Fapta care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Aplicarea art.181Codpenal

Prin sentinţa penală nr.26/16.01.2006 a Judecătoriei Adjud a fost condamnat inculpatul C. C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, şi la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de arme albe, prevăzută de art. 11 pct.1 din Legea nr.61/1991.

În baza dispoziţiilor art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul D. Z. F, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a Cod penal, la 1 an închisoare.

În baza art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea condiţionată a suspendării executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.358/2004 a Judecătoriei Adjud, urmând ca inculpatul să execute în total 1 an şi 5 luni închisoare.

De asemenea, a fost condamnat inculpatul R. I., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.c şi art. 37 lit.a Cod penal, la 1 an închisoare.

În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.385/05.11.2001  Judecătoriei Adjud, şi s-a dispus ca inculpatul să execute în total 3 ani închisoare.

Au fost interzise inculpaţilor R. I şi D. Z. F drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal, în condiţiile art. 71 Cod penal.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În noaptea de 9/10.03.2005, în jurul orei 1.00, inculpaţii C. C, R. I. şi D. Z. F. se aflau în barul SC Nicogel SRL din staţia PECO Păuneşti, unde consumau băuturi alcoolice. La un moment dat, pe fondul unor discuţii contradictorii, între C. C. şi martorul U. C. a izbucnit un scandal, inculpatul lovindu-l pe martor. În apărarea martorului U. C. a intervenit martorul M. L. De asemenea, în conflict au intervenit şi inculpaţii R. I.  şi D. Z. F., care l-au lovit pe martorul M. L.

În timpul conflictului, care a degenerat într-un scandal, cei trei inculpaţi au distrus o masă, două scaune, mai multe pahare, sticle şi scrumiere, iar inculpatul C. C a spart cu pumnul un geam de la vitrina frigorifică şi a scos un briceag cu lama de  7- 8 cm., pentru a intimida persoanele aflate în bar.

În urma scandalului provocat de inculpaţi, cele 8 - 10 persoane care se  aflau în bar au părăsit localul şi au fost anunţate organele de poliţie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen inculpaţii D. Z. F. şi R. I., invocând motivul că nu au săvârşit infracţiunea şi că vinovat este numai inculpatul C. C.

Prin decizia penală nr.185/07.04.2006, Tribunalul Vrancea a respins ca nefondate apelurile declarate de cei doi inculpaţi.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, că încadrarea juridică a faptelor a fost stabilită în concordanţă cu dispoziţiile legale, iar pedepsele aplicate inculpaţilor au fost judicios individualizate, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal.

Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs inculpaţii D. Z. F şi R. L., criticându-le ca nelegale.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpaţii, prin apărători, au invocat, în principal, motivul că cercetarea judecătorească efectuată de prima instanţă este incompletă, nefiind audiaţi mai mulţi martori oculari, fapt ce ar impune casarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În subsidiar, inculpaţii-recurenţi au solicitat să se dispună achitarea lor în temeiul art.11 pct.2 lit.a ref. la art. 10 lit.c Cod procedură penală, deoarece fapta nu a fost săvârşită de ei, ci de inculpatul C. C.

În sfârşit, inculpatul D. Z. F a criticat şi individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, solicitând să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Examinând cauza în raport de primul motiv de recurs al inculpaţilor D. Z. F. şi R. I, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că instanţa de fond a administrat în mod direct toate probele concludente şi utile pentru soluţionarea cauzei, cu excepţia audierii martorilor U. C. şi A. M. - martori care nu au putut fi audiaţi, deoarece sunt plecaţi în străinătate.

În privinţa acestor martori, prima instanţă s-a conformat dispoziţiilor art. 327 alin.3 Cod procedură penală, dând citire declaraţiilor date în cursul urmăririi penale - declaraţii de care a ţinut cont la soluţionarea cauzei.

În consecinţă, este neîntemeiată critica formulată de inculpaţii-recurenţi, în sensul că s-ar impune casarea cu trimitere, pentru refacerea cercetării judecătoreşti.

Nu este întemeiat nici motivul de recurs invocat de inculpaţi, în sensul că s-ar impune achitarea lor în temeiul art. 10 lit.c din Codul de procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârşită de ei, ci de inculpatul C. C.

Din probele administrate în cauză, respectiv din  declaraţiile martorilor C. G, M. L, U. C, A. M şi B. A, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 10.03.2005 şi cu planşele fotografice, rezultă în mod indubitabil că inculpaţii D. Z. F şi R. I au săvârşit alături de inculpatul C. C acte care intră în conţinutul laturii obiective a faptei de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin.1 Cod penal.

Se reţine insă că cel care a avut o contribuţie determinantă la provocarea scandalului şi care a săvârşit în mod nemijlocit actele de violenţă şi distrugerile care au tulburat ordinea şi liniştea publică a fost inculpatul C. C, în timp ce inculpaţii recurenţi au avut o participare minimă la săvârşirea faptelor, participare care se rezumă la aceea că, pe fondul conflictului provocat de inculpatul C. C, au intervenit în sprijinul acestuia şi au lovit pe martorul M. L, martor care, fiind audiat, nu a înţeles să formuleze plângere împotriva inculpaţilor pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art.180 alin.1 din Codul penal.

Având în vedere contribuţia redusă a inculpaţilor-recurenţi D. Z. F şi R. I la săvârşirea de către inculpatul C. C a faptelor prin care s-a adus atingere relaţiilor sociale privind ordinea şi liniştea publică, împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele şi lipsa unor urmări grave ale acestora, Curtea îşi formează convingerea că, prin conţinutul lor concret, faptele săvârşite de inculpaţii-recurenţi sunt vădit lipsite de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin.2 din Codul penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social sunt preponderente criteriile privitoare la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă şi urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, Curtea apreciază că - în condiţiile în care criteriile mai sus menţionate sunt îndeplinite - pot fi aplicate dispoziţiile art. 181 din Codul penal, faţă de cei doi inculpaţi-recurenţi, chiar dacă ei nu se află la primul impact cu legea penală, ci au mai fost condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct.2 lit.b ref. la art. 3859 alin.1 pct.171 Cod procedură penală, Curtea de Apel Galaţi, prin decizia penală nr.435/R/01.09.2006, a admis recursurile declarate de inculpaţii D. Z. F şi R. I, a casat în parte hotărârile recurate, iar în rejudecare a dispus achitarea celor doi inculpaţi-recurenţi, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a ref. la art. 10 lit.b1 Cod procedură penală, coroborate cu art. 181 din Codul penal.

În baza art. 91 alin.1 lit. c Cod penal, a aplicat celor doi inculpaţi amenzi administrative, în cuantumul de câte 1000 lei pentru fiecare.

 NOTĂ

Dispoziţiile art.3859 alin.1 pct.171 din Codul de procedură penală, care erau în vigoare la data judecării recursului şi au constituit temei pentru casarea hotărârilor recurate, au fost ulterior abrogate prin Legea nr.356/2006, intrată în vigoare la 07 septembrie 2006.

Domenii speta

Spete similare