Înscriere în cf a dreptului Statului asupra unui imobil apartament preluat în baza Decretului 223/1974 și vândut chiriașilor în baza Legii 112/1995

DREPT CIVIL

Înscriere în CF a dreptului Statului asupra unui imobil apartament preluat în baza Decretului 223/1974 și vândut chiriașilor în baza Legii 112/1995. Opoziția fostului proprietar de carte funciară, deposedat în baza Decretului 223/1974 căruia i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri în condițiile Legii 10/2001 în principal pentru motivul neacordării efective ale acestora. Natura juridică diferită a celor două drepturi

- Legea 10/2001

- art. 26 din Legea 115/1938

- art. 28 din Legea 7/1996

- Decret 223/1974

- art. 36 din Legea 18/1991

- art. 36 Cod de procedură civilă

“Argumentele apelanților pârâți în sensul că Statul nu a devenit proprietar în lipsa întabulării dreptului propriu, apelanții păstrându-și dreptul înscris în CF nu poate fi primit, pe de o parte din Decizia Nr. 243/1989, emisă de Biroul Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean (...), ce se bucură de prezumție de legalitate, rezultând contrariul, iar pe de altă parte neînscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului, care a și transmis acest drept în condițiile Legii 112/1995, încă în anul 1998, unor subdobânditori cu titlu oneros, nu este în măsură să conserve dreptul de proprietate al apelanților, doar pentru faptul că dreptul lor de proprietate deși preluat de Stat, printr-un act ce se bucură de prezumție de legalitate, nu a fost radiat din CF.

În acest sens s-a pronunțat în practică și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1477 din 2004, prin care a reținut următoarele: ”reclamantul a pierdut dreptul de proprietate și pârâtul l-a dobândit prin efectul legii, exercitându-l peste 40 de ani. Faptul că reclamantul nu a fost radiat din cartea funciară nu poate produce efectul de a-i conserva dreptul de proprietate asupra bunurilor ce i-au fost preluate prin lege și transmise pârâtului, în condițiile în care ulterior au fost supuse unui regim juridic special.”

Mai mult, în acest cadru procesual în care instanța a fost investită cu radierea dreptului de proprietate al pârâților și înscrierea dreptului de proprietate al Statului, aflat în administrarea unității administrativ teritoriale, instanța nu se poate pronunța, în lipsa unei investiri exprese în acest sens, asupra legalității preluării imobilului, aspecte ce puteau fi puse în discuție în condițiile legilor speciale adoptate în acest sens.

De altfel, așa cum arată în mod expres apelanții pârâți în cererea de apel, principalul element al nemulțumirii proprii nu este legat de radierea dreptului propriu din cartea funciară, a cărui transmitere s-a făcut prin contract de vânzare cumpărare către subdobânditori încă în anul 1998, transmitere pe care nu au făcut dovada că ar fi contestat-o, ci sunt nemulțumiți de faptul că nu au fost despăgubiți în nici un fel pentru preluarea acestui imobil.

În consecință reclamanții dețin o dispoziție de acordare de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, emisă în urmă cu 10 ani, despăgubiri validate recent printr-un nou proces pornit pe rolul Tribunalului (...), despăgubiri care, potrivit declarațiilor necontestate ale acestora, nu au fost încă acordate, împrejurare reprobabilă și regretabilă, care însă nu poate invalida un alt drept dobândit în condițiile legii de către terți și a cărui situație de carte funciară se impune a fi clarificată, la fel cum se impune și soluționarea cu celeritate a cererilor de despăgubiri formulate de reclamanții pârâți, fără însă ca cele două drepturi să fie suprapuse sau interdependente, în condițiile în care contractul de vânzare cumpărare al subdobânditorilor nu a fost contestat.”

