificate fapte ce fac aplicabile  prevederile legale anterior menţionate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8, 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă, cele ale art. 12 şi pe cele ale art. 138 şi ale art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport de probele administrate şi dispoziţiile legale în materie, curtea a reţinut următoarele:

Spre deosebire de vechea reglementare, art. 138 din Legea nr. 85/2006, conferă calitatea de a promova acţiunile în antrenarea răspunderii patrimoniale a conducătorilor persoanelor juridice în stare de insolvenţă numai administratorului judiciar sau lichidatorului şi comitetului creditorilor, cu autorizarea judecătorului-sindic, în cazul omisiunii administratorului judiciar sau lichidatorului de a introduce acţiunea.

În speţă, fiind numai doi creditori, nu s-a constituit un comitet al creditorilor.

Ca urmare, aşa cum bine a reţinut judecătorul-sindic numai adunarea creditorilor ar avea calitatea de a formula cererea de autorizare de introducere a cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Convocarea adunării creditorilor, se face, potrivit art. 13 din aceeaşi lege, numai de către administratorul judiciar sau lichidator ori la cererea creditorilor deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30 % din valoarea totală a acestora.

Recurenta nu deţine 30 % din valoarea totală a creanţelor, ca urmare, nu poate cere convocarea adunării creditorilor.

În aceste condiţii, cererea sa de autorizare a comitetului creditorilor de a introduce acţiunea de atragere a răspunderii patrimoniale a foştilor administratori apare ca fiind formulată de o persoană fără calitate.

Faţă de considerentele mai sus expuse, curtea a constatat că în speţă nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, ca urmare, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins recursul şi a fost menţinută hotărârea atacată.

Decizia nr.258/R din 17.06.2008 – G.C.

Domenii speta

Spete similare