Legea nr. 10/2001. Imobil nationalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950 si înstrainat partial chiriasilor, în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995. Teren aferent locuintei înstrainate. Limitele restituirii bunului în procedura Legii nr. 10/2001, fostu...

Din interpretarea dispozitiilor art. 26 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995 si art. II din HG nr. 11/1997, rezulta ca terenurile care depasesc suprafata aferenta constructiilor înstrainate, ramân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depasesc aceasta suprafata, respectiv cele care asigura o utilizare normala a locuintei, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odata cu cumpararea constructiei, situatia acestui drept urmând a fi solutionata ulterior, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Prin urmare, terenul aferent locuintei înstrainate nu poate fi restituit fostului proprietar în procedura Legii nr. 10/2001, acesta urmând sa fie despagubit pentru apartamentul înstrainat si pentru terenul aferent acestuia, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin cererea inregistrata sub nr.5148/118/2006 pe rolul Tribunalului Constanta, reclamantii B.E. si V.I.F. au investit instanta , în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orasului Eforie, solicitând anularea dispozitiei nr.42/19.10.2006 emisa de catre pârât si obligarea acestuia la restituirea în natura a imobilului situat în orasul Eforie, Bdul R. nr 229, iar in subsidiar, în masura în care imobilul a fost înstrainat, sa se stabileasca dreptul la masuri reparatorii.

Motiveaza reclamantii ca, prin decizia contestata li s-a respins cererea de restituire a imobilului cu motivarea ca nu se face dovada calitatii de proprietar a autorului M.G.. Au aratat reclamantii ca imobilul in discutie a fost proprietatea autorului, care a fost mostenit de sotia sa M.M. iar aceasta, la rândul ei, a transmis bunul prin mostenire care B.Z. (zisa si Z.). Imobilul a fost preluat in proprietatea statului, in mod abuziv, in temeiul Decretului nr.92/1950.

Prin sentinta civila nr.1767/15.10.2007 Tribunalul Constanta a admis actiunea si a dispus anularea dispozitiei atacate, constatând ca reclamantii au calitatea de persoane îndreptatite la masuri reparatorii conf.Legii 10/2001. A fost obligat pârâtul sa restituie reclamantilor în natura imobilul compus din teren in suprafata de 525 mp si constructie compusa din doua camere, hol si vestibul identificata în expertiza efectuata in cauza si a obligat pârâtul sa acorde reclamantilor masuri reparatorii prin compensare sau despagubiri pentru partea din constructie înstrainata chiriasilor.

La pronuntarea acestei hotarâri prima instanta a retinut ca autorul comun al reclamantilor este M.G. casatorit cu M.M. iar în urma dezbaterii succesiunii de pe urma acestora a ramas ca mostenitoare B.Z., conform certificatului de mostenitor 12225/2000 emis de BNP B.

Autorul reclamantilor apare, conform actelor emise de catre Arhivele Statului si în evidentele fiscale, ca fiind proprietarul unui imobil situat in Eforie Sud, str. R. nr.229, compus din teren si constructie cu sase camere si dependinte.

Desi reclamantii nu au prezentat un titlu de proprietate, inteles ca act constitutiv sau translativ de drepturi, instanta a apreciat ca prin actele depuse la dosar reclamantii au facut dovada ca, la data nationalizarii M.M., sotia supravietuitoare a lui M.G., detinea în proprietate imobilul.

În cauza, imobilul a fost preluat in proprietatea statului in temeiul Decretului nr.92/1950, iar art.2 alin.1 din Legea 10/2001 stabileste in mod expres ca imobilele nationalizate in temeiul acestui decret sunt preluate abuziv în proprietatea statului.

In ceea ce priveste masurile reparatorii s-a retinut ca parte din imobil, respectiv doua camere, a facut obiectul înstrainarii, iar anexele existente pe teren sunt constructii provizorii neautorizate. Prin urmare, instanta a dispus restituirea in natura a terenului în întregime si a constructiilor nevândute si a dispus sa se acorde masuri reparatorii în compensare  sau despagubiri pentru partea din constructie ce a facut obiectul vânzarii.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel pârâtul Primarul Orasului Eforie, criticând hotarârea atacata pentru urmatoarele motive:

Primarul Orasului Eforie nu are calitate procesuala în solutionarea cererii de restituire a constructiilor, deoarece Orasul Eforie nu are calitatea de unitate detinatoare. Constructiile a caror restituire se solicita sunt in patrimoniul S.C. U.S. 96 SRL catre care s-a si inaintat documentatia aferenta in vederea solutionarii cererii reclamantilor.

