Problema competenţei de soluţionare a acestui tip de acţiuni a fost generată de pronunţarea unor soluţii diferite de către instanţe de grad diferit în această materie.
Astfel, Tribunalul Suceava prin sentinţa civilă nr.1735 din 31 octombrie 2006 a respins acţiunea reclamantei C.C. în contradictoriu cu pârâtul C.M., având ca obiect decăderea din drepturile părinteşti.
Curtea de Apel Suceava – secţia minori şi familie, prin decizia nr.216 din 6 decembrie 2006 a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Suceava.
Într-o altă cauză, Judecătoria Botoşani a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu cu privire la capătul de cerere privind decăderea din drepturile părinteşti din acţiunea de încredinţare spre creştere şi educare a unui minor formulată de reclamantul B.C. în contradictoriu cu pârâta A.M.. A disjuns acest capăt de cerere şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Botoşani.
Tribunalul Botoşani, prin sentinţa civilă nr.1598 din 10 noiembrie 2006 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani constatând ivit conflictul negativ de competenţă. Dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Suceava pentru soluţionarea conflictului.
Prin sentinţa civilă nr.1 din 6 decembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava - Secţia minori şi familie, s-a stabilit competenţa în favoarea Judecătoriei Botoşani şi s-a trimis cauza acestei instanţe pentru soluţionarea cauzei în fond.
S-a reţinut că cererea privind decăderea din drepturile părinteşti este reglementată de dispoziţiile art.109 din Codul familiei. Este real că aceste dispoziţii se completează cu cele din Legea nr.272/2004, respectiv art.36-38. Dar în ce priveşte competenţa, această lege cuprinde dispoziţii exprese în art.124. Potrivit acestui text de lege „cauzele …. privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului”. Ori, măsurile de protecţie specială sunt prevăzute expres de art.55 respectiv plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă şi supravegherea specializată.
Instanţa a apreciat că, în materia decăderii din drepturile părinteşti competenţa aparţine judecătoriei şi având în vedere dispoziţiile art.22 alin.5 Cod procedură civilă cauza a fost trimisă acesteia.
Situaţia este asemănătoare şi în cazul tutelei.
Prin sentinţa civilă nr.1778 din 15 decembrie 2006 a Tribunalului Botoşani – secţia civilă s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect instituirea tutelei pentru minora N.R.C. în favoarea Judecătoriei Botoşani. S-a reţinut că, potrivit art.39 din Legea nr.272/2004 tutela este definită de legiuitor ca o formă de protecţie alternativă alături de măsurile de protecţie specială şi adopţie. Dacă în cazul adopţiei legiuitorul a instituit reglementări speciale prin Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei inclusiv în privinţa instanţei competente, în ce priveşte tutela, legiuitorul a reglementat situaţiile şi condiţiile în care se poate dispune instituirea tutelei chiar în cuprinsul Legii nr.272/2004 prin art.40,41 şi 42 din acest act normativ. Cu toate acestea, atunci când legiuitorul stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzelor ce privesc instituirea măsurilor de protecţie alternativă, în art.124 face referire expresă doar la cele privind măsurile de protecţie specială respectiv cele reglementate de art.55 din Legea nr.272/2004, altele decât tutela şi adopţia ca măsuri de protecţie alternativă.
De altfel prin decizia nr.III din 15 ianuarie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţii unite s-a stabilit că „în aplicarea dispoziţiilor art.124 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a cererilor privind măsura de protecţie alternativă a tutelei copilului revine judecătoriei.
(decizia civilă nr.216 din 6 decembrie 2006
Sentinţa civilă nr.1 din 6 decembrie 2006)
Tribunalul Maramureș
Nerealizarea efectivă a cercetării judecătoreşti prin neadministrarea niciunei probe în faţa instanţei. Judecată formală. Consecinţă – casarea hotăririi şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Curtea de Apel Târgu Mureș
Competenţa în cazul modificării pedepselor
Curtea de Apel Brașov
Conform art. 318 Cod procedură civilă, „hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în pa...
Tribunalul Gorj
Inadmisibilitatea contestaţiei împotriva unei încheieri prin care s-a dispus asupra plângerii formulate de inculpat împotriva unei măsuri preventive dispuse de către procuror, potrivit art. 213 C.pr.pen.
Curtea de Apel Suceava
Nepronunţarea asupra conţinutului unei cereri de chemare în garanţie echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce atrage casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare