Cauza de reducere a pedepsei. Aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. Condiţii.

Legea nr.143/2000, art. 16

Nu poate fi reţinută cauza de reducere a pedepsei reglementată de art. 16 din Legea nr. 143/2000 în situaţia în care în actul de sesizare al instanţei nu s-a reţinut acest aspect şi totodată nu sunt îndeplinite cele trei condiţii ale aplicării acestei cauze (existenţa unui denunţ, denunţul să fie făcut în cursul urmăririi penale, denunţul să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri).

Prin sentinţa penală nr.385/28.11.2008 Tribunalul Harghita în baza art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. a Cod penal l-a condamnat pe inculpatul V. S, la:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pentru 1 an.

În baza art. 25 Cod penal raportat la art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. a Cod penal a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la contrabandă cu droguri de risc şi mare risc şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pentru 1 an.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului V. S. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pentru 1 an.

În baza art. 88 Cod penal i-a fost dedusă din pedeapsa aplicată, ziua reţinerii 29 mai 2008 şi durata arestului preventiv din 30 mai 2009, la zi.

În baza art. 351 Cod procedură penală a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

A respins cererea apărătorului inculpatului B. M. B, privind schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 31 Cod penal raportat la art. 1 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi cu aplicarea art. 76 lit. a şi b şi art. 76 lit. a Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul B. M. B, la:

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc şi mare risc şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pentru 1 an.

În baza art. 88 Cod penal i-a dedus din pedeapsa aplicată ziua reţinerii 29 mai 2008.

În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei faţă de acest inculpat.

În baza art. 82 Cod penal a stabilit un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.

În baza art. 83 Cod penal a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor acestui articol privind revocarea în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

In baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea substanţelor stupefiante ridicate şi anume: 2,9 grame cannabis şi 3,3 grame amfetamina, ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.l. cu nr. 20738, care se află într-o sacoşă de culoarea roşie, conform procesului-verbal de la fila nr. 83 din dosarul de urmărire penală, precum şi două telefoane mobile marca „Nokia".

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Harghita, întocmit la data de 23 iunie 2008 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 2040/96/2008 din 24.06.2008, au fost trimişi în judecată: inculpatul V. S. pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de droguri de risc şi mare risc prev. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, şi instigarea la contrabandă cu droguri de risc şi mare risc prev. de art. 25 Cod pen. raportat la art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, şi inculpatul B. M. B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc şi mare risc prev.de art. 26 Cod penal raportat la art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000.

În actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele:

Inculpatul V.S, cunoscut în lumea interlopă din judeţul Harghita pentru faptul că procură, comercializează şi consumă droguri de risc şi de mare risc şi-a creat „un modus de operandi" propriu în privinţa acestei activităţi. Astfel, a reuşit să-şi formeze legături de încredere în Ungaria de unde îi erau trimise drogurile ce urmau să fie apoi comercializate sau consumate de inculpaţi. Printre aceste persoane de legătură, în ultima perioadă, inculpatul V. S. îl avea pe inculpatul S. Z.

Activitatea se desfăşura simplu, în sensul că inculpatul V. S. îi solicita inculpatului S. Z. să cumpere din Ungaria droguri de risc şi mare risc (în funcţie de comanda pe care o avea în ţară, sau chiar de nevoile personale, precum şi de suma de care dispunea în momentul cererii). După ce inculpatul S. Z. procura acele droguri, inculpatul V. S. îi solicita să le introducă în ţară în aşa fel încât să nu fie implicat nici unul dintre ei fizic. Astfel, inculpatul S. Z. se deplasa la autogara din Budapesta de unde plecau zilnic spre Odorheiu-Secuiesc, mai multe autocare ale unor firme de transport internaţional de persoane, din judeţul Harghita şi ruga şoferul unuia dintre autocare să-i transporte un pachet, fără a preciza şoferului ce se află în pachet.

