Reziliere contract furnizare energie electrica. Conditii.

8. Reziliere contract furnizare energie electrica. Conditii.

Domeniu asociat: Contracte

Conform art. 90 din HG nr. 1007/2004, furnizorul este îndreptăţit să rezilieze contractul de furnizare a energiei electrice conform art. 42 alin. 4 din Legea nr. 318/2003 (numai în caz de consum fraudulos, neplată repetată a facturilor sau în alte situaţii prevăzute de lege) în caz de consum fraudulos (lit. a). La alin. 2 se prevede că prin consumul fraudulos se înţelege: a) conectarea oricărui receptor sau a instalaţiei de utilizare înainte de grupul de măsurare; b) orice intervenţie în instalaţia electrică, ce afectează funcţionarea corectă a grupului de măsurare; c) consumatorul refuză încheierea unui nou contract sau a unor acte adiţionale la contractul existent atunci când intră în vigoare reglementări noi care necesită această acţiune, cu un preaviz de 30 de zile;  d) consumatorul pierde calitatea legală pe baza căreia s-a încheiat contractul de furnizare, cu un preaviz de 5 zile lucrătoare. Conform alin. 3, în cazul rezilierii contractului de furnizare, încheierea unui nou contract este condiţionată de plata de către consumator a sumelor restante din vechiul contract.

 Sentinţa nr. 145 din 10 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj- Secţia Comercială

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 08.01.2009, reclamantul AA a chemat în judecată pe pârâta S.C. Cez S.A.  solicitând instanţei ca prin hotărârea ce urmează a fi pronunţată să fie obligată pârâta la montarea contorului electric cu seria 1063954, la reconectarea acestuia la cutia de distribuţia electrică şi anularea facturilor nr. 1061026012/3.12.2002 şi 1061026008/03.12.2008.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esenţă, că urmare a unor avarii la postul de transformare aflat pe proprietatea sa, s-a ajuns la volatilizarea siguranţelor dintre firele de 20 000 volţi şi transformator, astfel încât acesta a solicitat furnizorului să ia măsuri pentru remedierea defecţiunilor şi a deranjamentelor survenite în reţelele electrice. În urma unor sesizări repetate, la faţa locului s-a deplasat un operator CEZ care a procedat la legarea temporară a unicei faze rămase funcţionabile pentru asigurarea minimului de energie electrică pentru iluminat.

În continuare, reclamantul a arătat că în data de 04.12.2008 a primit facturile nr. 1061026012/3.12.2002 şi 1061026008/03.12.2008 prin care i se imputa suma de 143,18 lei reprezentând verificare instalaţie, constatare contravenţie şi întreruperea energiei electrice şi respectiv suma de 3294,18 lei reprezentând recuperare energie electrică, facturi pe care reclamantul le consideră ca fiind emise în mod abuziv, deoarece nu a săvârşit nicio faptă contravenţională şi a plătit în avans 1000 KW în plus în conformitate cu art.1-3 din actul adiţional nr. 1/12/18/2006 la contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1201-000003 încheiat cu S.C. CEZ SA.

În drept, reclamantul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 1075 şi urm. Cod civil.

În dovedirea susţinerilor, a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxă de timbru  în valoare de 19 lei achitată prin chitanţa seria TS2A nr. 8809759/06.01.2009 şi timbru judiciar de 0,3 lei.

Anexat cererii de chemare în judecată, reclamantul a depus în copie: actul adiţional nr. 1/12/18/2006 la contractul de furnizare a energiei electrice, nota de constatare încheiată la 25.11.2008, notificarea reclamantului către pârâtă.

Prin încheierea de şedinţă din 12.02.2009 s-a dispus înaintarea cauzei la un complet comercial.

