Legea nr. 64/1995 privind reorganizarea judiciară şi falimentul, modificată şi republicată. Noţiunea de acte, operaţiuni şi plăţi ulterioare deschiderii procedurii. Competenţa de soluţionare a acţiunilor în constatarea nulităţii acestor acte.

Legea nr. 64/1995 privind reorganizarea judiciară şi falimentul, modificată şi republicată. Noţiunea de acte, operaţiuni şi plăţi ulterioare deschiderii procedurii. Competenţa de soluţionare a acţiunilor în constatarea nulităţii acestor acte. Inadmisibilitatea cererilor de suspendare a sentinţelor pronunţate de judecătorul sindic.

Conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, modificata si republicata, in vigoare la data pronuntarii sentintei atacate: "In afara de cazurile prevazute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule."

Intrucatcontractul de vanzare-cumparare a unui autovehicul este un act juridic consensual, conform art 1295 din Codul civil, data incheierii formularelor tipizate, conform OUG. Nr. 195/2002, care reglementeaza circulatia pe drumurile publice, nu are nici un efect cu privire la transferul dreptului de proprietate, transfer ce intervine prin simplul acord de vointa al partilor.

Cu privire la competenta de solutionare a acestor actiuni, competenta speciala de solutionare a judecatorului sindic in judecarea actiunilor intemeiate pe dispozitiile art. 49 din Legea nr. 64/1995, reiese din chiar antetul articolului mentionat, care excepteaza de la aplicare cazurile prevazute de prezenta lege sau autorizate de judecatorul sindic. Totodata, se retine ca scopul unei asemenea actiuni este acelasi cu cel al actiunilor promovate in baza art. 60-61 din mentionata lege, respectiv, cresterea la maximum a valorii averii debitorului.

(Curtea de Apel - Bucuresti, sectia a VI-a comerciala. Decizia comerciala nr. 127R/ 26 ianuarie 2007)

Prin cererea adresată judecătorului sindic la data de 13.12.2005, reclamanta SC A SRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC B  SRL aflate în faliment, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C SRL constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între debitoarea SC B SRL şi pârâta SC C SRL şi contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între pârâta SC C SRL şi pârâta SC D  SRL, repunerea părţilor în  situaţia anterioară, radierea vehiculelor de pe numele pârâtelor şi  înscrierea acestora pe numele debitoarei, cu notarea interzicerii vânzării şi/sau radierii acestora fără dispoziţia expresă a judecătorului sindic sau a lichidatorului judiciar.

Prin sentinţa comercială nr.1491/20.06.2006, Tribunalul Bucureşti - secţia a VII-a comercială a admis acţiunea în constatarea nulităţii absolute, astfel cum a fost formulată de lichidatorul judiciar.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul sindic a reţinut  că, potrivit art.49 din Legea nr.64/1995, republicată, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, sunt nule.

Judecătorul  sindic a apreciat că apărarea pârâtei SC C SRL cu privire la faptul că cele două contracte au fost încheiate la 28.11.2001 nu poate  fi primită data înscrisă pe contractele prezentate nefiind  certă. Ca atare, judecătorul sindic a apreciat că cele 2 contracte au fost încheiate la data de 21.03.2005, astfel cum rezultă din contractele depuse la dosarul de fond, în condiţiile în care  prin încheierea de la 3.04.2002, judecătorul sindic a ridicat dreptul debitoarei de a-şi conduce activitatea şi de a dispune de bunurile sale, ca efect al deschiderii procedurii de faliment.

Faţă de aceste argumente,  judecătorul sindic  a apreciat ca fiind  nule cele două contracte de vânzare-cumpărare, vânzarea nefiind autorizată în condiţiile art.49 alin.1 din Legea nr.64/1995, republicată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele, SC C SRL  şi SC D  SRL recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI a Comercială la data de 09.08.2006.

În motivarea recursului declarat, recurentele au arătat că, în speţă, cele  două autotractoare au ieşit din patrimoniul debitoarei la data de 28.11.2001 ambele  fiind  în stare de nefuncţionare, necesitând reparaţii substanţiale pentru a putea fi utilizate, astfel încât, autotractoarele aflate în proprietatea recurentelor nu mai sunt aceleaşi cu cele achiziţionate de la debitoare, unul dintre ele fiind chiar dezmembrat.

Recurentele au arătat că au încheiat contractele de vânzare-cumpărare sub forma unor înscrisuri sub  semnătură privată la data de 28.11.2001,  însă Biroul de Înmatriculări Auto nu înregistrează tranzacţia decât dacă partea interesată prezintă un contract de vânzare-cumpărare tipizat, însă actele de dobândire a celor două autotractoare sunt anterioare datei deschiderii procedurii, art.49 alin.1 din Legea nr.64/1995, nefiind aplicabil în speţă. Recurentele, au arătat că formularele tipizate nu reprezintă decât o procedură administrativă ce a trebuit îndeplinită în vederea înregistrării autotractoarelor pe numele recurentelor, dar nu au avut ca efect transferul dreptului de proprietate, pentru că acesta operase de la data de 28.11.2001.