De fiecare dată, inculpatul S. Z. plătea acel şofer pentru comisionul realizat, iar pachetul era întotdeauna inscripţionat cu numele unei terţe persoane, şi nu cu numele inculpatului V. S. La rândul său inculpatul V. S. trimitea o terţă persoană la autogara din Odorheiu-Secuiesc pentru ridicarea pachetului, pentru a nu fi în vizorul autorităţilor cu privire la aceste fapte.

La fel s-a desfăşurat şi cu ultimul transport de droguri, ocazie cu care s-a realizat acţiunea flagrantă.

În dimineaţa zilei de 29.05.2008, autocarul firmei S.C. „S” S.R.L. avea cursă doar până în Cristuru Secuiesc, de acolo venind în autogara Odorheiu-Secuiesc şi apoi la garaj, fără nici un călător. Şoferul autocarului, ştiind că are de distribuit un colet a aşteptat mai mult timp în autogara şi apoi, văzând că nu se prezintă nimeni după pachet, s-a deplasat la garaj.

Inculpatul V. S. cunoscând la ce oră ajunge marfa, şi având înţelegerea clară cu inculpatul S. Z. că nu se va deplasa el după pachet, i-a cerut învinuitului B. M. B. să meargă la autogara să ridice pachetul trimis de S. Z, menţionându-i că pachetul este într-o pungă de „paste făinoase" având ataşat un bileţel cu numele de E. S, învinuitul având cunoştinţă despre ce se află în acel pachet.

Întrucât învinuitul B. M. B. nu s-a dus exact la ora când a ajuns autocarul şi apoi a rămas fără combustibil la autoturismul cu care se deplasa inculpatul V. S, a trebuit să vină personal cu autoturismul său marca Mercedes şi să-l transporte pe învinuit până la garajul firmei S.C. „S” S.R.L. de unde învinuitul a preluat pachetul de droguri şi împreună s-au deplasat prin mun.Odorheiu-Secuiesc. În jurul orelor 9,30 pe strada Nicolae Bălcescu din Odorheiu-Secuiesc, inculpatul V. S. (aflat la volanul autoturismului respectiv) şi învinuitul B.M. B. au fost blocaţi în trafic de organele de poliţie şi procuror. La percheziţia efectuată asupra lor şi asupra autoturismului s-a descoperit că învinuitul avea în braţe pachetul primit.

În pachet organele de poliţie au descoperit o cutie de cafea în care erau disimulate patru pliculeţe cu fragmente vegetale de culoare verde-oil şi patru pliculeţe cu substanţă pulverulentă de culoare albă, suspecte a fi substanţe stupefiate, respectiv cannabis şi amfetamina. Pachetul de cafea la rândul său era introdus într-o pungă de paste făinoase cu menţiunea „paste de bun gust".

Pe pachetul de paste făinoase era un bilet cu inscripţia E. S, acesta fiind trimis din Ungaria de către inculpatul S. Z, prin şoferul unui autocar de la firma S.C. „S” S.R.L. şi a fost preluat de învinuitul B. M. B. însoţit de inculpatul V. S.

Inculpatului V. S. şi învinuitul B. M. B. le-au fost recoltate probe biologice, iar din buletinele de analiză medicală nr. 801 şi 802 a rezultat că analizele acestora sunt negative.

De asemenea, pliculeţele cu substanţe stupefiante au fost supuse expertizării, iar din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1054186/2008 a rezultat că probele înaintate reprezintă 2,9 grame cannabis şi 3,3 amfetamina. S-a precizat faptul că, cannabisul face parte din Tabelul anexă nr. III, iar amfetamina din Tabelul anexă nr. II din Legea nr.143/2000.

La întocmirea actului de sesizare au fost avute în vedere următoarele: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procese verbale de percheziţie, încheieri autorizaţii de interceptări telefonice, procese verbale de redare, analize de laborator, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, ordonanţa de reţinere, ordonanţa privind obligarea de a nu părăsi localitatea, acte privind procedura arestării, mandat european de arestare, proces-verbal de prezentare a a materialului de urmărire penală, alte acte:

În faţa instanţei au fost administrate probe: declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor.

Din probele existente în dosarul cauzei instanţa a reţinut că starea de fapt este cea arătată în actul de sesizare.

Chiar dacă inculpatul V.S. în declaraţiile date atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, nu a recunoscut săvârşirea faptelor, vinovăţia sa este certă, conform probelor administrate în faza de urmărire penală respectiv, convorbirile telefonice ale acestuia atât cu inculpatul S. Z, zis Z, aflaţi în Ungaria cât şi cu celălalt inculpat din cauză.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. M. B, acesta a recunoscut săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc şi mare risc, conform declaraţiile date în faza de urmărire penală şi a declaraţiilor date, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, aceste declaraţii fiind menţinute şi în faţa instanţei.

Declaraţia martorului M. Ş, şoferul care a transportat pachetul fără a-i cunoaşte conţinutul a confirmat faptul că cei doi inculpaţi erau împreună când i-a predat pachetul inculpatului B. M. B, susţinând că pe inculpatul V. S. care era prezent îl ştia din vedere din Odorheiu-Secuiesc.

Ca urmare a celor de mai sus, respectiv din probele administrate în cauză,a rezultat fără echivoc faptul că inculpaţii se fac vinovaţi pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Reţinerea săvârşirii infracţiunilor în sarcina inculpaţilor a atras pe cale de consecinţă, răspunderea penală a acestora şi necesitatea aplicării pedepselor raportat la pericolul concret al faptei încriminate în vederea restabilirii valorilor sociale ameninţate.

La individualizarea juridică a pedepselor, s-a avut în vedere persoana inculpaţilor care sunt cunoscuţi fără antecedente penale, şi deci se află la primul conflict cu legea penală, faţă de inculpatul B.M. B, fiind aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, avându-se în vedere comportamentul atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii.

Faţă de acest inculpat sunt îndeplinite condiţiile legale prev. de art. 81 Cod penal în sensul suspendării condiţionate a executării pedepsei, instanţa de fond considerând că scopul acesteia putând fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei în stare de detenţie.

Avându-se în vedere că acest inculpat a fost reţinut s-a dedus din pedeapsa aplicată, ziua reţinerii.

Întrucât pedeapsa aplicată inculpatului V. S. instanţa de fond a hotărât să fie executată în regim de detenţie, a menţinut starea de arest preventiv a acestuia, dar a redus din aceasta, ziua reţinerii şi perioada arestului preventiv.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel inculpatul V. S. care solicită admiterea apelului, administrarea de probe noi şi în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate în conformitate cu disp. art. 72 Cod penal.

În motivarea apelului, inculpatul arată că nu există nicio probă directă din care să rezulte că a comis faptele pentru care este dedus judecăţii, iar declaraţia coinculpatului B. M. B. este nesinceră, făcând-o în scop de răzbunare pentru că-i datorează suma de 3.200 euro. De asemenea, arată că acest coinculpat a fost influienţat de procuror, dovadă fiind şi tratamentul sancţionator aplicat celor doi inculpaţi.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de apel şi din oficiu, în conformitate cu disp. art. 378 raportat la art. 371 Cod procedură penală, Curtea a apreciat că apelul inculpatului nu este fondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la starea de fapt, în mod corect a reţinut instanţa de fond, având în vedere probele administrate în cauză (înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpatul V. S. şi numitul S. Z, zis „Z.”, precum între inculpaţi, declaraţiile coinculpatului B. M. B, declaraţiile martorului M. S, procesul verbal de constatare al infracţiunii flagrante, raport de constatare tehnico-ştiinţifică) că inculpatul V. S. ocupându-se de traficul de droguri, lua legătura cu numitul S. Z. să-i cumpere din Ungaria droguri de risc şi de mare risc, în funcţie de comenzile pe care le avea, după care le comercializa în România.

Aşa s-a  întâmplat şi în data de 29.05.2008.  Inculpatul V. S. discutând în prealabil cu numitul S. Z, acesta din urmă i-a comunicat că coletul, care conţine şi drogurile, l-a dat  şoferului de la S.C. „S” S.R.L. şi că acesta va ajunge la Odorheiu Secuiesc în dimineaţa zilei de 29.05.2008, pe colet fiind ataşat un bileţel cu numele de E. S.

