Procedura insolvenţei. Acţiune în atragerea răspunderii administratorului pentru pasivul societăţii, în situaţia în care acesta a dat mandat de administrare a societăţii unei alte persoane, fără a îndeplini formalităţile de publicitate prevăzute de lege

Procedura insolvenţei. Acţiune în atragerea răspunderii administratorului pentru pasivul societăţii, în situaţia în care acesta a dat mandat de administrare a societăţii unei alte persoane, fără a îndeplini formalităţile de publicitate prevăzute de lege

-Art. 138 din Legea 85/2006

-Art. 21 lit.a din Legea 26/1996

-Art.50 din Legea 31/1991

Întocmirea procurii prin care administratorul societăţii acordă  mandat de administrare a societăţii unei terţe persoane, neînsoţită de îndeplinirea formalităţilor legale prevăzute pentru a asigura publicitatea faţă de terţi, nu este de natură a înlătura răspunderea administratorului înscris ca atare în registrul comerţului pentru prejudiciile cauzate unor terţe persoane. Acesta va răspunde faţă de terţi pentru prejudiciile cauzate prin actele juridice încheiate în numele său de către mandatar, urmând ca, în raporturile dintre mandant şi mandatar să se aplice regulile specifice mandatului comercial în ceea ce priveşte răspunderea.

Decizia nr. 557 din 26 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti- Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin sentinţa nr. 239 din 12.02.2009, pronunţată de Tribunalul Buzău, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei împotriva societăţii debitoare, iar prin sentinţa atacată în prezentul dosar, a fost admisă cererea lichidatorului judiciar de atragere a răspunderii fostului administrator K.J. pentru pasivul debitoarei în sumă de 102.516,25 lei.

Prin motivele de recurs, recurentul K.J invocă existenţa unei procuri în temeiul căreia administrarea societăţii şi, implicit, răspunderea pentru pasivul acesteia, s-a transferat numitului PC.

Din actele depuse la dosar, Curtea reţine că, la data de 26.06.2006, recurentul a împuternicit, prin procura autentificată la Biroul Notarului Public FN sub nr. 1600, pe numitul PC ca, în numele şi pe seama sa, să administreze societatea, în care sens să administreze propriu-zis, să îndeplinească orice formalităţi, să achite orice taxe, să semneze orice act în legătură cu societatea, semnătura sa fiindu-i opozabilă.

Prin urmare, între recurentul KJ şi numitul PC s-a încheiat un contract de mandat comercial, în condiţiile art. 374-391 din Codul comercial. În temeiul acestui contract, mandatarul avea obligaţia de a executa mandatul cu bună-credinţă şi cu diligenţa unui bun proprietar, răspunzând faţă de mandant pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea instrucţiunilor primite de la acesta.

Curtea constată şi faptul că recurentul, personal sau prin mandatarul său, nu a întocmit formalităţile cerute de dispoziţiile art. 21 lit.a din Legea 26/1996 privind registrul comerţului, respectiv de a înregistra în registrul comerţului mandatul dat, deşi prin acest act juridic s-au adus modificări înregistrărilor din acest registru.

Consecinţa neefectuării acestor menţiuni în registrul comerţului este prevăzută de dispoziţiile art. 50 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, potrivit cărora actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuse terţilor, în afară de cazul în care societatea face dovada că aceştia le cunoşteau.

Prin urmare, întocmirea procurii, neînsoţită de îndeplinirea formalităţilor legale prevăzute pentru a asigura publicitatea faţă de terţi, nu este de natură a înlătura răspunderea administratorului înscris ca atare în registrul comerţului pentru prejudiciile cauzate unor terţe persoane. Acesta va răspunde faţă de terţi pentru prejudiciile cauzate prin actele juridice încheiate în numele său de către mandatar, urmând ca, în raporturile dintre mandant şi mandatar să se aplice regulile specifice mandatului comercial în ceea ce priveşte răspunderea.

Situaţia de excepţie prevăzută de lege, şi anume împrejurarea că terţele persoane prejudiciate (în speţă, creditorii din procedura insolvenţei) ar fi cunoscut existenţa mandatului, nu este îndeplinită în cauză, recurentul neadministrând nici un fel de probe în acest sens.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, în sensul atragerii răspunderii administratorului pentru pasivul societăţii.

Domenii speta

Spete similare