Curtea de Apel Oradea – Secția I-a civilă

Decizia nr. 945 din 17 decembrie 2019

Prin acțiunea înregistrată la instanță sub dosar nr. (...), reclamantul MUNICIPIUL (...) prin PRIMAR a solicitat, în contradictoriu cu pârâții (P1), (P2) și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate că imobilul situat în (...) str. (...) nr. (...), bl. (...), ap. (...) înscris în C.F. colectiv nr. (...) (...) (C.F. vechi nr. (...) (...) nr. top. (...)/8, (...)/11 (...) și în C.F. individual nr. (...)-C1-U10 (...) (C.F. vechi nr. (...) individual (...) nr. cad. (...)-C1-U10, a fost preluat în proprietate de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974 de la foștii proprietari tabulari (P1) și (P2); să se constate faptul că imobilul preluat, care se află în continuare în proprietatea tabulară a numiților (P1) și (P2), îi corespunde în natură apartament compus din 3 (trei) camere și dependințe în suprafață totală de 71,61 mp conform Releveului executat de domnul (...); să se dispună radierea dreptului de folosință înscris în C.F. colectiv nr.(...) (...) (C.F. vechi nr.(...) (...) nr. top. (...)/8, (...)/11 (...) de sub C11 în cotă de 8/647 mp instituit în favoarea pârâților (P1) și (P2); să se dispună O.C.P.I. (...) înscriere în evidențele de C.F. a dreptului de proprietate al Statului Român, conform celor de mai sus; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

Prin sentința civilă nr. (...)/D din 05 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/(...)/2018, s-a admis excepția de inadmisibilitate invocată de pârâții (P1), (P2), în ceea ce privește primele două capete de cerere ale acțiunii și, în consecință:

S-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului MUNICIPIUL (...) prin PRIMAR, cu sediul în (...) (...) în contradictoriu cu pârâții (P1), (P2), ambii cu domiciliul în Germania, (...) și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat (...), cu sediul în (...), STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, str. Libertății, nr.16, prin care s-a solicitat să se constate că imobilul situat în (...) str. (...) nr. (...) înscris în C.F. colectiv nr.(...) (...) (C.F. vechi nr.(...) (...) nr. top. (...)/8, (...)/11 (...) și C.F. individual nr.(...)-C1-U10 (...) (C.F. vechi nr.(...) individual (...) nr. cad. (...)-C1-U10 (...), a fost preluat în proprietate de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974 de la foștii proprietari tabulari (P1), (P2).

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului prin care solicită să se constate faptul că imobilului preluat, care se află în continuare în proprietatea tabulară a numiților (P1), (P2), îi corespunde în natură apartament compus din 3 (trei) camere și dependințe în suprafață totală de 71,61 mp conform Releveului executat de domnul (...).

A fost admisă în parte acțiunea civilă, în sensul că:

S-a dispus radierea dreptului de folosință înscris în C.F. colectiv nr. (...) (...) (C.F. vechi nr. (...) (...) nr. top. (...)/8, (...)/11 (...) de sub C11 în cotă de 8/647 mp instituit în favoarea pârâților (P1), (P2).

S-a dispus înscrierea în evidențele de C.F. a dreptului de proprietate al Statului Român; fără a se acorda cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul, deliberând cu prioritate asupra excepției de inadmisibilitate, a apreciat că aceasta este întemeiată în ceea ce privește primele două capete de cerere.

Statul Român a devenit proprietarul imobilului în litigiu în baza Deciziei nr. 243/1989 emisă de Biroul Permanent al Consiliului Executiv al Consiliului Popular Județean (...). A constatat că preluarea în natură a apartamentului de către stat, care îl administrează de la acea dată, este inadmisibilă, întrucât vizează o stare de fapt.

Starea de drept se poate realiza în baza Deciziei mai susmenționată care produce efecte chiar fără înscrierea în CF.

De asemenea, cererea de a solicita constatarea caracteristicilor în natură ale apartamentului este inadmisibilă întrucât reprezintă o stare de fapt. De asemenea, constatarea înscrierii și în prezent a dreptului tabular al proprietarilor persoane fizice se încadrează în aceeași categorie.