La data de 17.11.2006, recurenta SC C SRL a depus la dosar o detaliere  a motivelor de recurs formulate, solicitând admiterea recursului, în temeiul art.304 pct.9 şi 3041 C.pr.civ., în situaţia în care se apreciază că actele sunt ulterioare deschiderii procedurii, admiterea excepţiei necompetenţei materiale a judecătorului sindic, conform art.304 pct.3 C.pr.civ. şi, totodată, a solicitat radierea înmatriculării efectuate de către lichidatorul judiciar al debitoarei pe numele acesteia şi reînmatricularea provizorie pe numele recurentei a autovehiculului identificat ca autotractor marca Mercedes Benz tipul 954.03/ACTROS 1843, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei. 

În dezvoltarea motivelor de recurs,  recurenta a arătat că  ambele  contracte nr.178 şi nr.179 au fost încheiate la data de 28.11.2001, dată anterioară deschiderii procedurii prev. de Legea nr.85/2006, neputând fi  considerate acte ulterioare, deoarece dreptul de proprietate a fost transferat la data de 28.11.2001, data acordului de voinţă al părţilor şi data executării obligaţiilor de către părţile contractate.

Recurenta a arătat că încheierea actelor tipizate a fost determinate de  dispoziţiile  0.U.G 195/2002  referitoare la circulaţia pe drumurile publice, care în art.12 prevede că înmatricularea şi înregistrarea vehiculelor au drept scop posibilitatea pentru proprietar de a pune în circulaţie vehiculul, în conform HG 61/1992 şi  instrucţiunilor date în aplicarea acesteia, contractul tip de vânzare pentru un autovehicul folosit având drept scop doar radierea şi înmatricularea în circulaţie a  vehiculelor de către organele de poliţie şi cele financiare.

Ca atare, a invederat recurenta, faptul că încheierea contractelor tip a avut loc la data de 21.03.2005, ulterior deschiderii procedurii, nu are relevanţă în speţă, atâta timp cât contractul de vânzare-cumpărare a autovehiculelor  este un contract pentru care legea nu prevede nici o condiţie  de formă, fiind  un înscris sub semnătură privată, astfel încât cererea lichidatorului fiind întemeiată pe dispoziţiile art.46 alin.1 din Legea 64/1995,  republicată apare ca inadmisibilă.

Recurenta a arătat că sentinţa atacată este şi netemeinică şi nelegală,  deoarece repunerea părţilor în situaţia anterioară înseamnă o stare de vădită inegalitate,  creîndu-se  o stare de îmbogăţire fără justă cauză a debitoarei, atâta timp cât vehiculele, la data achiziţionării, erau în stare de nefuncţionare,  neputând fi puse în circulaţie, între timp unul dintre vehicule fiind dezmembrat iar celălalt recarosat şi reechipat. Recurenta a arătat că a trebuit să încheie contractul de credit nr.435/11.07.2003 la Banca E, pentru achiziţionarea unui vehicul similar din Germania, vehicul ce a fost folosit pentru recarosarea şi reechiparea celui achiziţionat de la debitoare. Or, faţă de preţul de achiziţionare de 145.000.000 lei, recurenta este obligată să restituie un autovehicul de peste 1 miliard lei.

Recurenta a mai arătat că faţă de cele învederate acţiunea lichidatorului judiciar, este fără obiect,  vehiculul la care face referire acţiunea nemaiexistând.

Recurenta a învederat şi că acţiunea lichidatorului judiciar  nu este dovedită, atâta timp cât actele sunt anterioare deschiderii procedurii, astfel încât ele nu se mai pot regăsi pe  lista prev. de art.46 alin.2 din lege.

În subsidiar, recurenta a solicitat admiterea recursului în baza art.304 pct.3 C.pr.civ., şi casarea sentinţei atacate pentru că a fost dată de o instanţă necompetentă.

Pe acest aspect, recurenta a arătat că  conf. art.149 din Legea nr.85/2006, dispoziţiile sale se completează cu C.pr.civ. şi Legea nr.637/2002, or art.11 alin.1 din lege prevede competenţa judecătorului sindic pentru acţiunile derivate din lege, acţiunea întemeiată pe art.46 şi 49 nefiind menţionată.

Totodată, recurenta a solicitat radierea înmatriculării efectuate de către lichidatorul judiciar al debitoarei pe numele acesteia şi înmatricularea provizorie pe numele recurentei, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii, recurenta a arătat că desfăşurarea normală a activităţii recurentei este condiţionată de repunerea în circulaţie a  vehiculelor în cauză, atare cerere fiind justificată mai ales că Legea nr.85/2006 îngrădeşte posibilitatea de suspendare a executării sentinţei atacate.

În  dovedirea motivelor de recurs, recurenta a ataşat un set de înscrisuri, respectiv cele 2 contracte nr.178 şi nr.179/28.11.2001, contractul de credit nr.435/11.07.2003, contractele de cesiune şi  de garanţie mobiliară încheiate cu banca creditoare, acte normative şi alte înscrisuri.

