Revendicare respinsă

R O M Â N I A

JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI –SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR. 6585/14.07.2008

Pe rol se afla solutionarea cauzei civile, având ca obiect anulare act si revendicare imobiliara, formulata de reclamantul TMC în contradictoriu cu pârâtii D.V., R.C. si PRIMARIA MUNICIPIULUI BUCURESTI prin Primar General.

Dezbaterile pe fondul cauzei s-au desfasurat în sedinta publica de la 27.06.2008, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data când, instanta având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronuntarea la data de 04.07.2008, apoi la data de 11. 07.2008 si la data de 14.07.2008.

I N S T A N  T A

Deliberând asupra cauzei civile de fata, retine urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a IV-a Civila  sub nr. 5949/2002, reclamantul T.M.C a solicitat instantei, în contradictoriu cu paratii Primaria Municipiului Bucuresti, R.C. si D.V., ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumparare nr. 1538/22.01.1997 încheiat între S.C. FOISOR S.A. si D.V. pentru frauda la lege si nulitatea absoluta  a contractului de vânzare cumparare nr.  533/2/24.03.1997 încheiat între Primaria Municipiului Bucuresti-D.A.F.I. si familia R. precum si sa se dispuna obligarea  pârâtilor sa îi restituie reclamantului, in materialitatea sa, bunul proprietatea acestuia.

În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca este proprietarul  imobilului, conform sentintei civile anexate cererii; a mentionat ca desi chiriasii au cunoscut acest aspect, fiind avizati sa nu cumpere imobilul, acestia au întocmit, in frauda legii, contracte de vânzare cumparare.

A mai aratat ca era de notorietate faptul ca imobilul a apartinut familiei Noica, mentionând ca paratii chiriasi, cu o minima diligenta ar fi putut afla acest lucru si ca atare au fost de rea credinta la încheierea actelor de înstrainare.

 La dosar au fost depuse urmatoarele înscrisuri: contract de vânzare cumparare nr. 57915/1945, autorizatiunea din data de 03.11.1937, act de adjudecare nr. 9983/1927,  certificat de mostenitor nr. 63/1994, certificat de calitate de mostenitor succesiv nr. 81/2000, certificate de deces, Dispozitia nr. 589/13.04.1999 emisa de Primarul General al Municipiului Bucuresti, certificat, proces verbal din data de 20.04.1950, declaratie autentificata sub nr. 4763/15.12.1999, certificat, sentinta civila nr. 9773/10.06.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, sentinta civila nr. 2388/11.02.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, Încheiere din sedinta publica din data de 13.01.1999 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr. 372/1998; s-a depus si certificatul de deces privind pe R.L..

Pârâta D.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata; a invocat totodata exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Bucuresti.

Pe fondul pricinii, parata a mentionat ca în cuprinsul actiunii promovate nu s-a facut mentiune cu privire la dispozitiile legale fraudate la încheierea contractului de vânzare cumparare, invocându-se doar reaua credinta a pârâtilor la încheierea actului juridic.

A mai aratat ca reclamantul a formulat cererea nr. 2503/29.07.1996 prin care a solicitat doar despagubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 astfel ca, nesolicitând restituirea în natura a imobilului, nu existau impedimente la încheierea contractului de vânzare cumparare nr. 1538/22.01.1996; a precizat ca in aceste conditii erau îndeplinite cerintele necesare achizitionarii locuintei, respectiv expirarea termenului înauntrul caruia fostii proprietari sau mostenitorii acestuia îsi puteau exprima optiunea cu privire la imobilele aflate în proprietatea statului si ca atare afirmatia reclamantului privind notificarea chiriasilor  pentru a nu cumpara imobilul este nereala.

În ceea ce priveste sentinta civila nr. 2388/11.02.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, prin care Consiliul General al Municipiului Bucuresti  a fost obligat la restituirea imobilului în litigiu, parata a solicitat a se avea în vedere faptul ca hotarârea mentionata nu ii este opozabila întrucât nu a fost parte în dosarul respectiv.

A solicitat totodata a se avea în vedere disp. art. 46 din Legea nr. 10/2001 care consacra valabilitatea actelor de înstrainare având ca obiect imobilele preluate fara titlu valabil daca au fost încheiate cu buna credinta, actul normativ indicat conservând situatia juridica a imobilelor înstrainate în baza Legii nr. 112/1995 cu respectarea dispozitiilor acestei legi si cu buna credinta.

În drept au fost invocate disp. art. 115 si urm. C.p.c.

In sustinere a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu si orie alta proba necesara cauzei.

În cauza, în calitate de pârât mostenitor al pârâtului decedat R.L., a fost introdus R.C..