Apreciază însă ca fiind întemeiate cererile privind înscrierea în CF a dreptului de proprietate al Statului Român și de radiere a dreptului de folosință al intimaților (P1) și (P2) înscris în CF colectiv (...) (...) (CF vechi (...) (...) nr. top. (...)/8, (...)/11 de sub C11 în cotă de 8/647 mp.

Astfel, imobilul a devenit proprietatea Statului Român în baza Deciziei de preluare nr. 243/1989 chiar și fără înscrierea acesteia în CF, conform art. 26 Legea nr. 115/1938, art. 28 Legea nr. 7/1996.

În același temei, pârâții au pierdut dreptul lor de folosință asupra imobilului, radierea acestuia reprezentând o consecință legală a acesteia.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții (P1), (P2) solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței civile nr. (...)/D din 5 septembrie 2019 și a încheierii atacate, cu consecința admiterii tuturor excepțiilor formulate și a respingerii cererii intimatului Municipiul (...), privind radierea dreptului de folosință înscris în CF. colectiv nr. (...) (...) (C.F. vechi nr. (...) (...) nr. top. (...)/8, (...)/11 (...), de sub C II în cotă de 8/657 mp., de pe numele apelanților cât și respingerea cererii privind și dispoziția înscrierii în evidențele CF a dreptului de proprietate al Statului Român, ca fiind profund neîntemeiate și esențialmente nelegale; cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că Tribunalul (...), a pronunțat o încheiere profund neîntemeiată și esențialmente nelegală şi după care şi (parțial) o sentință civilă profund neîntemeiată şi esențialmente nelegală.

Instanța de judecată, prin încheierea atacată a respins excepțiile invocate de pârâți privind calitatea procesuală activă a reclamantei, precum și a lipsei de interes al reclamantei, excepții pe care le consideră întemeiate și pe care le susține în continuare; Municipiul (...), nu este și nu a fost proprietar de carte funciară, nu este și nu a fost în posesia apartamentului, nu deține vreun act legal prin care să fi dobândit dreptul de proprietate, în numele Statului Român, la data valabilității Legii de expropriere Decretul 223/1974 și nici după.

 Aceste excepții au fost respinse în mod nelegal și contrar prevederilor legii privind caracterul constitutiv al dreptului de proprietate, intabulat sub regimul prevederilor referitoare la intabulările din cartea funciară, de dinaintea intrării în vigoare a Noului cod civil, instanța a făcut abstracție și de prevederile Constituției noi.

În drept s-au invocat art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Municipiul (...) prin Primar solicită respingerea apelului și menținerea Sentinței civile nr. (...)/05.09.2019 și a încheierii din 10 iulie 2019 pronunțate de Tribunalul (...) ca fiind temeinice și legale.

Consideră că atât sentința cât și încheierea pronunțate de Tribunalul (...), atacate de către apelanți, au fost date cu respectarea dispozițiilor legale, prin urmare le consideră ca fiind temeinice și legale.

În drept au fost invocate prevederile art. 205 și urm. Cod procedură civilă și dispozițiile legale invocate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Satul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...), prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...), solicită, raportat la petitul cererii de apel și având în vedere efectul devolutiv al căii de atac a apelului, în virtutea căruia instanța de apel capătă împuternicirea de a înfăptui o nouă judecată, verificând, cu această ocazie, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, consideră că se impune a expune în cele ce urmează întreaga poziție procesuală, inclusiv susținerile prezentate instanței de fond, pe care și le menține în integralitate, astfel:

1. În principal, s-a invocat și se susține și în prezenta cale de atac excepția lipsei calității procesuale pasive a STATULUI ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, ținând cont de argumentele dezvoltate în cuprinsul prezentei întâmpinări;

 2. în subsidiar, nu s-au opus admiterii cererii de chemare în judecată formulată de intimatul reclamant MUNICIPIUL (...) prin PRIMAR.