Examinând actele şi lucrările  dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând şi dispoziţiile art.3041 C.pr.civ., Curtea a reţinut că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Conform art.49 alin.1 din Legea nr.64/1995, modificată şi republicată, în vigoare  la data pronunţării sentinţei atacate: "În afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule".

Aşadar, potrivit acestui text de lege, Curtea a reţinut că legiuitorul a  înţeles să sancţioneze cu nulitatea absolută, actele juridice de înstrăinare ulterioare datei deschiderii procedurii prev. de prezenta lege, în speţă, ulterioare datei de 6.06.2002, data încheierii dată de judecătorul sindic având ca efect deschiderea procedurii de reorganizare  judiciară a debitoarei.

Curtea a reţinut  că, în speţă,  debitoarea a înstrăinat două autovehicule folosite, către recurenta SC C SRL, conform contractelor de vânzare-cumpărare nr.178 şi nr.179, ambele din data de 28.11.2001 (filele 18-25 din dosarul de fond). Aşadar data la care cele două  autovehicule folosite au ieşit din patrimoniul debitoarei este data de 28.11.2001, dată la care a intervenit acordul de voinţă al părţilor, contractul de vânzare-cumpărare fiind, conform dispoziţiilor art.1295 Cod civil, un contract consensual, prin natura sa.

Dat fiind principiul general înscris în textul de lege citat din Codul civil, atunci când legiuitorul a dorit să se abată de la această regulă generală, a prevăzut expres natura solemnă a actului de vânzare-cumpărare, sau condiţia redactării sale în formă scrisă.

Or, în materie de vânzare-cumpărare de autovehicule, nu exista nici o dispoziţie legală care să prevadă obligativitatea încheierii sale într-o anumită formă, completarea exemplarului tipizat pe care se întemeiază acţiunea lichidatorului sindic, fiind impusă de legislaţia rutieră în vigoare, în speţă 0.U.G nr.195/2002, în scopul efectuării menţiunilor de radiere şi, respectiv, de înmatriculare, de pe numele fostului proprietar, pe numele actualului proprietar, menţiune fără de care cumpărătorul, în speţă, recurenta nu poate folosi autovehiculul pe drumurile publice. Aşadar, nu se poate reţine că data  la care a intervenit acordul de voinţă al părţilor şi, deci, transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului este data încheierii formularelor tipizate - 21.03.2005 (fila 4 şi 5 din dosar), întrucât această formalitate prev. de 0.U.G 195/2002 are alt scop, conform celor reţinute anterior.

Ca atare, fiind vorba de acte de vânzare-cumpărare intervenite anterior datei deschiderii procedurii, respectiv, 28.11.2002, Curtea a reţinut că în speţă acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art.49 din Legea 64/1995, republicată este nefondată,  atâta timp cât nu este îndeplinită condiţia  legală  ce face vorbire despre acte ulterioare, data de 21.03.2005, a încheierii formularelor tipizate, neavând nici un efect cu privire la transferul dreptului de proprietate, transfer ce intervenise prin acordul de voinţă al părţii,  potrivit art.1295 Cod civil, la  data de 28.11.2001.

Faţă de aceste argumente, Curtea nu a putut reţine susţinerea  recurentei referitoare la inadmisibilitatea acţiunii lichidatorului judiciar, deoarece în speţă se pune problema de interpretare a probelor administrate în cauză şi implicit, a actelor succesive intervenite între părţi.

Cu privire la excepţia necompetenţei materiale a judecătorului sindic, deşi a fost invocată "în subsidiar", Curtea a reţinut că aceasta este nefondată, competenţa specială a judecătorului sindic în judecarea  acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile art.49 din Legea 64/1995, republicată, reieşind din chiar antetul  textului articolului 49, care exceptează de la aplicare cazurile prevăzute de prezenta lege sau autorizate de judecătorul sindic. Totodată, Curtea a reţinut că scopul  unei asemenea  acţiuni este acelaşi  cu cel al acţiunilor promovate în baza art.60-61 din Legea 64/1995, republicată, respectiv, creşterea la maximum a valorii  averii debitorului, principiul ce guvernează executarea mandatului dat de judecătorul sindic administratorului sau lichidatorului judiciar, şi a cărui respectare nu poate fi urmărită decât de către judecătorul sindic.

Cât priveşte cererea recurentei SC C SRL relativă la radierea înmatriculării efectuate de către lichidatorul judiciar al debitoarei pe numele acesteia şi înmatricularea provizorie pe numele recurentei a autotractorului marca Mercedes Benz tipul 954.03/ACTROS 1843, Curtea a reţinut că aceasta este o veritabilă cerere de suspendare a executării sentinţei judecătorului sindic pe acest aspect,  care  a făcut  obiectul judecăţii de fond, cererea fiind admisă expres în cuprinsul dispozitivului sentinţei atacate de către judecătorul sindic.

Fiind o veritabilă  cerere de suspendare a executării hotărârii  de fond,  Curtea a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil, faţă de dispoziţiile art.8 alin.4 raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, care prevăd expres neaplicabilitatea dispoziţiilor art.300 alin.2  şi 3 C.pr.civ. în  această materie şi executorialitatea acelor hotărâri.

Domenii speta

Spete similare