Recurs declarat de parchet pentru nelegala achitare a inculpatului pentru o faptă concurentă.

Prin sentinţa penală nr.732/08.05.2007 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr.731/320/2006 în temeiul art.345 alin.1 şi 2 Cod pr. penală a fost condamnat inculpatul B.G,  pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. l Cod penal, art. 209 alin. l lit e,g Cod penal, cu reţinerea art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 alin. l lit. c Cod penal şi a art. 76 alin. l lit. c Cod penal, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare (faptă din 18/19.04.2006);

A fost condamnat inculpatul B.G. pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 192 alin. l şi 2 Ce penal, cu reţinerea art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 alin. l lit. c Cod penal şi a 76 alin. l lit. c Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare ( 06/07.06.2006);

A fost condamnat inculpatul B.G. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. l Cod penal, art. 209 alin. l lit. e, g şi i Cod penal, cu reţinerea art. 20 Cod penal, art. 37 lit Cod penal, art. 74 alin. l lit. c Cod penal şi a art. 76 alin. l lit. c Cod penal) la pedeapsa de 2 ani închisoare (19/20.04.2006).

A fost admisă cererea având ca obiect contopirea pedepselor formulată de inculpatul-petiţionar şi, în consecinţă:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 424/2005 a Judecătoriei Târgu-Mureş, definitivă prin neapelare, în pedepsele componente, astfel:

2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. l Cod penal, art. 209 alin. l lit. a, e, g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a art. 37 lit. a Cod penal şi art. 74 alin. l lit. c Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal; (faptă din octombrie 2004 - ianuarie 2005)

179 zile, rest de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a liberării condiţionate a petentului-inculpat prin sentinţa penală nr. 2085/2001 a Judecătoriei Braşov.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1378/2006  a  Judecătoriei  Târgu-Mureş, definitivă prin neapelare, în pedepsele componente, astfel:

3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. l Cod penal, art. 209 alin. l lit. g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 80 Cod penal şi art. 74 lit. c Cod penal; (faptă din 17/18.12.2004)

179 zile, rest de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a liberării condiţionate a petentului-inculpat prin sentinţa penală nr. 2085/2001 a Judecătoriei Braşov.

S-a constatat că niciuna dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat prin prezenta hotărâre nu a fost săvârşită de inculpat în timpul termenului de încercare a liberării condiţionate, dispusă prin sentinţa penală nr. 2085/2001 a Judecătoriei Braşov.

In baza art. 449 al. l lit. a Cod procedură penală, coroborat cu art. 39 al. l Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal şi art. 35 alin. l lit. a Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedepsele rezultante aplicate prin sentinţele penale nr. 424/2005 şi nr.1378/2006 ale Judecătoriei Târgu-Mureş şi aplică pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni, în final condamnatul urmând a executa pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare.

In baza art. 71 Cod penal aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

În baza art. 36 al. 3 Cod penal, a fost scăzută din durata pedepsei aplicate perioada executată, de la 12.10.2006 până la zi.

În baza art. 350 al. l Cod procedură penală, a fost menţinut condamnatul în stare de detenţie.

Au fost anulate mandatele de executare emise în baza sentinţelor menţionate anterior şi dispune emiterea de noi forme de executare conform dispoziţiilor prezentei sentinţe.

În baza art. 191 al. l Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.

Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

În noaptea de 18/19.04.2006 inculpatul a sustras mai multe bunuri în valoare de 43,40 lei din chioşcul aparţinând părţii vătămate SC „N. I. „ SRL.

În noaptea de 19/20.04.2006 inculpatul a pătruns într-un garaj de pe str.B. din Tg.Mureş aparţinând părţii vătămate B.E, fiind surprins acolo de către tatăl părţii vătămate.

În data de 06/07.06.2006 inculpatul a fost surprins în flagrant de către martorii F.S.C. şi  B. A. A. în timp ce se  afla aplecat în interiorul autoturismului aparţinând părţii vătămate B.G.I. peste geamul faţă-dreapta ce era spart, căutând bunuri în interiorul acestuia.

În drept, faptele inculpatului descrise mai sus au fost încadrate în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinţei.

La individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere prev.art.72 Cod penal privitoare la faptele comise şi la persoana inculpatului, în cauză avându-se în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, care a recunoscut şi descris faptele, s-au reţinut şi circumstanţe atenuante.

Instanţa a dispus şi contopirea pedepselor aplicate pentru faptele de mai sus cu pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr.424/2005  a Judecătoriei Tg.Mureş şi 1378/2006 a Judecătoriei Tg.Mureş după ce mai întâi s-au descontopit pedepsele rezultante. S-a apreciat că aceste fapte sancţionate prin cele două sentinţe de mai sus sunt  concurente cu faptele deduse judecăţii.