Examinând apelul civil din perspectiva motivelor de fapt și de drept invocate de apelanți, în lumina dispozițiilor art. 476 - 479 Cod procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:

Examinând cu precădere excepțiile invocate a căror admitere ar face inutilă analiza în tot sau în parte a fondului cauzei, în lumina art. 248 Cod procedură civilă, Curtea a reținut că intimatul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice (...) prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...) a invocat prin întâmpinarea depusă în apel excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea indicată în cuprinsul întâmpinării expuse mai sus.

Această excepție a fost însă invocată și în fața instanței de fond care a respins prin încheierea de ședință din 10.07.2019 excepția invocată cu motivarea indicată în cuprinsul încheierii de ședință (filele 34 - 35 dosar de fond al Tribunalului (...), încheiere împotriva căreia intimatul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice (...) prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...), nu a formulat calea de atac a apelului, aceasta fiind singura modalitate prin care se putea repune în discuție excepția respinsă, care însă prin neapelare a intrat în putere de lucru judecat.

În consecință nefiind formulată calea de atac a apelului de către instituția intimată prin care să fie criticată modalitatea prin care a fost soluționată de instanța de fond excepția lipsei calității sale procesuale pasive, intimatul este decăzut din dreptul de a mai pune în discuție această excepție, potrivit art. 185 alineat 1 Cod procedură civilă, în consecință această excepție nu a mai putut fi reanalizată în prezentul apel, nefiind urmată calea reglementată de art. 248 alineat 5 Cod procedură civilă.

Apelanții pârâți (P1), (P2) au atacat cu apel atât încheierea civilă din 22 august 2018, sub aspectul soluției privind excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei, invocate de acești pârâți, cât și sentința pronunțată pe fondul dreptului dedus judecății.

Reanalizând cu precădere excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei, Curtea a reținut că prin încheierea civilă din 10.07.2019 tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes a acesteia, reținând în motivarea soluției faptul că Municipiul (...) a formulat o acțiune fundamentată pe dispozițiile Legii 7/1996 prin care urmărește înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de unitatea administrativ teritorială asupra imobilului teren intravilan, situat în localitatea (...), Cartier (...) și identificat în Cartea Funciară Colectivă Nr. (...) (...) ( actualmente, Cartea Funciară Nr. (...) (...) ), cu nr. top. (...)/8 și (...)/11 ( fila 7, dosar Judecătoria (...) ), în temeiul art. 36 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, text de lege conform căruia „terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor”, ca urmare a existenței Deciziei Nr. 243/1989, emisă de Biroul Permanent al Comitetului Executiv al ConsiliuluiPopular Județean (...), prin care s-a decis trecerea în proprietatea Statului Român a imobilului identificat în Cartea Funciară Colectivă Nr. (...) (...), cu nr. top. (...)/8 și (...)/11 ( fila 19, dosarul Judecătoriei (...) ) și întăbularea dreptului de proprietate în favoarea statului român și a dreptului de administrare prin care se exercită proprietatea publică a statului, dar care nu a fost pusă în executare, prin efectuarea cuvenitelor operațiuni de carte funciară, reclamantul trebuie considerat a fi parte în raportul juridic de drept material ce face obiectul acțiunii, motive pentru care s-a concluzionat în sensul întrunirii exigențelor art. 36 din Codul de procedură civilă.

În prezentul apel pârâții apelanți susțin că excepția a fost nelegal respinsă deoarece reclamantul nu este și nu a fost proprietar de carte funciară, nu este și nu a fost în posesia apartamentului, nu deține un act legal prin care să fi dobândit dreptul de proprietate în numele Statutului Român la data valabilității legii de expropriere Decretul 223/1974 și nici după.

Reanalizând excepția lipsei calității procesuale active, Curtea a reținut că ea a fost în mod legal și temeinic respinsă de instanța de fond, pentru argumentele ce succed.