La termenul din 13.03.2009 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepţie, lipsa dovezii de îndeplinire a procedurii de conciliere directă iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică. În esenţă, pârâta a arătat că la data întocmirii Notei nr. 00160p/25.11.2008 s-a constatat că acesta consuma energie electrică fără înregistrarea la un aparat de măsură, astfel încât în conformitate cu contractul-cadru de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Decizia nr. 57/1999 a Agenţiei Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi a art. 142 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, furnizorul are dreptul şi obligaţia să recalculeze consumul pentru perioada anterioară şi să aplice prevederile legislaţiei în vigoare în cazul în care se constată consum fraudulos de energie şi intervenţii necontrolate sau intenţionate la instalaţiile furnizorului. Astfel, s-a calculat energia electrică în sistem pauşal, având la bază receptoarele inventariate cu ocazia controlului, rezultând un consum de 6607 KWh care au stat la baza emiterii facturii nr. 1061026008/03.12.2008.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.115 – 118 Cod proc. civ., Legea nr. 13/2007 privind energia electrică şi HG nr. 1007/2004 privind aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori.

În dovedirea susţinerilor, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa nr. 5814/03 aprilie 2009 a Judecătoriei Craiova a  fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Craiova, fiind declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj – Secţia Comercială.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că natura litigiului dedus judecăţii este comercială întrucât reclamantul deduce judecăţii un raport juridic izvorât din contractul de furnizare energie electrică nr. 1201-000003 încheiat cu S.C. CEZ SA, care este faptă  de comerţ în sensul art. 3 pct. 5 din Codul Comercial. În acelaşi sens, în doctrină se menţionează că “întreprinderea (furnizarea) iluminaţiunii publice este una din principalele întreprinderi de furnituri” – Cas. Firenze 17 dec 1903, Codul Comercial Adnotat, p. 33, Ed. Tribuna Craiova, 1994.

Având în vedere că din modul de formulare a acţiunii, reclamantul a solicitat în principal montarea contorului electric şi reconectarea la cutia de distribuţie electrică, petit neevaluabil în bani, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 2 pct.1 lit. „a” Cod proc. civ. , astfel încât instanţa competentă să judece cauza în fond, în primă instanţă, este tribunalul din punct de vedere material.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 6222/63/2009 pe rolul Tribunalului Dolj - Secţia Comercială.

La data de 10 iunie 2010  reclamantul a formulat precizare la cererea introductivă de instanţă prin care a arătat că înţelege  să se judece cu SC CEZ DISTRIBUŢIE SA  Craiova.

În cauză, instanţa a administrat proba cu expertiză tehnică (electrotehnică), proba testimonială, fiind audiaţi martorii P. D şi O.C.

Examinând cu prioritate excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtă, instanţa constată că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 720 ind. 1 C.pr.civ., în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înaintea introducerii cererii, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

 În cauză, acţiunea are ca obiect obligarea pârâtei la îndeplinirea unei obligaţii contractuale şi anularea unor facturi emise de către pârâtă pe numele reclamantului. Cel de-al doilea capăt de cerere este unul accesoriu, modul de soluţionare al acestuia fiind determinat de soluţia ce se va da cererii principale.

Din dispoziţiile art. 720 ind. 1 C.pr.civ., rezultă că procedura concilierii prealabile este obligatorie numai în ceea ce priveşte capătul de cerere principal, nu şi pentru cererile accesorii şi incidentale, o altă interpretare fiind neconformă cu scopul avut în vedere de legiuitor. Ar însemna ca reclamantul să nu mai poată obţine, de exemplu, cheltuieli de judecată în cazul în care învesteşte instanţa cu o acţiune comercială neevaluabilă, pe motiv că nu a declanşat anterior procedura concilierii. Această condiţie ar fi absurdă, depăşind categoria litigiilor prevăzute de textul de lege. De altfel, chiar la art. 720 ind.5 C.pr.civ. legiuitorul a prevăzut expres că în situaţia formulării unei cereri reconvenţionale într-un litigiu comercial (cerere incidentală), nu este necesară încercarea de conciliere.

Reclamantul a încercat însă soluţionarea amiabilă a litigiului conform reclamaţiilor înregistrate la societatea pârâtă şi adreselor emise de aceasta.

Pe fondul cauzei, acţiunea reclamantului, aşa cum a fost precizată cu privire la persoana chemată în judecată, este întemeiată.