Pârâtul R.C. a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia perimarii actiunii, invederand ca reclamantul nu are nici un drept asupra apartamentului autorului pârâtului ca urmare a faptul ca sentinta civila nr. 2388/11.02.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti si dispozitia de restituire din data de 13.04.1999 au in vedere  restituirea catre reclamant doar a apartamentelor de la parter si etajul 2 mai putin camera ce intra în componenta apartamentului sau.

Pe fondul cauzei a precizat ca autorul sau a fost cumparator de buna credinta în conditiile în care reclamantul nu solicitase restituirea în natura a bunurilor, autorul sau nu fusese notificat iar potrivit certificatului de mostenitor nr. 63/18.01.1994, imobilul în litigiu nu apare înscris la rubrica privind masa succesorala.

Prin încheierea de sedinta din data de 21.01.2005, instanta a respins exceptia perimarii actiunii, ca nefondata.

Prin sentinta civila nr. 154/25.02.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV a Civila în dosarul nr. 5494/2002 a fost admisa exceptia de necompetenta materiala a instantei si a fost declinata competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti – cauza fiind înregistrata sub nr. 6832/2005.

Prin sentinta civila nr. 2513/23.03.2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti în dosarul nr. 6832/2005 (nr. unic 5198/300/2005 ) a fost respins ca nefondat capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractelor de vânzare cumparare nr. 1538/22.01.1997 si nr. 533/2/24.03.1997, a fost  respins ca nefondat al doilea capat de cerere privind revendicarea imobilelor formulat împotriva pârâtilor R.C. si D.V. si ca fiind introdus împotriva unei peroane fara calitate procesuala pasiva, împotriva Municipiului Bucuresti.

Împotriva hotarârii mentionate, reclamantul a  formulat apel  iar prin decizia civila nr. 1579/14.11.2006 pronuntata în dosarul 5918/300/2005, Tribunalul Bucuresti  Sectia a V-a Civila  a admis apelul formulat de apelantul reclamant si a desfiintat sentinta apelata, trimitând cauza spre rejudecare aceleiasi instante.  Împotriva deciziei pronuntate în apel, R.C. si D.V. au formulat recurs iar Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IV a Civila a pronuntat decizia civila  nr. 957/10.05.2007 – în dosarul nr. 5198/300/2005.

Prin decizia mentionata au fost respinse ca nefondate cererile de recurs formulate de R.C. si D.V..

Prin continutul deciziei s-a retinut ca cererile – de anulare a contractelor si in revendicare - formulate de reclamant sunt independente, au un obiect diferit iar actiunea în revendicare nu depinde de modul de solutionare a cererilor având ca obiect nulitatea contractelor; s-a mentionat ca, in cazul constatarii valabilitatii titlului de proprietate prezentat de parati ca o consecinta a respingerii cererii de constatare a nulitatii contractelor de vânzare încheiate in baza Legii nr. 112/1995, deci chiar si in acest caz, reclamantul are dreptul de a cere revendicarea imobilului prin compararea titlurilor de proprietate.

S-a retinut ca singurul aspect esential care justifica solutia de trimitere a cauzei spre rejudecare este nepronuntarea instantei de fond asupra actiunii în revendicare, aspect pentru care reclamantul a dezvoltat critici clare, solicitând compararea titlurilor de proprietate, fiind necesara solutionarea in întregime a cererii reclamantului.

 În rejudecare, cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei  Sectorului 2 Bucuresti sub nr. 8180/300/2007.

În cauza instanta a încuviintat cererea reclamantului de efectuare a unei completari la expertiza judiciara efectuata în pricina de catre expertul Acris Valer, (expertiza având ca obiective identificarea apartamentelor ce au fost restituite anterior pe cale judiciara sau administrativa din imobilul situat in Bucuresti, sector 2, str. P.C. nr. 7, identificarea apartamentelor care fac obiectul contractelor de vânzare cumparare catre R.L. si D.V. si daca spatiile vândute se suprapun cu cele restituite anterior, expertiza ce a fost initial efectuata în cadrul judecarii în fond a pricinii si care a fost înregistrata sub nr. 746/31.01.2006-filele 68-91), completare având ca obiective: sa se stabileasca daca imobilul situat in Bucuresti, sector 2, str. P.L. nr. 7 a suferit modificari, in configuratia sa, in perioada de la data nationalizarii si pâna in prezent si daca da, sa se identifice apartamentele revendicate in raport de actele cauzei, inclusiv in raport de actele initiale de proprietate; a încuviintat de asemenea emiterea unei adrese catre Primaria Municipiului Bucuresti pentru a se comunica regimul juridic al imobilului în litigiu, punându-se in vedere reclamantului sa depuna la dosar planurile topografice si actele de proprietate in baza carora este detinut imobilul, acte ce au fost depuse la termenul de judecata din data de 25.01.2008(filele 45-70).

Relatiile solicitate au fost comunicate instantei prin adresa nr. 702985/2119/18.02.2008 (fila 77).

 La data de 12.12.2007, prin Serviciul registratura a fost depus la dosar raportul de expertiza tehnica judiciara – completare, efectuat  de expertul tehnic Acris Valer si înregistrat sub nr. 9145/12.12.2007.

 În cauza instanta a încuviintat obiectiunile referitoare la raportul de expertiza iar raspunsul la obiectiuni a fost comunicat instantei la data de 25.03.2008, prin Serviciul registratura (filele 99-106).

În cauza, s-a dispus atasarea dosarelor nr. 372/1998 si nr. 2257/1998 ale Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.

Analizând actele si lucrarile cauzei, instanta retine urmatoarele.

Prin actiunea civila promovata reclamantul T.M.C. a solicitat instantei sa constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumparare nr. 1538/22.01.1997 încheiat între S.C. FOISOR S.A. si parata D.V. pentru frauda la lege si nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumparare nr. 533/2/24.03.1997 încheiat între Primaria Municipiului Bucuresti-D.A.F.I. si familia R.; a inteles totodata sa formuleze cerere de obligare a pârâtilor sa îi restituie in materialitatea sa, bunul proprietatea acestuia.

Fata de regula enuntata de dispozitiile art. 315 alin. 1 C.pr.civ. si având in vedere faptul ca, in cauza, prin decizia civila nr. 1579/14.11.2006 pronuntata în dosarul 5918/300/2005, Tribunalul Bucuresti  Sectia a V-a Civila a admis apelul formulat de apelantul reclamant iar sentinta instantei de fond a fost desfiintata in totalitate, precum si faptul ca au fost respinse ca nefondate cererile de recurs formulate de R.C.  si D. V.  împotriva deciziei instantei de apel,  instanta, va proceda la solutionarea in întregime a actiunii promovate.

În ceea ce priveste cererea reclamantului având ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractelor de vânzare cumparare, instanta retine urmatoarele:

La data de 24.03.1997 între R.L., în calitate de cumparator si S.C. Romconfort S.A., în calitate de vânzator, a fost încheiat contractul de vânzare-cumparare cu plata în rate nr. 533/2/24.03.1997 privind apartamentul nr. 3 situat în Bucuresti, str. P.L. nr. 7 compus din trei camere, vestibul, hol, culoar, oficiu, camara, bucatarie, sas, debara, wc, culoar, baie, balcon, balcon; pârâtul Rosu Corneliu este succesorul (fiul) cumparatorului R.L., decedat la data de 11.06.2000 - conform certificatului de deces seria DM nr. 501513/2000.

În conformitate cu prevederile art. 1898 C.civ., buna credinta este credinta achizitorului ca cel de la care a dobândit imobilul avea toate însusirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea fiind suficient ca buna credinta sa fi existat la momentul încheierii actului; pâna la dovada contrara buna credinta este prezumata astfel ca sarcina relei-credinte incumba reclamantului.

Observând înscrisurile cauzei, respectiv adresa nr. 5758/59406/2.11.2005 (fila 33 dosar nr. 6832/2005), instanta retine ca reclamantul, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 112/1995, a formulat cerere prin care a solicitat acordarea de despagubiri pentru imobilul în discutie iar la data intervenirii actului de vânzare cumparare mentionat acesta nu solicitase restituirea în natura a imobilului si nici nu notificase în acest sens pârâtii (notificarile fiind efectuate în cursul anului 2005, dupa aproximativ 8 ani de la data cumpararii – fila 99 din dosarul nr. 6832/2005), astfel ca erau îndeplinite cerintele prevazute de art. 9 din Legea nr. 112/1995-potrivit carora, chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, dupa expirarea termenului prevazut la art. 14, pentru cumpararea acestor apartamente cu plata integrala sau în rate a pretului.

Instanta, având in vedere cele mai sus mentionate, apreciaza ca reclamantul nu a facut dovada relei-credinte a pârâtilor la încheierea contractului de vânzare-cumparare cu plata în rate nr. 533/2/24.03.1997 (privind apartamentului nr. 3, in litigiu), respectiv nu a facut dovada încheierii actului juridic cu fraudarea legii, paratul încheind cu buna credinta actul de înstrainare.