În temeiul art. 36 Cod procedură civilă calitatea procesuală activă presupune identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios astfel cum acestea au fost deduse judecății, existența sau inexistența dreptului constituind o chestiune de fond.

În fapt, în litigiul dedus judecății, reclamantul Municipiul (...) prin Primar reclamă dreptul său de a cere radierea dreptului de proprietate asupra imobilului apartament și a dreptului de folosință asupra terenului aferent, înscris în cartea funciară pe numele pârâților apelanți și înscrierea drepturilor dobândite asupra imobilului prin Decizia nr. 243/1989 a Consiliului Popular Județean (...) de trecere în proprietatea Statului a unui imobil, act prin care s-a dispus întăbularea dreptului de proprietate al statului asupra imobilului în litigiu.

În consecință în baza prin Deciziei nr. 243/1989 a Consiliului Popular Județean (...), care se bucură de prezumție de legalitate nefiind contestată valabilitatea acesteia printr-o acțiune în justiție și a dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, text de lege conform căruia „terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor”, în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond că reclamantul are calitate procesuală activă în acțiunea de radiere din CF a dreptului de proprietate a pârâților și de înscriere a dreptului Statului, dobândit prin Decizia nr. 243/1989.

Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni, tot prin încheierea de ședință din 10.07.2019 instanța de fond respingând excepția invocată de pârâți a reținut următoarele: câtă vreme reclamantul MUNICIPIUL (...) urmărește dobândirea unei hotărâri judecătorești în baza căreia să poată fi înscris dreptul de proprietate asupra terenului cu privire la care, prin Decizia Nr. 243/1989, emisă de Biroul Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean (...), s-a decis trecerea în proprietatea Statului Român a imobilului identificat în Cartea Funciară Colectivă Nr. (...) (...), cu nr. top. (...)/8 și (...)/11, pe care l-a dobândit, de drept, prin efectul legii, ca urmare a intrării în vigoare a disp. art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, pentru ca, prevalându-se de calitatea sa de proprietar tabular, să poată da curs cererii înregistrată la Primăria Municipiului (...), sub nr. (...)/22.05.2018, prin care numiții (Sbd1) și (Sbd2) au solicitat cumpărarea suprafeței de 8/647 mp teren, aferentă apartamentului nr. (...), din imobilul situat în localitatea (...), str. (...), nr. (...), jud. (...) ( fila 57, dosar Judecătoria (...), dobândit de aceștia din urmă, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. (...)/05.10.1998, încheiat cu SC (S) SA (...) (filele 22 - 23, dosar Judecătoria (...) și, în această modalitate, să poată fi întăbulat dreptul de proprietate asupra apartamentului dobândit de către numiții (Sbd1) și (Sbd2) încă din anul 1998, după cum a învederat reprezentantul reclamantului în ședința publică din data de 28.06.2019, tribunalul a considerat că și excepția lipsei de interes, invocată prin întâmpinarea formulată de pârâții (P1) și (P2), este nejustificată și a respins-o.

Se mai arată în cuprinsul aceleiași încheieri că într-adevăr, prin art. 33 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a stabilit că: „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual”. Deci, prin interes, se înțelege, practic, folosul material sau moral pe care-l urmărește cel ce pornește acțiunea sau săvârșește un act procedural. Interesul trebuie să fie legitim (în legătură cu pretenția formulată), personal și direct (folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală), născut și actual (partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune). Rezultă că excepția lipsei de interes vizează fie inexistența interesului, fie cazul în care interesul nu este determinat, legitim, personal, născut și actual, iar, în speță, nu se verifică niciuna dintre aceste ipoteze, acțiunea fiind promovată cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 32 alin. 1 lit. d) din Cod procedură civilă, de vreme ce, așa cum s-a indicat în precedent, Municipiul (...) a promovat acțiunea pentru ca, în baza hotărârii judecătorești pe care o solicită, să procedeze la întăbularea unui drept de proprietate dobândit ope legis și, apoi, să efectueze formalitățile care se impun pentru înstrăinarea suprafeței de 8/647 mp teren solicitat de numiții (Sbd1) și (Sbd2), în baza cererii înregistrată la Primăria Municipiului (...), sub nr. (...)/22.05.2018, fiind evident că justifică un interes determinat, legitim, personal, născut și actual, pentru formularea acțiunii în justiție având ca obiect întăbularea dreptului de proprietate publică dobândit de Statul Român ca urmare a emiterii Deciziei Nr. 243/1989.