Pentru a nu atrage atenţia organelor de urmărire penală, inculpatul V. S. l-a rugat pe coinculpatul B. M. B. să meargă în autogară şi să ridice coletul. Pentru că coinculpatul nu s-a dus la ora stabilită să  ridice coletul, întrucât a rămas fără combustibil la autoturism, a fost contactat inculpatul V.S, care l-a transportat personal pe coinculpat, cu autoturismul său, să ridice coletul. După ridicarea coletului de către coinculpatul B. M. B, aceştia au fost blocaţi în trafic de către organele de urmărire penală descoperindu-se asupra lor cantitatea de droguri reţinută în actul de acuzare.

Inculpatul V. S. nu a recunoscut comiterea faptelor nici în cursul urmăririi penale şi nici în declaraţiile date la instanţa de fond şi în apel, încercând să acrediteze ideea că drogurile ar fi aparţinut coinculpatului Boldizsar, aspecte contrazise de actele dosarului, respectiv de transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpat (filele 55 – 70 dosar urmărire penală) şi de declaraţiile coinculpatului B. M. B. ( filele 146 – 147 dosar urmărire penală, fila 73 dosar fond ).

În cursul judecării apelului, inculpatul prin avocatul ales, a solicitat ascultarea de către instanţă a convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul V. S, probă respinsă de către instanţa de judecată ca nefiind utilă cauzei, pentru că instanţa de judecată nu poate să aprecieze dacă vocea din convorbirile purtate de inculpatul V, S, aparţine sau nu acestuia, o asemenea determinare fiind susceptibilă de a fi realizată prin alte mijloace de probă, a căror administrare nu a fost solicitată de  către inculpat în cauză, cu toate că avea avocat ales.

Cu privire la starea de drept, instanţa apreciază că încadrarea juridică dată faptelor este greşită, deoarece în cauză este vorba despre două infracţiuni de trafic intern de droguri (o infracţiune de trafic intern de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 şi o infracţiune de trafic intern de droguri de mare risc, (prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, aflate în concurs ideal), precum şi de două infracţiuni de complicitate la traficul internaţional de droguri, (o infracţiune de complicitate la traficul internaţional de droguri de risc, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 şi o infracţiune de complicitate la traficul internaţional de droguri de mare risc, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs ideal), însă având în vedere că doar inculpatul a declarat apel şi potrivit art. 372 Cod procedură penală, nu poate fi agravată situaţia în propria cale de atac, nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice, deoarece s-ar crea o situaţie mai grea inculpatului.

De asemenea, instanţa de control judiciar constată că în mod greşit s-a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în favoarea inculpatului B. M. B. de către instanţa de fond, întrucât  în cauză nu sunt îndeplinite niciuna din condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, (existenţa unui denunţ, denunţul să fie făcut în cursul urmăririi penale, denunţul să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri), astfel  cauza de reducere a pedepsei nu era aplicabilă în speţa dedusă judecăţii, cu atât mai mult cu cât nu s-au reţinut aceste aspecte în actul de sesizare, însă având în vedere că parchetul nu a atacat hotărârea şi nici inculpatul, aceasta a rămas definitivă, cu privire la inculpatul B. M. B, prin neapelare.

Nici solicitarea inculpatului V. S.+ de a se reindividualiza pedeapsa aplicată nu este fondată.

Infracţiunea de trafic intern de droguri de mare risc este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea  unor drepturi, iar infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc este pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, astfel că aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc şi a unei pedepse de 7 ani pentru comiterea infracţiunii de complicitate la  trafic internaţional de droguri de mare risc, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, în condiţiile în care inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, este corect individualizată şi nu se impune a fi redusă.

Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează să respinsă apelul inculpatului ca nefondat.

În baza art. 381 Cod procedură penală instanţa urmează să menţină starea de arest a inculpatului, constatând că  temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu s-a schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia şi să deducă din  pedeapsa aplicată durata arestului preventiv începând  cu data de 28.11.208 până la zi.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Domenii speta

Spete similare