Procedura insolvenţei. Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege privind intrarea în faliment în procedura generală.

Procedura insolvenţei.  Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege privind intrarea în faliment în procedura generală.

-Art. 54 şi art. 107 alin. 1) lit. D din Legea nr. 85/2006

În cazul în care judecătorul-sindic dispune deschiderea procedurii generale, administratorul judiciar desemnat are obligaţia, potrivit art.54 alin. (1), să întocmească, într-un termen care nu va putea depăşi 30 de zile de la numirea sa, un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea  perioadei de observaţie.

Potrivit art.54 alin.(2), administratorul judiciar nu poate face propunerea intrării în faliment prin procedura simplificată decât în situaţia  în care debitorul se încadrează în categoriile prevăzute la art. 1 alin.(2), situaţie în care legea impune această procedură încă de la deschiderea ei. Dacă nu se încadrează în categoriile respective intrarea în faliment nu se poate face în temeiul art. 107 alin. 1) lit. D din Legea nr. 85/2006.

Decizia nr. 65/19 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti-

Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin sentinţa nr.1365 pronunţată în data de 2 octombrie 2009, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova a dispus intrarea în procedură simplificată şi începerea procedurii falimentului debitorului S.C. A U S.R.L., a confirmat în calitate de lichidator pe C C I.P.U.R.L., şi a dispus totodată luarea celorlalte măsuri prevăzute de Legea nr.85/2006 în această situaţie.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că a fost aprobat raportul administratorului  judiciar prin care se propune, intrarea debitorului în faliment şi a constatat că sunt îndeplinite condiţiile deschiderii procedurii falimentului, ca unică soluţie pentru satisfacerea creanţelor creditorilor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea SC A U SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie  susţinând că a formulat contestaţie împotriva tabelului  creanţelor şi că, având în vedere această împrejurare, se impunea, înainte de toate, soluţionarea acestei contestaţii şi abia după aceea luarea unei măsuri cu privire la tabelul definitiv rectificat. Din hotărârea recurată nu a rezultat faptul că instanţa a înmânat administratorului judiciar contestaţia şi nici nu a fixat termen în vedere soluţionării acesteia. Până la soluţionarea contestaţiei nu se mai putea lua nicio hotărâre cu privire la tabelul creanţelor.

S-a susţinut că, în ceea ce priveşte măsura trecerii la faliment în  procedura simplificată, în practicaua hotărârii recurate,  instanţa a reţinut că administratorul judiciar a solicitat începerea procedurii falimentului debitoarei, întrucât nu s-au identificat bunuri în averea debitoarei şi nu a existat posibilitate reală de reorganizare, deşi din cuprinsul raportului depus la termenul din data de 2 octombrie 2009 rezulta că motivul pentru care administratorul judiciar a  propus trecerea la faliment în procedura simplificată este faptul că debitoarea nu a predat toate documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.

S-a menţionat că, având în vedere conţinutul raportului administratorului judiciar şi considerentele sentinţei recurate,  hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii deoarece motivul pentru care s-a propus trecerea la faliment în procedura simplificată este altul decât cel prezentat în raportul administratorului judiciar.

S-a mai precizat că din susţinerile făcute în raport şi din înscrisurile existente la dosar rezultă că administratorul judiciar nu a notificat propunerea de trecere la faliment în procedura simplificată şi debitoarei prin administratorul special.

Conform alin.3 al art.54 propunerea trebuia supusă dezbaterii părţilor într-o şedinţă publică care trebuia stabilită în termen de maxim 20 de zile de la primirea raportului administratorului judiciar.

Din hotărârea recurată rezultă că judecătorul sindic a aprobat raportul administratorului judiciar chiar în şedinţa în care el a fost depus neînţelegând să aplice procedura prevăzută în mod imperativ de art.54 alin.3 din Legea 85/2006.

Recurenta a susţinut că lichidatorul judiciar nu putea propune  intrarea în  procedura simplificată pentru motivul invocat în raportul nr.4, deoarece prin  încheierea  din data de 29 iunie 2009 s-a reţinut că „administratorul învederează că debitoarea a depus la sediul administratorului judiciar toate actele solicitat de acesta, mai puţin lista cu creditori şi creanţele datorate”.

Faţă de această împrejurare, cauza care să determine trecerea în faliment a debitoarei în procedura simplificată nu putea fi cea indicată în raportul  nr.4 al administratorului judiciar, având în vedere  faptul că s-a întocmit un tabel definitiv al creanţelor, ceea ce presupune că administratorul judiciar cunoştea şi creditorii debitoarei.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluţionării  propunerii de trecere la faliment în  procedura simplificată făcută de administratorul judiciar în condiţiile impuse de  textul de lege indicat.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, însoţite de acte doveditoare, debitoarea a precizat că a achitat toate creanţele şi nu se mai justifică trecerea la faliment .

Lichidatorul a depus la dosar  acte în sprijinul menţinerii soluţiei şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 Cod pr.civilă, Curtea a reţinut că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează : 

În cazul în care judecătorul-sindic a dispus deschiderea procedurii generale, administratorul judiciar desemnat are obligaţia, potrivit art.54 alin. (1), să întocmească, într-un termen care nu va putea depăşi 30 de zile de la numirea sa, un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea  perioadei de observaţie.