Se retine totodata ca la data de 22.01.1997 între parata D.V., în calitate de cumparator si S.C. Foisor S.A., în calitate de reprezentant al vânzatorului Primaria Municipiului Bucuresti, a fost încheiat contractul de vânzare-cumparare cu plata în rate nr. 1538/22.01.1997 privind apartamentul nr. 1 situat în Bucuresti, sector 2, str. P.L. nr. 7, etaj D, compus din vestibul, baie, dus, camera, camera, bucatarie, camara.

Pentru aceleasi considerente mai sus aratate, vazând dispozitiile art. 1898 C.civ., art. 9 din Legea nr. 112/1995 si înscrisurile cauzei, instanta, retinând ca la data intervenirii actului de vânzare cumparare mentionat reclamantul nu solicitase restituirea în natura a imobilului si nici nu notificase în acest sens pârâtii (notificarile fiind efectuate în cursul anului 2005, dupa aproximativ 8 ani de la data cumpararii – fila 99 din dosarul nr. 6832/2005), apreciaza ca reclamantul nu a facut dovada relei credinte a partilor la încheierea contractului de vânzare-cumparare mentionat.

Având în vedere toate considerentele expuse, instanta retine ca, în cauza, cele doua contracte de vânzare cumparare au fost încheiate cu buna credinta (raportat la momentul încheierii actelor), dobânditorii având convingerea ferma ca toate conditiile de validitate ale actului juridic au fost îndeplinite la data încheierii lui; mai mult, litigiile solutionate prin hotarârile judecatoresti invocate de reclamant nu fusesera promovate la data încheierii contractului de vânzare-cumparare, astfel ca, pentru toate cele aratate, instanta urmeaza sa respinga ca neîntemeiata cererea reclamantului de constatare a nulitatii absolute a contractelor de vânzare-cumparare.

Reclamantul a învederat instantei ca Primaria Municipiului Bucuresti nu mai detine nici un apartament in imobil, sustinere necontestata de parti si retinuta de instanta.

Instanta, asupra cererii în revendicare, retine urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 2388/11.02.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti s-a dispus obligarea Consiliului General al Municipiului Bucuresti sa lase reclamantului în deplina proprietate si linistita posesie apartamentele situate la parterul si etajul 2 al imobilului din Bucuresti, str. P.L. nr. 7, sector 2, mai putin camera ce intra în componenta apartamentului de la etajul 1 cu dependintele aferente; dispozitivul sentintei civile mentionate nu face referire la obligatia de restituire a demisolului imobilului.

 Prin încheierea din sedinta publica din data de 13.01.1999, pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti în dosarul nr. 372/1998, a fost admisa cererea de îndreptare a erorii materiale formulata de reclamant si s-a dispus rectificarea dispozitivului sentintei civile nr. 2388/11.02.1998 în sensul completarii acestuia cu suprafata de teren aferenta imobilului revendicat, respectiv cota parte indiviza de 2/3 din suprafata de 185 mp pe care este edificata constructia si suprafata de 351 mp aferenta constructiei si precizarii dependintelor, respectiv subsolul conform schitei de plan;în baza sentintei civile mentionate a fost emisa Dispozitia nr. 589/13.04.1999 a Primarului General al Municipiului Bucuresti.

Din continutul expertizei tehnice imobiliara înregistrata sub nr. 746/31.01.2006, efectuata de expertul Acris Valer, rezulta ca imobilul-constructie de locuinte – situat în Bucuresti, str. P.L. nr. 7, sector 2 este compus din demisol (denumit în unele documente ca subsol), parter (denumit în unele documente ca parter înalt, respectiv hohparter), etaj 1 si etaj 2, reclamantului fiindu-i retrocedat terenul liber de constructii, partial cel construit, garajul, subsolul tehnic si apartamentul nr. 2(ce a fost in posesia numitelor C.R. si M.); a reiesit totodata ca apartamentul nr. 1 de la demisol detinut de pârâta D.V., respectiv apartamentul nr. 3 situat la etajul 1 al imobilului detinut de pârâtul R., nu se suprapun cu cele restituite reclamantului anterior, pe cale judiciara sau administrativa (fila 74 dosar nr. 6832/2005).

Expertul tehnic, procedând la identificarea apartamentelor restituite reclamantului si a celor care fac obiectul contractelor de vânzare-cumparare mai sus aratate, a precizat ca prin sentinta civila nr. 2388/11.02.1998 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti si prin Dispozitia nr. 589/13.04.1999 a Primarului General al Municipiului Bucuresti au fost restituite reclamantului apartamentele situate la parterul si la etajul 2 al imobilului, mai putin camera ce intra în componenta apartamentului de la etajul 1 cu dependintele aferente (fila 72 dosar nr. 6832/2005);  a precizat totodata ca pentru apartamentul 3 situat la etajul 1, detinut de pârâtul R.C., reclamantul nu a prezentat nici un titlu de proprietate.

Din continutul completarii efectuate la raportul de expertiza (filele 99-104 dosar nr. 8180/2007) rezulta ca imobilul situat în Bucuresti, sector 2, str. P. L. .nr. 7 nu a suferit modificari în configuratia sa în perioada de la data nationalizarii pâna la momentul efectuarii completarii, imobilul mentinându-si componenta constata în cadrul expertizei efectuate initial.

Instanta având in vedere concluziile raportului de expertiza tehnica – ce au rezultat în urma unei examinari complexe de identificare a apartamentelor retrocedate reclamantului, respectiv a apartamentelor revendicate în prezenta pricina, efectuata de un expert specialist, retine ca apartamentele restituite reclamantului – pe cale administrativa sau judiciara, nu se suprapun cu cele revendicate.

În ceea ce priveste sentinta civila nr. 9773/10.06.1998 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti, care nu este opozabila paratilor, instanta apreciaza ca aceasta are în vedere apartamentul situat în imobilul din Bucuresti, str. P.L. nr. 7, sector 2, dobândit în temeiul Legii nr. 112/1995 de catre  numitele C. R. si M.S. (pârâte în cauza aratata) si nu apartamentele revendicate in prezenta pricina.

Pentru a exista prevalenta dreptului subiectiv afirmat de reclamant, este necesar – potrivit jurisprudentei CEDO sa fie vorba de un bun actual al acestuia, calitatea de titular al dreptului fiindu-i recunoscuta printr-o hotarâre judecatoreasca sau pe calea unor masuri legislative de restituire, concretizând în patrimoniul partii reclamante existenta unei sperante legitime de dobândire a bunului în materialitatea sa.

In cauza, fata de cele mai sus aratate si având în vedere înscrisurile depuse de reclamant in dovedirea dreptului sau de proprietate (filele 3-12  dosar nr. 5949/2002, respectiv filele 45-70 dosar nr. 8180/300/2007), sentinta civila nr. 2388/11.02.1998 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti  – care nu este opozabila paratilor persoane fizice, acestia neavând calitatea de parti in pricina respectiva –, Dispozitia nr. 589/13.04.1999 a Primarului General al Municipiului Bucuresti si concluziile expertului de specialitate in sensul ca nu exista identitate între apartamentele restituite reclamantului pe cale judiciara sau administrativa si cele revendicate de la pârâti (aceasta in urma identificarii în concret a apartamentelor pe care Consiliul General al Municipiului Bucuresti a fost obligat a le restitui reclamantului, in raport de înscrisurile cauzei), instanta va retine ca reclamantul nu poate pretinde existenta unei sperante legitime de redobândire a bunurilor (apartamentele nr. 1 si nr. 3) în materialitatea lor, raportat la situatia de fapt concreta, astfel ca se va da preferinta titlurilor paratilor.

Pentru toate considerentele expuse dar si retinându-se ca pârâtii au dobândit cu buna credinta apartamentele, având deci un titlu nedesfiintat asupra acestora, confirmat prin prezenta hotarâre, se apreciaza ca reclamantul, în operatiunea de comparare a titlurilor nu are speranta legitima necesara pentru a avea câstig de cauza în actiunea în revendicare.

A se considera ca, indiferent de circumstantele concrete, dobânditorul trebuie deposedat de bun pentru ca acesta sa poata fi restituit în natura fostului proprietar ar presupune acceptarea faptului ca diminuarea vechilor atingeri ale proprietatii sa creeze noi prejudicii, disproportionate în sarcina dobânditorului actual; se apreciaza ca o alta solutie ar aduce atingere dreptului paratilor la respectarea bunului, a echilibrului ce trebuie pastrat între protectia proprietatii si cerintele interesului general, respectiv securitatii raporturilor juridice, cu mentiunea ca Legea nr. 10/2001, lege speciala reglementeaza, pentru cei îndreptatiti, posibilitatile de despagubire.

Pentru cele mentionate cat si in raport de solutia data cererii având ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractelor de vânzare cumparare, instanta urmeaza a respinge cererea în revendicare ca neîntemeiata.

 In temeiul art. 274 C.p.civ., instanta va obliga reclamantul la plata catre pârâtul R.C. a sumei de 1900 lei reprezentând cheltuieli de judecata-onorariu de avocat conform chitantelor nr. 80/06.01.2005, nr. 150/01.05.2007 si nr.158/08.10.2007.

Domenii speta

Spete similare