Se reţine astfel că reclamantul este beneficiar al contractului de furnizare a energiei electrice pentru consumatori casnici nr. 1201 – 000003, pentru imobilul din Pieleşti, jud. Dolj, conform actului adiţional nr. 1/12/18/2006, notei de constatare NTL nr. 00160p/25.11.2008 şi facturilor fiscale emise de pârâtă.

În această calitate, în temeiul clauzelor contractuale, a dispoziţiilor referitoare la furnizarea energiei electrice, a disp. art. 969 C.civ. (conform cărora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante), a disp. art. 1073 C.civ. (conform cărora creditorul unei obligaţii are dreptul de a obţine îndeplinirea exactă a obiectului obligaţiei sale), reclamantul are dreptul de a obţine de la pârâtă îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract.

În cauză pârâta a invocat excepţia de neexecutare corespunzătoare a obligaţiilor de către reclamant, prin consumul fraudulos de energie electrică, fapt ce rezultă din nota de constatare NTL nr. 00160p/25.11.2008 (fila 90 dos. nr. 6222). Din această notă se reţine că la data de 25.11.2008 de către doi angajaţi ai pârâtei, s-a constatat că : seria contorului nu corespunde cu cea trecută în SAP; capacul contorului este sigilat numai în partea stângă; contorul nu înregistrează energia electrică consumată, fiind blocat; în cofretul postului de transformare unde este montat contorul există o punte între faza de intrare şi cea de ieşire, energia electrică nefiind înregistrată; transformatorul funcţiona în două faze, având arsă siguranţa pe una dintre ele.

Au fost întocmite cele două facturi a căror anulare se solicită, una pentru verificare instalaţie, constatare contravenţie şi întreruperea energiei electrice, cea de-a doua pentru recalcularea energiei electrice (filele 35, 36, dosar. nr. 698)

 Din corespondenţa purtată între părţi, din nota de constatare, din factura nr. 1061026012/3.12.2008 (fila nr. 36, dos. nr. 698), din ordinele de serviciu aflate la filele 98 şi 103 din dosar, rezultă că imobilul reclamantului a fost deconectat de la reţeaua de energie electrică din data de 25.11.2008. Cu toate acestea, pe numele reclamantului au continuat să fie emise facturi pentru pretinsa energie electrică ce ar fi fost consumată (filele 100 – 102), reclamantul fiind chiar notificat de o societate de recuperare a creanţelor împuternicită de Cez Vânzare.

Observând decizia nr. 57/1999 a ANRE pentru aprobarea contractelor cadru de furnizare a energiei electrice,se constată că la art.6 al anexei 1 este prevăzut dreptul furnizorului de a recalcula consumul pentru perioada anterioară, atunci când se constată consum fraudulos de energie electrică, intervenţii necontrolate sau intenţionate la instalaţiile furnizorului (lit. g, h). De asemenea, conform art. 15, furnizorul poate solicita rezilierea contractului în caz de consum fraudulos.

Instanţa constată că deşi nu există nici o hotărâre care să dispună rezilierea contractului încheiat între părţi, pârâta refuză să reconecteze imobilul reclamantului la reţea până nu se achită c/v celor două facturi întocmite la 3.12.2008. Această condiţionare este abuzivă,deconectarea având loc anterior acestei date, iar contractul fiind în vigoare. Nici o clauză contractuală nu îi dă pârâtei dreptul să nu mai furnizeze energie electrică atunci când constată un consum neînregistrat.

Conform art. 90 din HG nr. 1007/2004, furnizorul este îndreptăţit să rezilieze contractul de furnizare a energiei electrice conform art. 42 alin. 4 din Legea nr. 318/2003 (numai în caz de consum fraudulos, neplată repetată a facturilor sau în alte situaţii prevăzute de lege) în caz de consum fraudulos (lit. a). La alin. 2 se prevede că prin consumul fraudulos se înţelege: a) conectarea oricărui receptor sau a instalaţiei de utilizare înainte de grupul de măsurare; b) orice intervenţie în instalaţia electrică, ce afectează funcţionarea corectă a grupului de măsurare; c) consumatorul refuză încheierea unui nou contract sau a unor acte adiţionale la contractul existent atunci când intră în vigoare reglementări noi care necesită această acţiune, cu un preaviz de 30 de zile;  d) consumatorul pierde calitatea legală pe baza căreia s-a încheiat contractul de furnizare, cu un preaviz de 5 zile lucrătoare. Conform alin. 3, în cazul rezilierii contractului de furnizare, încheierea unui nou contract este condiţionată de plata de către consumator a sumelor restante din vechiul contract.