În mod nelegal a dispus instanta restituirea integrala a suprafetei de teren  intrucât o data cu instrainarea constructiei s-a dispus si cu privire la dreptul de folosinta asupra terenului aferent constructiei. Ori, aceasta suprafata, aferenta constructiei, este imposibil de restituit deoarece este ocupata si afectata de proprietatea altei persoane instanta încalcând dispozitiile art 10 din Legea10/2001.

Analizând hotarârea apelata din prisma acestor critici, instanta apreciaza întemeiat apelul pentru urmatoarele considerente:

Reclamantii au procedat, in conformitate cu dispozitiile art 22 Legea 10/2001 republicata, la notificarea Primariei Orasului Eforie, în calitate de unitate detinatoare, solicitând restituirea în natura a imobilului compus din constructie si teren situat in Eforie Sud, str R. nr 229.

Notificarea a fost solutionata prin emiterea dispozitiei motivate, potrivit art 21 alin.4 Legea10/2001, de catre Primarul Orasului Eforie.

Astfel, in contestatia formulata impotriva dispozitiei nr. 421/19.10.2006 Primarul Orasului Eforie care, prin dispozitia sa, a dispus asupra cererii ce i s-a adresat de catre persoana îndreptatita prin notificarea de restituire a imobilului casa si teren, se legitimeaza procesual pasiv.

În dispozitia emisa, pârâtul a analizat cererea de restituire a întregului imobil din prisma calitatii de proprietar al petentului B.E. fara a mentiona faptul ca, în ceea ce priveste constructia, Primaria Eforie nu are calitatea de unitate detinatoare. Daca Primaria Eforie nu avea calitatea de unitate detinatoare a constructiei, atunci cererea de restituire trebuia analizata numai cu privire la teren si, potrivit art. 27 alin.2 din Legea 10/2001, sa i se comunice persoanei îndreptatite toate datele privind persoana fizica sau juridica detinatoare a celeilate parti din imobil.

De altfel, în apel, pârâtul invoca faptul ca nu are calitate de unitate detinatoare ci, U.S. 96 Eforie, dar nu dovedeste aceasta sustinere iar atât în decizia emisa si referatul ce a stat la baza deciziei cât si la judecata cauzei in fond nu a facut nicio aparare in acest sens.

Referitor la suprafata de teren, se resine ca, în raportul de expertiza efectuat la judecata cauzei în fond, a fost identificat imobilul a carui restituire se solicita, expertul aratând ca se compune din suprafata de 525 mp teren si constructie ce este impartita în doua unitati locative distincte. Insa, partea de constructie amplasata în spate a facut obiectul contactului de vânzare-cumparare nr 42/04.04.1997 fiind dobândit în proprietate de familia Z.G. si M., în proprietatea statului ramânând partea din fata a constructiei.

Aceste aspecte retinute de catre expert sunt confirmate de contractul sus mentionat, din care rezulta ca familia Z. a dobândit in temeiul Legii 112/1995, 2 camere de locuit cu suprafata utila de 52,96 mp.

Potrivit art 26 alin. ultim din Legea 112/1995 ”suprafetele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora si care depasesc suprafata aferenta constructiilor, ramân in proprietatea statului”.

Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995, republicata in baza art II din HG nr.11/1997, prevad în art 37 ca „in situatiile de vânzare catre chiriasi a apartamentelor si, când este cazul a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate asupra terenului se dobândeste si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozitiilor art.26 alin. ultim din lege”.

Din interpretarea logica a acestor dispozitii rezulta ca, daca terenurile care depasesc suprafata aferenta constructiilor ramân in proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depasesc aceasta suprafata, respectiv cele care asigura o utilizare normala a locuintei, se dobândesc in virtutea legii in proprietate, odata cu cumpararea constructiei, situatia acestui drept urmând a fi rezolvata ulterior, pe cale administrativa, in conformitate cu art.36 din Legea 18/1991.

Prin urmare, terenul aferent constructiei înstrainate familiei Z.G. si M. nu poate fi restituit in natura reclamantilor astfel ca, în ceea ce priveste suprafata de teren, sentinta urmeaza a fi schimbata in parte, in sensul ca va fi obligat pârâtul sa restituie în natura numai diferenta de teren dintre suprafata de 525 mp si suprafata aferenta constructiei cumparate de catre fostii chiriasi.

Pentru aceasta suprafata nerestituibila in natura, in conformitate cu dispozitiile art 26 din Legea 10/2001, va fi obligat pârâtul sa acorde reclamantilor in compensare alte bunuri si servicii, ori sa propuna acordarea de despagubiri în cazul în care, masura compensarii nu este posibila sau nu este acceptata de catre reclamanti.

Fata de cele ce preced, instanta apreciind întemeiat apelul din prisma acestui al doilea motiv, va admite apelul si va schimba hotarârea atacata in sensul celor sus aratate.

Domenii speta

Spete similare