Aceste argumente ale instanței de fond, expuse în susținerea caracterului nefondat al excepției lipsei de interes, sunt întrutotul legale și temeinicie, dobândirea unui drept de proprietate ope legis, valabil potrivit legii, fără înscriere în CF, nu poate fi totuși înscris pe seama unui subdobânditor, fără înscriere în prealabil a Statului în cartea funciară. Or, este un aspect necontestat acela că imobilul apartament a fost vândut, în condițiile Legii 112/1995 prin intermediul S.C. (S) SA (...), prin contractul de vânzare cumpărare nr. (...) din 05.10.1998, a cărui legalitate nu a fost contestată, cumpărătorilor (Sbd1) și (Sbd2), odată cu dreptul de proprietate fiindu-le transmis ca un accesoriu al dreptului principal și dreptul de folosință asupra terenului de sub construcție, astfel încât pentru a se putea da curs în condițiile legii, dreptului de cumpărare al acestora asupra cotei de teren de sub construcție, se impune reglementarea situației de carte funciară a imobilului în litigiu.

În consecință excepția lipsei de interes a fost legal și temeinic respinsă de instanța de fond, cu respectarea dispozițiilor art. 33 Cod procedură civilă, criticile apelanților privind modul de soluționare a excepțiilor de instanța de fond fiind nefondate.

Cât privește încheierea civilă din 22 august din 2019 a Tribunalului (...) atacată de asemenea prin prezentul apel, Curtea a reținut că nu se aduc critici punctuale aspectelor reținute în cuprinsul acestei încheieri, fiind criticate doar soluțiile instanței asupra excepțiilor soluționate la un termen anterior și reanalizate în cele de mai sus, la acest termen fiind doar reiterate soluțiile de respingere a excepțiilor invocate în cauză, fiind închisă etapa cercetării judecătorești și deschise dezbaterile asupra fondului, aspecte în privința cărora nu s-au formulat critici concrete în apel, motive pentru care s-a impus respingerea apelului declarat împotriva încheierii civile din 22 august din 2019 a Tribunalului (...).

Pe fondul dreptului dedus judecății apelanții pârâți apreciază în esență că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, conținând o motivare contradictorie deoarece, deși recunoaște apelanților calitatea de proprietari de carte funciară, totuși solicită întăbularea Statului Român, deși acest pârât și-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Se mai contestă legalitatea preluării de către Stat a imobilului în litigiu, susținându-se abrogarea legii de expropriere Decretul 223/1974. Se mai susține că folosința nu putea fi pierdută deoarece ea a fost acordată proprietarilor apartamentelor din bloc și nu se putea stinge prin nefolosire. Apelanții pârâți arată că au formulat cereri de restituire în baza Legii 112/1995 și a Legii 10/2001 care au fost respinse pe motivul înstrăinării imobilului, pe care prin prezenta acțiune îl solicită reclamanta, iar apelanții s-ar fi mulțumit și cu o despăgubire pe care însă nu au primit-o până în prezent.

Criticile formulate de apelanți pe fondul dreptului dedus judecății sunt în totalitate nefondate pentru argumentele ce succed:

În fapt potrivit înscrisurilor probatorii de la dosarul cauzei, imobilul în litigiu apartamentul cu 3 camere și dependințe și dreptul de folosință asupra cotei de teren de 8/647 parte teren, este înscris în CF nr. (...)-C1-U10 (...) sub număr cadastral (...)-C1-U10, provenit din CF vechi (...)(...), pe numele pârâților apelanți (P1) și (P2), în baza contractului de vânzare cumpărare nr. (...) din 1983 (extras CF la fila 6 dosar inițial la Judecătoriei (...).

Această situație de carte funciară se urmărește a fi actualizată prin înscrierea în CF a dreptului de proprietate al Statului Român asupra apartamentului și a dreptului de folosință asupra terenului aferent, dobândit prin Decizia Nr. 243/1989, emisă de Biroul Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean (...), s-a decis trecerea în proprietatea Statului Român a imobilului reprezentat de apartament (...) de pe str. (...) nr.(...), Municipiul (...) înscris în CF Colectiv (...) (...), nr. top. (...)/8 și (...)/11 și CF Individual nr. (...) (...) cu nr. top. (...)/8/34 și (...)/11/34 proprietatea lui (P1) și (P2) (fila 19 dosar inițial la Judecătoriei (...).

Trecerea în proprietatea Statului s-a făcut cu plata unei despăgubiri parțiale în sumă de 36.240 lei pentru cota de ½ a proprietatea (P2) și fără despăgubiri pentru cota de ½ a numitului (P1) în baza Decretului 223 din 1974.

Totodată s-a dispus întăbularea dreptului de proprietate în favoarea Statului.

Argumentele apelanților pârâți în sensul că Statul nu a devenit proprietar în lipsa întăbulării dreptului propriu, apelanții păstrându-și dreptul înscris în CF, nu pot fi primite, pe de o parte din Decizia Nr. 243/1989, emisă de Biroul Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean (...), ce se bucură de prezumție de legalitate, rezultând contrariul, iar pe de altă parte neînscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului, care a și transmis acest drept în condițiile Legii 112/1995, încă în anul 1998, unor subdobânditori cu titlu oneros, nu este în măsură să conserve dreptul de proprietate al apelanților, doar pentru faptul că dreptul lor de proprietate deși preluat de Stat, printr-un act ce se bucură de prezumție de legalitate, nu a fost radiat din CF.

În acest sens s-a pronunțat în practică și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.1477 din 2004, prin care a reținut următoarele: ”reclamantul a pierdut dreptul de proprietate și pârâtul l-a dobândit prin efectul legii, exercitându-l peste 40 de ani. Faptul că reclamantul nu a fost radiat din cartea funciară nu poate produce efectul de a-i conserva dreptul de proprietate asupra bunurilor ce i-au fost preluate prin lege și transmise pârâtului, în condițiile în care ulterior au fost supuse unui regim juridic special.”

Mai mult în acest cadru procesual în care instanța a fost investită cu radierea dreptului de proprietate al pârâților și înscrierea dreptului de proprietate al Statului, aflat în administrarea unității administrativ teritoriale, instanța nu se poate pronunța, în lipsa unei investiri exprese în acest sens, asupra legalității preluării imobilului, aspecte ce puteau fi puse în discuție în condițiile legilor speciale adoptate în acest sens.

De altfel așa cum arată în mod expres apelanții pârâți în cererea de apel, principalul element al nemulțumirii proprii nu este legat de radierea dreptului propriu din cartea funciară, a cărui transmitere prin contract de vânzare cumpărare către subdobânditorii (Sbd1) și (Sbd2) încă în anul 1998, nu au făcut dovada că ar fi contestat-o, ci sunt nemulțumiți de faptul că nu au fost despăgubiți în nici un fel pentru preluarea acestui imobil.

În acest sens, Curtea a reținut din susținerile necontestate ale părților, actele dosarului și verificările din oficiu ale instanței, că apelanții au formulat o notificare în condițiile Legii 10/2001 cu modificările ulterioare prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului sau acordarea de despăgubiri.

Prin Sentința civilă nr. (...) din 16.09.2019 nedefinitivă, Tribunalul (...) a admis în parte cererea reclamanților (P1) și (P2) și a validat dispoziția nr. (...) din 29.12.2009 privind acordarea de despăgubiri reclamanților de Municipiul (...).

În consecință, reclamanții dețin o dispoziție de acordare de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, emisă în urmă cu 10 ani, despăgubiri validate recent printr-un nou proces pornit pe rolul Tribunalului (...), despăgubiri care, potrivit declarațiilor necontestate ale acestora, nu au fost încă acordate, împrejurare reprobabilă și regretabilă, care însă nu poate invalida un alt drept dobândit în condițiile legii de către terți și a cărui situație de carte funciară se impune a fi clarificată, la fel cum se impune și soluționarea cu celeritate a cererilor de despăgubiri formulate de reclamanții pârâții, fără însă ca cele două drepturi să fie suprapuse sau interdependente, în condițiile în care contractul de vânzare cumpărare al subdobânditorilor nu a fost contestat.

Cât privește criticile privind lipsa de îndreptățire a Ministerului Finanțelor Publice, care și-a invocat lipsa calității procesuale pasive în reprezentarea Statului Român, Curtea a reținut că, pentru argumentele expuse mai sus, această excepție nu a putut fi reanalizată, în lipsa unui apel propriu al acestui pârât intimat, însă trebuie reținut că prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice (...) prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...) pe fondul dreptului dedus judecății solicită admiterea acțiunii formulate de Municipiul (...) prin Primar, apreciind doar că în acest litigiu Statul nu se impune a fi reprezentat de Ministerul Finanțelor, astfel încât nu se poate reține că Statul refuză un drept ce i-a fost recunoscut prin hotărârea apelată.

Nici criticile privind nerespectarea Decretului 223/1974 care a stat la baza Deciziei nr. 243/1989 nu au putut fi primite în condițiile în care în prezentul litigiu instanța nu a fost investită cu contestarea legalității Deciziei nr. 243/1989 sub aspectul legii aplicabile, nefiind formulată o cerere reconvențională sau o acțiune distinctă în acest sens de apelanții pârâți.

Cât privește abrogarea Decretului 223/1974, Curtea a reținut că abrogarea a intervenit prin Decretul Lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, astfel încât în 27 mai 1989 data emiterii Deciziei nr. 243/1989, actul normativ era în vigoare și își producea efectele potrivit principiului tempus regit actum, abrogarea producându-și efectele pe viitor.

Cât privește dreptul de folosință asupra cotei de teren aferentă construcției, așa cum arată însăși apelanții, folosința terenului a fost atribuită proprietarilor apartamentelor din bloc ca un accesoriu al dreptului de proprietate asupra construcției, cum însă pârâții apelanți nu mai dețin dreptul de proprietate asupra apartamentului, acesta fiind transmis prin contract unor subdobânditori în anul 1998, nu există nici o justificare în a păstra dreptul accesoriu de folosință asupra terenului, pe care se află în imposibilitate de a-l exercita și pe care l-au pierdut împreună cu dreptul de proprietate asupra apartamentului, ca efect al Deciziei Nr. 243/1989, emisă de Biroul Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean (...), potrivit principiului potrivit căruia drepturile accesorii urmează soarta drepturilor principale (accesorium sequitur principale).

Pentru toate aceste argumente de fapt și de drept, Curtea în baza art. 480 alineat 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții-pârâți (P1), (P2), ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocațial (...), cu sediul în (...), în contradictoriu cu intimatul-reclamant MUNICIPIUL (...) prin PRIMAR, cu sediul în (...) (...) și intimatul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice (...) prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...) cu sediul procesual ales în localitatea (...), (...), împotriva încheierii civile din data de 22 august din 2019 și a sentinței civile nr. (...)/D din 05 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/(...)/2018, pe care a păstrat-o în totalitate.

Domenii speta

Spete similare