Această obligaţie a administratorului judiciar este prevăzută şi în art.20 alin. (1) lit. a), care stabileşte prima atribuţie ce revine administratorului  judiciar, respectiv examinarea situaţiei economice a debitorului, a documentelor depuse conform prevederilor art.28 şi art.35 şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie.

Administratorul judiciar analizând situaţia economică şi financiară a debitorului  apreciază asupra viabilităţii economice a societăţii, aceasta fiind condiţia necesară a continuării perioadei de observaţie.

Raportul trebuia să indice dacă debitorul se încadrează în criteriile prevăzute la art.1 alin.(2) şi trebuie supus procedurii simplificate prevăzute de lege, caz în care trebuia să anexeze documentele doveditoare şi să facă propunerea de intrare în procedura simplificată.

Potrivit art.54 alin.(2), administratorul judiciar nu poate face propunerea intrării în faliment prin procedura simplificată decât în situaţia  în care debitorul se încadrează în categoriile prevăzute la art.1 alin.(2), situaţie în care legea impune această procedură încă de la deschiderea ei.

Debitorul a fost notificat aşa cum rezultă din dovada depusă la dosar de administratorul judiciar (fila 27 dosar recurs).

Motivul pentru care s-a solicitat trecerea la faliment îl reprezintă potrivit raportului, faptul că debitorul nu a prezentat toate documentele prevăzute de art. 28 din lege şi nu există posibilitatea reală de reorganizare, deşi în raport se mai precizează  că din informaţiile furnizate de Primăriile Urlaţi şi Ceptura, debitoarea figurează cu bunuri imobile, respectiv clădiri.

Susţinerile practicianului în insolvenţă sunt contrazise de actele şi încheierile pronunţate în  dosar din care rezultă următoarele:

Prin încheierea din 29 iulie 2009 s-a acordat termen pentru că debitoarea şi-a exprimat intenţia de reorganizare, urmând ca în termenul cel mai scurt să depună toate actele prevăzute de art.28 din lege. Prin aceeaşi încheiere s-a luat act de depunerea la dosarul cauzei de către administratorul judiciar a  tabelului definitiv rectificat  al creanţelor debitoarei şi s-a dispus afişarea unui exemplar la uşa instanţei. 

Administratorul judiciar a învederat că debitoarea a depus la sediul practicianului în insolvenţă toate actele solicitate, mai puţin lista cu creditorii şi creanţele datorate. În acest sens, a solicitat acordarea unui termen pentru continuarea perioadei de observaţie, întocmirea şi depunerea planului de reorganizare.

Din procesul-verbal încheiat la 25 iunie 2009 între debitor şi administratorul judiciar, rezultă că s-au predat actele  menţionate de părţi iar lista privind creditorii se presupune că a fost înaintată din moment ce s-a întocmit tabelul creditorilor.

 Din hotărârile judecătorului-sindic rezultă că tabelul definitiv rectificat al creanţelor s-ar fi depus la data de 29 iunie 2009, iar în sentinţa recurată se reţine că s-a dispus afişarea la uşa instanţei a tabelului definitiv al creanţelor fără să se soluţioneze contestaţia debitorului la tabelul creditorilor (a se vedea certificatul eliberat de Tribunalul Prahova, aflat la fila 33 dosar recurs).

Dacă s-a luat act de intenţia de reorganizare a debitorului, fără a i se da posibilitatea reală să prezinte un plan de reorganizare, întrucât  termenul curge de la data afişării tabelului definitiv de creanţe, rezultă că trecerea la faliment s-a făcut fără respectarea dispoziţiilor legale şi fără a se da şanse de reorganizare debitorului, care aşa cum rezultă din actele depuse în  recurs avea şanse reale, întrucât a achitat creanţele din tabel.

Modul în care s-au achitat aceste creanţe urmează a fi verificat de judecătorul-sindic după soluţionarea contestaţiei debitorului la tabelul preliminar al creanţelor.

Din probatoriile administrate în cauză, anterior menţionate rezultă că debitorul nu se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.1 alin.(2) şi în mod greşit s-a aprobat trecerea la faliment.

Condiţiile deschiderii procedurii falimentului ca unică soluţie pentru satisfacerea creanţelor creditorilor  nu erau îndeplinite  din moment ce debitorul a dovedit că poate achita toate creanţele.

Scopul legii îl reprezintă potrivit art. 2 instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, iar dacă acoperirea pasivului se realizează în perioada  de  observaţie nu se mai impune trecerea  la faliment, procedura putând fi închisă ca în cazul reorganizării cu revocarea hotărârii de deschidere a procedurii.

Având în vedere lipsa dovezilor faţă de susţinerile din raportul prin care se propune intrarea în faliment Curtea apreciază că nu erau îndeplinite condiţiile privind intrarea în procedura falimentului prevăzute de art. 107 alin. 1) lit. D din Legea nr. 85/2006.

În consecinţă, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentinţa şi a respins cererea administratorului judiciar de trecere a debitorului în faliment, reţinând incidenţa motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare