Furt

Judecătoria Moineşti

Sentinţa penală nr.34 din 23 Ianuarie 2012

Prin Rechizitoriul din data de ... în dosarul nr. ... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.R., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.l- art. 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal şi a inculpatului M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.l -art. 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

în cuprinsul actului de sesizare al instanţei, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 25.04.2011, lucrătorii de poliţie au depistat pe inculpaţii M.R. şi M.I. în timp ce transportau cu un atelaj hipo un număr de 6 parapeţi metalici de protecţie sustraşi de pe DJ 123.

în data de ..., în jurul orelor 22.50, inculpaţii s-au deplasat cu căruţa în zona Baraj Valea Uzului de unde au luat şase parapeţi metalici care se aflau pe partea stângă a DJ123, sensul de mers Dărmăneşti-Coada Lacului, în vederea folosirii acestora în gospodăriile propriii, cauzând astfel un prejudiciu de 4.369,45 lei recuperat.

Fiind audiaţi în cursul urmăririi penale inculpaţii au recunoscut fapta comisă iar parapeţii au fost predaţi pe bază de proces verbal Primăriei oraşului Dărmaneşti.

Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza următoarelor probe: proces verbal de cercetare (f. 5-7 dosar urmărire penală), planşe foto (f. 8-9), declaraţii învinuiţi (f. 13-14, 18-19), dovadă de predare (f.24), adresă constituire parte civilă (f. 23), declaraţii martori (f. 21-22).

în faţa instanţei, inculpatul M.I. a solicitat soluţionarea cauzei prin parcurgerea procedurii prev.de art.3201 C.p.p., cererea acestuia fiind admisă de instanţă.

Inculpatul M.R., legal citat, cu menţiunea dispoziţiilor art. 320 ' Cod procedura penala, nu s-a prezentat în faţa instanţei.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, a fost administrată ca probă declaraţia martorului B.A.G. (f. 67 dosar).

Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 25.04.2011, orele 22.40, lucrătorii de poliţie au depistat pe inculpaţii M.R. şi M.I. în timp ce transportau cu un atelaj hipo un număr de 6 parapeţi metalici de protecţie sustraşi de pe DJ 123, aŞa cum rezultă din procesul verbal încheiat (f.5-5 dosar urmărire penală).

Conform declaraţiilor inculpaţilor date în cursul urmăririi penale, în data de 25.04.2011, înjurai orelor 23.00, aceştia s-au deplasat cu căruţa în zona Baraj Valea Uzului de unde au luat şase parapeţi metalici care se aflau pe partea stângă a DJ 123, sensul de mers Dănnăneşti-Coada Lacului, în vederea folosirii acestora în gospodăriile proprii. Prejudiciul a fost recuperat însă partea vătămată C.J.B. - S.P.J.D. s-a constituit parte civilă în cauză, în cursul urmăririi penale, cu suma de 4369,45 lei, conform adresei aflată la fila 23 dosar urmărire penală.

Instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art.69 C.pr.pen, declaraţia inculpatului are valoare probatorie condiţionată, putând servi ca mijloc de probă în măsura în care se coroborează cu alte fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Cu ocazia reconstituirii efectuată în prezenţa martorului asistent B.A.G., inculpaţii au condus organele de poliţie la locul de unde au sustras cei Şase parapeţi, fiind încheiat cu această ocazie proces verbal Şi planşe foto (f. 7-10 doar urmărire penală).

2

La stabilirea situaţiei de fapt instanţa a avut în vedere Şi declaraţia martorului B.A.G. care, audiat în faţa instanţei, a declarat că a fost de faţă cu ocazia efectuării reconstituirii, ocazie cu care a fost indicat locul de unde inculpaţii au ridicat parapeţii.

Inculpaţii au avut, pe parcursul urmăririi penale, o atitudine sinceră, recunoscând săvârşirea faptei. în faţa instanţei, inculpatul M.I. a solicitat soluţionarea cauzei prin parcurgerea procedurii prev.de art.3201 C.p.p., recunoscând săvârşirea infracţiunii în modalitatea descrisă prin rechizitoriu. Inculpatul M.R. nu s-a prezentat în faţa instanţei, fiind legal citat, cu menţiunea dispoziţiilor art. 3201 Cod proc. penală.

1. In drept, fapta inculpatului M.R., care, în timpul nopţii de ..., împreună cu inculpatul M.I. a sustras un număr de Şase parapeţi metalici care se aflau pe partea stângă a DJ123, sensul de mers DărmăneŞti - Coada Lacului pentru a-i folosi în gospodăriile proprii întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 -art. 209 alin. 1 lit. a şi g Cod pen.

Sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de luare a unor bunuri mobile (parapeţi) din posesia părţii vătămate C J.B., fără consimţământul acesteia. Momentul consumării infracţiunii este marcat de ieşirea bunurilor - parapeţii, din patrimoniul părţii vătămate şi trecerea lui în stăpânirea inculpaţilor. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părţii vătămate constând în ieşirea din patrimoniul acesteia a valorii materiale reprezentate de bunurile sustrase şi, corelativ, aproprierea bunurilor de către inculpaţi. Legătura de cauzalitate dintre acţiunea de sustragere şi prejudiciul cauzat părţii vătămate, rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul M.R. a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, în accepţiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod pen. Astfel, din declaraţia inculpatului (f. 13-14 dos.u.p.) reiese că a avut reprezentarea faptei sale, a consecinţelor păgubitoare asupra patrimoniului părţii vătămate, a prevăzut rezultatul şi a urmărit producerea lui, conştientizând, de asemenea, că a luat bunurile din posesia altuia, fără consimţământul acestuia.

Fapta săvârşită de inculpat constituie infracţiunea de furt calificat în condiţiile art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. a Şi g. Forma agravată a infracţiunii există întrucât infracţiunea a fost săvârşită de două sau mai multe persoane (împreună cu inculpatul M.I.), în timpul nopţii (în jurul orei 23.00).

Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa urmează a dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod pen.

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 72 alin. 1 şi art. 52 Cod pen.

In conformitate cu prevederile art. 72 Cod pen., instanţa va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, în privinţa gradului de pericol social concret al faptei săvârşită de inculpat, instanţa apreciază că gradul de pericol social este specific acestui tip de infracţiuni dar nu este unul foarte ridicat, faţă de modalitatea de săvârşire.

Instanţa va avea în vedere şi circumstanţele referitoare la persoana şi conduita inculpatului. Astfel inculpatul nu are antecedente penale, conform fişei de cazier judiciar, fiind astfel la prima încălcare a legii. Faţă de scopul imediat şi mediat al pedepsei respectiv prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni şi crearea unei atitudini corecte a inculpatului faţă de muncă, ordinea

3

de drept şi regulile de convieţuire socială, instanţa va condamna inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In ceea ce priveşte pedepsele accesorii, instanţa reţine că, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Sabou şi Pîrcălab c. României şi Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudenţă este obligatorie, aplicându-se cu preeminenţă faţă de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituţie, exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanţa reţine că natura faptelor săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin 1 lit.a teza a Ii-a şi lit b C.pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei.

în ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu va interzice exerciţiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracţiunea comisă este independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit.c, d şi e Cod penal.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social şi reeducat şi fără izolare în regim de detenţie.

Instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.81 alin.l Cod Penal, astfel încât urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art.82 din Codul penal.

în baza art.359 Cod proc. pen, va fi atrasă atenţia inculpatului asupra disp. art.83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 Cod penal, instanţa va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

2. In drept, fapta inculpatului M.I., care, în timpul nopţii de ..., împreună cu inculpatul M.R., a sustras un număr de Şase parapeţi metalici care se aflau pe partea stângă a DJ 123, sensul de mers DărmăneŞti - Coada Lacului pentru a-i folosi în gospodăriile proprii întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a Şi g Cod pen.

Sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de luare a unor bunuri mobile (parapeţi) din posesia părţii vătămate C.J.B., fără consimţământul acesteia. Momentul consumării infracţiunii este marcat de ieşirea bunurilor -parapeţii, din patrimoniul părţii vătămate şi trecerea lui în stăpânirea inculpaţilor. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părţii vătămate constând în ieşirea din patrimoniul acesteia a valorii materiale reprezentate de bunurile

4

sustrase şi, corelativ, aproprierea bunurilor de către inculpaţi. Legătura de cauzalitate dintre acţiunea de sustragere şi prejudiciul cauzat părţii vătămate, rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul M.I. a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, în accepţiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod pen. Astfel, din declaraţia inculpatului (f. 13-14 dos.u.p.) reiese că a avut reprezentarea faptei sale, a consecinţelor păgubitoare asupra patrimoniului părţii vătămate, a prevăzut rezultatul şi a urmărit producerea lui, conştientizând, de asemenea, că a luat bunurile din posesia altuia, fără consimţământul acestuia.

Fapta săvârşită de inculpat constituie infracţiunea de furt calificat în condiţiile art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. a Şi g. Forma agravată a infracţiunii există întrucât infracţiunea a fost săvârşită de două sau mai multe persoane (împreună cu inculpatul M.R.), în timpul nopţii (în jurul orei 23.00).

Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa urmează a dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod pen.

In ceea ce priveşte individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului pentru săvârşirea faptei de furt calificat, instanţa, va ţine cont, în primul rând, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, care, potrivit art. 3201 Cod proc.pen., se reduc cu o treime.

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa va avea în vedere de asemenea dispoziţiile art. 72 alin. 1 şi art. 52 Cod pen.

în conformitate cu prevederile art. 72 Cod pen., instanţa va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, în privinţa gradului de pericol social concret al faptei săvârşită de inculpat, instanţa apreciază că gradul de pericol social este specific acestui tip de infracţiuni dar nu este unul foarte ridicat, faţă de modalitatea de săvârşire.

Din analiza fişei de cazier a inculpatului M.I. rezultă că acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de condamnarea suferită prin sentinţa penală nr. ... definitivă prin neapelare, la 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Dat fiind faptul că, la data de 25.04.2011 când a fost săvârşită infracţiunea de furt din prezenta cauză, termenul de încercare de 4 ani stabilit prin sentinţa anterior menţionată nu expirase, fiind îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 37 alin.l lit.a C.pen şi nefiind incident nici un caz din cele prevăzute de art. 38 C.pen., a luat naştere starea de recidivă postcondamnatorie, inculpatul săvârşind noua infracţiune în aceste condiţii.

Instanţa apreciază că, deşi inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul întregului proces penal, colaborând cu organele judiciare, faţă de perseverenţa infracţională de care a dat dovadă acesta, se impune aplicarea unei pedepse mai ferme. Având în vedere aceste considerente instanţa consideră că pentru a atrage atenţia inculpatului asupra gravităţii reale a faptelor sale, descurajându-1 totodată să mai săvârşească alte fapte penale, numai aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare ar fi suficientă pentru atingerea scopurilor pedepsei penale în concret în acest caz astfel cum sunt acestea prev. de art.52 C.pen..

In ceea ce priveşte pedepsele accesorii, instanţa reţine că, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Sabou şi Pîrcălab c. României şi Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudenţă este obligatorie, aplicându-se cu preeminenţă faţă de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituţie, exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanţa reţine că natura faptelor săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori  sociale importante,  relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea

5

drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin 1 lit.a teza a Ii-a şi lit b C.pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei.

în ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporfionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu va interzice exerciţiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracţiunea comisă este independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a drepturilor prevăzute de art.64 alin.l lit.c, d şi e Cod penal.

Potrivit art. 83 Cp. instanţa urmează a dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. ... a Judecătoriei ..., rămasă definitivă prin neapelare şi a dispune executarea în întregime în regim de detenţie, alături de această pedeapsă, a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre. Instanţa va proceda în acest sens având în vedere că fapta din prezenta cauză a fost săvârşită de către inculpat în cadrul termenului de încercare de 4 ani privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani pronunţată prin sentinţa sus menţionată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa în întregime în regim de detenţie. Inculpatul va executa 5 ani închisoare.

Ca urmare a revocării suspendării condiţionate a acestei pedepse instanţa urmează a aplica inculpatului pedepsele accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cp. pe durata şi în condiţiile art. 71 Cp.

Instanţa va lua act că inculpatul M.I. a fost judecat fiind arestat în altă cauză.

Cât priveşte latura civilă a cauzei, din probele administrate rezultă că partea civilă Consiliul Judeţean Bacău - Serviciul Public Judeţean de Drumuri s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4369,45 lei, reprezentând valoarea parapeţilor deşi valoarea prejudiciului a fost recuperată integral (conform dovezii de predare-primirea a bunurilor sustrase, fila 24 d.u.p.).

Potrivit art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-1 repara.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite în mod cumulativ mai multe condiţii, şi anume: existenţa unei fapte ilicite, vinovăţia celui căruia i se impută fapta ilicită, existenţa unui prejudiciu şi existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite în cauză toate condiţiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv constatând lipsa prejudiciului părţii civile, acesta fiind recuperat, în temeiul art. 346 Cod proc. pen., instanţa va respinge acţiunea civil ăca neîntemeiată.

în baza art. 191 alin 2 Cpr.pen, instanţa va obliga inculpaţii la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei onorarii apărători. De asemenea, va dispune plata onorariilor apărători din oficiu de câte 300 lei fiecare către Baroul Bacău, pentru avocaţi P.S. şi M.I., din fondurile Ministerului de Justiţie.

Domenii speta

Spete similare