Notificare formulată în baza Legii 10/2001.Neregularităţi. Consecinţe.

Reclamantul B.B. a chemat în judecată Municipiul B., prin primar şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând „ retrocedarea „ unui imobil - teren şi construcţie -, iar în subsidiar „ acordarea de despăgubiri prin echivalent, în titluri  de  despăgubire”.

Prin întâmpinare, pârâtul relevă că notificarea n-a fost însoţită de vreun element de identificare a imobilului respectiv, inclusiv  de estimaţiunea sa. Mai susţine că nu cunoaşte dacă şi unde anume în această localitate a existat strada invocată de reclamant pe care ar fi fost situat imobilul despre care este vorba.

Tribunalul Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 283 din 6 martie 2006, a respins ca inadmisibilă  acţiunea  reclamantului. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că aplicarea Legii nr. 10/2001 presupune două etape, şi anume una obligatorie (procedura administrativă), a doua facultativă( controlul judecătoresc).

Prima cuprinde dispoziţii legate de clarificarea situaţiei juridice a imobilului pretins preluat abuziv, care( clarificare) presupune necesitatea controlului nemijlocit între solicitant şi entitatea care a fost investită cu notificarea, îndrumarea celui în cauză, negocierea părţilor.

Controlul judecătoresc poate fi exercitat într-un cadru  în care atât situaţia imobilului, cât şi entitatea obligată la soluţionarea notificării, sunt cunoscute.

O atare prevedere nu contravine principiului liberului acces la justiţie, câtă vreme dreptul persoanei de a se adresa justiţiei( ori de a beneficia de un proces  echitabil) nu a fost îngrădit  în mod direct sau indirect.

Apelul reclamantului este nefondat din considerentele următoare:

Accesul la procedura judiciară este condiţionat de utilizarea procedurii administrative(  art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001). O atare reglementare nu contravine art. 3 din Codul civil,  art. 21 din Constituţie şi nici art. 6 din Convenţia CEDO, de vreme ce, în speţă, pretinsul drept material nu se află în pericol de a nu valorificat.

Potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată( M. Of. I nr. 798 din 2 sept. 2005), notificarea va cuprinde denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptăţite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimată a acestuia.

Actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu  construcţia demolată, precum şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire, în  conformitate cu art. 23 din această lege „ pot fi depuse  până la data  soluţionării notificării”.

Altminteri, potrivit art. 36  alin. 1 din acelaşi act normativ, emiterea deciziei sau dispoziţiei de restituire în lipsa actelor doveditoarea dreptului de proprietate, a calităţii de moştenitor al fostului proprietar sau, după caz, a calităţii de asociat al persoanei juridice proprietare a imobilului preluat constituie infracţiune.

Or, în cauza dedusă judecăţii, reclamantul a ignorat procedura prealabilă administrativă.

Împrejurarea că entităţii respective i-a înaintat o notificare, fără ca în fapt să anexeze şi documentele justificative, nu poate conduce la o altă concluzie.

Osebit, această entitate i-a solicitat expressis verbis actele la care se referă art. 23 din Legea nr. 10/2001, însă solicitarea n-a fost luată în seamă de reclamant, deci nu este vorba de refuz  nejustificat al pretinsei unităţi deţinătoare.

De altfel, nici în acest stadiu procesual reclamantul n-a înţeles a se conforma  textului de lege  citat.

Este evident că dacă entitatea ar fi procedat la emiterea deciziei de restituire în lipsa actelor doveditoare la care se referă in terminis art. 22 alin.2 şi art. 36 alin.1 din această lege, prepuşii săi ar fi comis o infracţiune.

Prima instanţă respingând acţiunea ca inadmisibilă – iar nu ca nefondată - a dat posibilitatea reclamantului ca după finalizarea  procedurii prealabile (administrative), la care şi el să-şi dea concursul, pretinsul drept material să poată fi valorificat potrivit  acestei legi.

Cum, din considerentele expuse , criticile reclamantului sunt nejustificate, constatând nefondat apelul promovat , în temeiul art. 296 C.pr. civ., acesta va fi respins ca atare.

( Curtea de Apel Suceava - secţia civilă, decizia nr. 183 din 7 sept. 2006)

Domenii speta

Spete similare