În cauză însă, nu există un pact comisoriu de gradul IV conform căruia rezilierea operează de drept, dar nici o hotărâre judecătorească referitoare la acest aspect, contractul fiind în vigoare.

Mai mult, situaţia existentă este datorată culpei pârâtei, nu reclamantului. Aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia asigurării în condiţii de securitate a serviciului de furnizare a energiei electrice, menţinând  în funcţiune un transformator a  cărei durată medie de funcţionare a expirat de mult timp (conform adresei nr. RO10/5871/21.09.2009, fila  39, transformatorul  aparţine pârâtei, a fost fabricat în 1960, durata de funcţionare fiind  de 16-24 ani). Or, chiar la momentul  controlului din 25.11.2008,  reprezentanţii pârâtei au constatat că transformatorul  funcţiona fără o fază, datorită unei siguranţe arse, iar cu ocazia  efectuării expertizei, în urma examinării acestuia, s-a constatat de către expert că după debranşare, transformatorul a funcţionat  în gol ca urmare a unui defect de izolaţie ce se poate datora vechimii, în luna mai 2009 (după declaraţiile reprezentantului  pârâtei) suferind o avarie majoră.

Raportat la aceste elemente, dar şi la declaraţiile martorilor, inclusiv cea  extrajudiciară dată de martorul IM, instanţa reţine că încă din luna mai  2008 reclamantul, sesizând o avarie la transformator, a anunţat-o pe pârâtă despre defecţiune, însă  aceasta nu a fost remediată. Faptul că pârâta nu recunoaşte acest aspect nu este suficient  în condiţiile în care a refuzat să prezinte copii ale registrelor  de tură, pe motiv că sunt voluminoase şi confidenţiale (fila nr. 89 dosar).

Raportat strict la obiectul acţiunii,existenţa unei punţi între faza de intrare şi cea de ieşire a contorului nu prezintă importanţă în soluţionarea cauzei, neinteresând persoana care  a montat-o, condiţiile care au determinat o  asemenea măsură.

În consecinţă, având în vedere  cele reţinute instanţa o va obliga pe pârâtă să reconecteze imobilul  reclamantului din Pieleşti, la reţeaua de curent electric şi să furnizeze acestuia energie electrică.

Cum nu reclamantul se face vinovat de modul de funcţionare al transformatorului şi de faptul că la data de  25.11.2008  contorul era blocat ( nefăcându-se nici o dovadă în acest sens, de către pârâtă) acesta nu poate fi obligat la plata verificării instalaţiei, constatarea contravenţiei  şi întreruperea energiei electrice, factura nr.  1061026012/03.12.2008 urmând a  fi anulată.

Referitor la factura nr. 1061026008, emisă pentru recuperarea energiei electrice, instanţa constată  că reclamantul datorează  contravaloarea  serviciului de care  a beneficiat  anterior debranşării, fără însă a fi considerat un consum fraudulos. Factura în cauză  a fost întocmită în baza notei de constatare  în care au fost  menţionate bunurile ce funcţionează cu energie electrică. S-a constatat însă de către expert  că unele dintre acestea ( prăjitorul  de pâine, friteuza ) nu prezentau urme de funcţionare, altele sunt consumatori  trifazaţi sau au consum mai mic decât cel trecut  în respectiva notă (ex. becurile, pompă submersibilă, bormaşina).

Rezultă astfel că suma datorată de reclamant  conform facturii fiscale  nu a fost corect calculată, motiv pentru care s-a dispus  şi anularea  acestei facturi.

Domenii speta

Spete similare