Potrivit art.13 alin.5 din oug nr.51/1998, aprobată prin Legea nr.409/2001, cu modificările ulterioare, termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de avas, constatate prin acte care constituie titlu exec...

Prin cererea înregistrată  sub  nr. 70/LJ/2006 la Tribunalul Galaţi , creditoarea A.V.A.S. a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare  şi a falimentului împotriva debitoarei  S.C. Karliss  S.R.L. Galaţi .

În motivarea cererii , a arătat că are împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă de 30 661,61 U.S.D. , preluată de la Banca Agricolă S.A.

Astfel, debitoarea a încheiat cu Banca Agricolă S.A. contractul de credit nr. 461/4.01.1995, iar pentru garantarea restituirii împrumutului s-a încheiat contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 25484/28.12.1994 de Notariatul de Stat Judeţean Galaţi .

Potrivit art. 13 alin. 1din O.U.G.51/1998 republicată, creditoarea a preluat de la Banca Agricolă , prin contractul de cesiune de creanţă nr. 5740069/2.12.1999 şi actul adiţional din data de 17.12.1999 o creanţă în valoare nominală de 52.029,15 RON , echivalentul a 30.666,61 U.S.D.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 31, art. 36, art. 79, art. 120  alin. 1 pct. 2 şi art. 122 pct. 4 din Legea 64/1995 republicată , dispoziţiile O.U.G.  51/1998.

Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 277/11.08.2006, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al creditoarei .

A respins cererea  A.V.A.S. de deschidere  a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului ca prescrisă .

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că potrivit art. 6 din Decretul 167/1958, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor , se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani şi că , în baza art. 7, prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită .

Or, creanţa în baza căreia s-a solicitat deschiderea procedurii izvorăşte din contractul de cesiune de creanţă încheiat de creditoare cu Banca Agricolă S.A. la data de 2.12.1999.

Creditoarea nu a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi nici nu a făcut dovada faptului că , în baza unei prevederi legale, creanţa nu s-a prescris .

Împotriva acestei hotărâri , în termen legal a declarat recurs creditoarea A.V.A.S. , înregistrată sub nr. 4385/44/2006 pe rolul Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială , maritimă şi fluvială .

Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii , pentru următoarele motive :

A.V.A.S. a preluat de la Banca Agricolă S.A. o creanţă în valoare nominală de 52.029,15 RON, care consolidată în U.S.D. reprezintă 30 666,61 U.S.D. Transferul creanţei s-a efectuat în baza  O.U.G. 51/1998 republicată  şi modificată prin contractul de cesiune de creanţă nr. 740069/2.12.1999.

Sentinţa recurată este nelegală, în condiţiile în care , până la momentul încheierii contractului de cesiune sancţiunea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită nu îşi produsese efectele , iar ulterior , regimul juridic al creanţei este cel stabilit de legea specială – O.U.G. 51/1998.

Astfel, potrivit art. 13 alin. 4 şi 5 din O.U.G. 51/1998 , pe data preluării de către A.V.A.S. a activelor statului , contractele de credit încheiate de bănci cu persoanele fizice sau persoanele juridice debitoare , constituie de drept titlu executoriu .

Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S. constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care , după caz , au fost investite cu formulă executorie , este de 7 ani .

Cedenta Banca Agricolă S.A. a demarat procedurile de executare silită , prin cererea de executare silită nr. 7071/3.12.1997 (comandamentul emis în cadrul dosarului de executare nr. 3202 din 12.12. 1997 al Judecătoriei Galaţi, precum şi prin cererea nr. 701/4.02.1998 adresată  Judecătoriei Galaţi .

Toate acestea reprezintă cauze de întrerupere a cursului prescripţiei , prevăzute de art. 16 din Decretul 167/1958 .

Prin urmare, la data încheierii contractului de cesiune de creanţă , 2.12.1999, A.V.A.S. a preluat o creanţă valabilă , moment de la care a început să curgă termenul special de prescripţie , de 7 ani .

A mai susţinut recurenta că intenţia legiuitorului de a stabili un tratament special al creanţelor preluate de AVAS  ( un termen de prescripţie de 7 ani , fără contopirea în acest nou termen şi a perioadei scurse din termenul de 3 ani , anterior preluării) rezultă şi din alte prevederi ale  O.U.G. 51/1998 . A exemplificat, în acest sens, dispoziţia referitoare la consolidarea  creanţelor în U.S.D.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 299-316 C. pr. civ. şi prevederile  O.U.G. 51/1998, aprobată prin Legea 409/2001.

În dovedirea recursului , s-a folosit de proba cu înscrisuri : cererea de  executare silită imobiliară adresată  Judecătoriei Galaţi de către Banca Agricolă S.A. nr. 701/4.02.1998, o altă cerere de executare silită imobiliară , nr. 7071/3.12.1997, copia unui comandament 3202/12. 12.1997, precum şi copii de pe hotărâri  judecătoreşti ( practică judiciară în materie ).

Curtea de  Apel a respins recursul  declarat  de creditoarea AVAS,  ca  nefondat.

Pentru a hotărî  astfel,  a  reţinut următoarele:

Este adevărat că potrivit art. 13 alin. 5 din O.U.G. 51/1998, aprobată prin Legea 409/2001, cu modificările ulterioare, termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie este de 7 ani.

Însă, potrivit aceluiaşi text de lege, acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris, anterior preluării  prin cesiune de creanţă .

Or,  pentru creanţa pretinsă de A.V.A.S. , dreptul de a cere executarea silită s-a prescris anterior contractului de cesiune de creanţă nr. 740069 din 2.12.1999 în condiţiile dreptului comun .

Astfel, prin contractul de credit nr. 461/4 ianuarie 1995, Banca Agricolă S.A. a acordat debitoarei  S.C. Karless S.R.L.  Galaţi un credit, în sumă de 150.000.000 lei  ( art. 1), pentru o perioadă de 5 luni  ( art. 3 din convenţie ) .

Prin urmare, dreptul de a cere executarea silită a creanţei s-a născut la data de 31 mai 1995, conform art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, iar termenul de  prescripţie, de 3 ani, prevăzut de art. 6 din acelaşi act normativ, s-a împlinit la data de 31 mai 1998.

Prin urmare, dreptul de a cere executarea silită a creanţei era prescris anterior preluării acesteia prin cesiune de creanţă, de creditoarea A.V.A.S.  (2.12.1999).

Contrar celor susţinute prin motivele de recurs, nu s-a făcut dovada întreruperii cursului prescripţiei, în condiţiile art. 16 alin. 1 lit. c din Decretul 167/1958, printr-un act începător de executare .

În speţă, la dosar s-au depus două cereri de executare silită imobiliară , adresate  Judecătoriei Galaţi şi o copie de pe un comandament . Nu s-a făcut nici măcar dovada înregistrării acestor cereri pe rolul Judecătoriei Galaţi.

Deşi, în exercitarea rolului activ al instanţei s-a solicitat recurentei să facă dovada soluţiilor pronunţate în cele două cereri de executare silită pretins adresate Judecătoriei Galaţi  , demersul instanţei a rămas fără rezultat .

Aşa fiind, a reţinut că, potrivit art. 16 alin. 2din Decretul 167/1958, prescripţia dreptului de a cere executarea silită nu se întrerupe dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de executare a fost respinsă , anulată sau dacă s-a perimat , ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea .

Prin urmare, a constatat că nu s-a făcut dovada întreruperii cursului prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi, ca atare , A.V.A.B.  ( actuala A.V.A.S. ) a preluat prin cesiune o creanţă deja prescrisă . Ca atare, în speţă nu este aplicabil termenul de prescripţie , de 7 ani , prevăzut de legea specială , în condiţiile art. 13 alin. 5 teza finală din O.U.G. 51/1998, cu modificările şi completările ulterioare .

Aşa fiind, în mod corect a reţinut  judecătorul sindic că cererea creditorului de deschidere a procedurii insolvenţei nu este întemeiată în condiţiile art. 32 alin. 7 raportat la art. 3 pct. 6 şi pct. 12  din Legea 85/2006, neavând o creanţă certă , lichidă şi exigibilă , ci o creanţă prescrisă.

Domenii speta

Spete similare