 În final inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat în termen legal apel inculpatul B.G. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Mureş iar Tribunalul Mureş prin decizia penală nr.217/A/13.12.2007 a admis cele două apeluri, a desfiinţat integral sentinţa atacată şi în urma rejudecării cauzei l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea infracţiunii prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e, g Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal şi art.74 lit.c Cod penal la 2 ani şi 6 luni închisoare (fapta din 18/19.094.2006) , l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat prev.de art.20 rap.la art.108 alin.1, 209 alin.1 lit.e, g şi i Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal şi art.74 lit.c Cod penal, art.76 lit.d Cod penal la 1 an şi 2 luni închisoare (pentru fapta din 06/07.06.2006).

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev.de art.192 alin.1 şi 2 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal (fapta din 19/20/04.2006) apreciindu-se că fapta săvârşită nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii.

Totodată s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de inculpat fiind contopite pedepsele de 2 ani şi 6 luni şi de 1 an şi 2 luni închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.1378/11.09.2006 a Judecătoriei Tg.Mureş, definitivă prin neapelare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni, inculpatul fiind obligat în final la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-a scăzut din pedeapsa rezultantă durata arestării şi detenţiei începând din 07.06.2006 la zi.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului dispunându-se anularea mandatului de executare a pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr.1378/2006 a Judecătoriei Tg.Mureş şi emiterea unui nou mandat.

A fost menţinută liberarea condiţionată a inculpatului din executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.424/15.03.2005 a Judecătoriei Tg.Mureş şi s-a respins cererea inculpatului de contopire a acestei pedepsei cu pedepsele de mai sus ca nefondată.

Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile B.G.I, în calitate de reprezentant al SC „G” SRL Tg.Mureş, 200 lei cu titlu de pagubă materială.

S-a făcut şi aplic.art.191 alin.1 şi 192 alin.3 Cod pr.penală.

Pentru a hotărî în acest sens Tribunalul a reţinut că hotărârea primei instanţe este temeinică în ceea ce priveşte reţinerea săvârşii faptelor de către inculpat. S-a apreciat că soluţia dată în baza situaţiei de fapt reţinute este greşită pentru următoarele considerente:

Fapta inculpatului, de a pătrunde în garajul părţii vătămate B.E, s-a petrecut în noaptea de 19/20.04.2006 şi nu în 06/07.06.2007 şi nu constituie infracţiunea de violare de domiciliu deoarece garajul părţii vătămate, aflat într-o curte comună a mai multor locuinţe, nu este domiciliul acesteia  astfel că s-a dispus achitarea inculpatului pentru această faptă.

De asemenea s-a reţinut că tentativa de furt în dauna părţii vătămate B.G. s-a petrecut în noaptea de 06/07.06.2006 şi nu în noaptea de 19/20.04.2006 cum a reţinut prima instanţă. S-a considerat că, dacă pentru furtul din  18/19.04.2006 individualizarea pedepsei a fost just făcută, mai ales că inculpatul este recidivist, aplicarea unei pedepse apropriate pentru tentativa de furt din 06/07.06.2006 este netemeinică, având în vedere diferenţa esenţială de pericol social între fapta consumată şi tentativă.

S-a reţinut că din exprimarea instanţei s-ar înţelege că s-a considerat că această a doua faptă este o infracţiune consumată de furt chiar dacă s-au reţinut prev.art.20 Cod penal. S-a apreciat că se impune rectificarea  greşelii primei instanţei. Totodată s-a dispus reducerea pedepsei pentru infracţiunea de tentativă de furt.

Soluţia dată cererii incidente de contopire a pedepselor s-a apreciat de asemenea ca fiind eronată. Inculpatul a solicitat în scris contopirea pedepselor ce-i vor fi aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.424/15.03.2005 a Judecătoriei Tg.Mureş pe care a executat-o în perioada 06.01.2005 – 17.03.2006 şi cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1378/11.09.20076 a Judecătoriei Tg.Mureş în executarea căreia se află din data de 12.10.2006.

In urma verificării celor două hotărâri de condamnare s-a apreciat că instanţa de fond nu putea să dispună modificarea pedepsei aplicate în prima dintre cele două hotărâri deoarece la data comiterii faptelor din cauză ea era deja executată, în sensul că inculpatul era eliberat condiţionat, astfel că sub acest aspect cererea de contopire a pedepselor şi implicit de scădere din pedeapsa rezultantă a detenţiei dintre 06.01.2005  şi 17.01.2006 se impunea să fie respinsă.

S-a apreciat în schimb că instanţa trebuia să se pronunţe asupra liberării condiţionate din executarea acestei pedepse, conform art.61 Cod penal, în sensul menţinerii sau revocării ei. Instanţa de apel a considerat că se impune menţinerea liberării condiţionate pentru că scopul preventiv al pedepsei poate să fie atins şi fără să se dispună revocarea.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr.1278/2006 s-a reţinut că aceasta a fost stabilită pentru o infracţiune comisă în data de 17/18.12.2004, în mod corect apreciindu-se că infracţiunea se află în concurs cu cele două din prezenta cauză. S-a considerat că nu există nici o justificare pentru descontopirea acestei pedepse într-o pedeapsă de 3 ani şi un rest de 179 de zile astfel că pedeapsa de 3 ani închisoare a fost contopită cu pedepsele stabilite în prezenta cauză iar sporul de 6 luni închisoare, aplicat de prima instanţă, a fost aplicat şi de către instanţa de apel, fiind necesar faţă de perseverenţa infracţională a inculpatului.

S-a apreciat că prima instanţă a greşit şi când a scăzut din pedeapsa rezultantă doar perioada începând cu 12.10.2006 astfel că instanţa de apel a scăzut durata arestării începând cu 07.06.2006.

Totodată a fost aplicată şi pedeapsa accesorie conform art.71 Cod penal.

În latură civilă s-a considerat că inculpatul  a cauzat părţii vătămate B.G.I. un prejudiciu de 200 lei însă având în vedere că partea civilă este reprezentant al SC „G” SRL inculpatul trebuia să fie obligat la repararea pagubei către această societate comercială.

Împotriva deciziei Tribunalului au declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul B.G.

În motivele de recurs invocate Parchetul  a solicitat casarea deciziei doar pentru achitarea inculpatului de sub acuza comiterii infracţiunii de violare de domiciliu, apreciindu-se că prin pătrunderea fără drept în garajul părţii vătămate inculpatul a comis infracţiunea de violare de domiciliu deoarece acest garaj este o dependinţă a locuinţei.

Inculpatul nu şi-a motivat recursul în termenul prev.de art.385/10 alin.2 Cod pr.penală însă cu ocazia dezbaterii cauzei în fond a subliniat că este nemulţumit cu perioada arestului preventiv ce i-a fost dedusă de către instanţă, subliniind că deducerea trebuia să fie făcută începând cu data de 07.06.2006 .

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu, în conformitate cu art.385/9 alin.3 Cod pr.penală s-au reţinut următoarele:

Critica Parchetului referitoare la greşita achitare a inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev.de art.192 alin.1 Cod pr.penală este întemeiată.

Astfel, potrivit art.192 alin.1 Cod penal ne aflăm în faţa infracţiunii de violare de domiciliu în situaţia în care s-a pătruns fără drept, în orice mod într-o locuinţă, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea fără consimţământul persoanei care le foloseşte .

Revenind la situaţia inculpatului, care a pătruns la data 19/20.04.2006 în garajul părţii vătămate B.E, s-a apreciat că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu deoarece garajul părţii vătămate este de fapt un accesoriu al locuinţei, în cauză neinteresând că acesta este separat de locuinţă.

Prin urmare, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, apreciindu-se că în cauză era incident cazul de casare prev.de art.385/9 pct.18 Cod pr.penală, a casat parţial decizia atacată şi în urma rejudecării cauzei va fi condamnat inculpatul B.G. pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, prev.de art.192 alin.1 şi 2 Cod penal cu alic.art.37 lit.a Cod penal şi cu aplic.prev.art.71 alin.1 lit.c  şi 76 alin.1 lit.c Cod penal, la 2 ani închisoare.

Se apreciază că în cauză trebuiau reţinute circumstanţe atenuante în sarcina inculpatului deoarece acesta a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele.

In conformitate cu disp. art.33 lit.a şi 34 alin.1 lit.b Cod penal s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an şi 2 luni închisoare aplicate prin decizia penală nr.217/A/13.12.2007 a Tribunalului Mureş cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1378/11.09.2006 a Judecătoriei Tg.Mureş inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se va aplica un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor din decizia atacată.

S-a dedus din durata pedepsei rezultante timpul arestului scurs din 17.12.2007 la zi.

În ceea ce priveşte recursul inculpatului acesta este nefondat, în cauză nefiind aplicabile nici unul din cazurile de casare prev.de art.385/9 alin.3 Cod pr. penală, instanţa de apel făcând o corectă deducere a arestului preventiv respectiv din  07.06.2006 până la zi urmând ca mai apoi prin decizia Curţii arestul inculpatului să fie dedus de la 13.12.2007 la zi.

Prin urmare recursul inculpatului a fost respins ca nefondat, în conformitate cu art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.

Văzând şi art.192 alin.2 şi 3 Cod pr. Penală.

Domenii speta

Spete similare