Plângere contravenţională neîntemeiată. Prezumţia de nevinovăţie. Declaraţie martor înlăturată

Sentinţa civilă nr. 3080 din 24 Februarie 2009

Plângere contravenţională neîntemeiată. Prezumţia de nevinovăţie. Declaraţie martor înlăturată

Menţiunile privind situaţia de fapt se bucură de prezumţia de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliţie care a asistat la săvârşirea contravenţiei şi au fost consemnate într-un proces-verbal legal întocmit.

Instanţa a pornit de la prezumţia că persoana sancţionată contravenţional este nevinovată; însă prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată de probele administrate, respectiv de prezumţia de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliţie, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit. Inclusiv în cauza Anghel contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanţele pot folosi prezumţiile pentru stabilirea vinovăţiei unei persoane, dacă aceste prezumţii sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei şi păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). În speţă, a fost rezonabilă prezumţia că cele consemnate în procesul-verbal corespund realităţii, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârşirea contravenţiei şi a consemnat ceea ce a văzut (situaţie asemănătoare cu procedura infracţiunii flagrante). Ar fi nerezonabil să se prezume contrariul, respectiv că agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situaţie falsă urmărind sancţionarea nedreaptă a petentei, ceea ce ar presupune săvârşirea mai multor infracţiuni de către agentul de poliţie. Susţinerile petentei în sensul că ar fi pătruns în intersecţie pe culoarea verde a semaforului electric sunt neîntemeiate, nefiind dovedite de nicio probă, declaraţia martorului audiat fiind înlăturată.

La data de 15.10.2008 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 1/299/2008 plângerea contravenţională formulată de petenta DR împotriva procesului-verbal seria X nr. 1 din 30.09.2008 emis de intimata D.G.P.M.B. – BPR, prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie menţionat.

În motivarea plângerii, s-a arătat că nu este adevărat ceea ce s-a consemnat în procesul-verbal, că petenta nu a ştiut de ce agentul de poliţie i-a făcut semn să oprească şi că, după autovehiculul condus de petentă, au mai trecut patru maşini, semaforul fiind verde, iar intersecţia aglomerată.

În drept, plângerea contravenţională a fost întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. 195/2002.

În dovedirea plângerii, petenta a depus, în copie simplă, dovada seria X nr. 1 şi chitanţa seria Y nr. 1 din 30.09.2008.

Plângerea contravenţională este scutită de taxa judiciară de timbru.

La data de 25.11.2008, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului-verbal atacat, acesta fiind legal şi temeinic încheiat

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 1169 şi art. 1171 Cod civil, ale art. 15 din O.G. 2/2001 şi ale art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002.

Instanţa a încuviinţat şi au fost administrate proba cu înscrisuri şi proba cu martorul IAM, propus de petentă, a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată la dosar.

La solicitarea instanţei, intimata a comunicat în copie certificată conform cu originalul procesul-verbal atacat, acesta nefiind depus de către petentă odată cu formularea plângerii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 30.09.2008, petentei i s-a încheiat procesul-verbal de contravenţie seria X nr. 1 prin care i s-a aplicat amenda contravenţională în cuantum de 200 lei pentru încălcarea art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 şi săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002.

Din conţinutul actului de constatare rezultă că la data de 30.09.2008, ora 18.10, petenta a condus autoturismul cu număr de înmatriculare B-00-YYY, iar la intersecţia dintre Bd. N. Bălcescu şi str. D.I. Dobrescu a pătruns în intersecţie pe culoarea roşu a semaforului electric, aflat în funcţiune normală.

Procesul-verbal atacat nu este semnat de petentă, aceasta refuzând să semneze, aspect confirmat de martorul asistent AVI care a semnat procesul-verbal, de martorul IAM, care a fost audiat de instanţă, şi recunoscut de petentă, la interpelarea instanţei. Neexistând dubii cu privire la motivul pentru care nu a fost semnat procesul-verbal, nu s-a impus audierea martorului asistent.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa a constatat următoarele:

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa a considerat că situaţia de fapt reţinută de către agentul constatator corespunde realităţii, proba faptului că petenta a intrat în intersecţia dintre Bd. N. Bălcescu şi str. D.I. Dobrescu pe culoarea roşu a semaforului fiind făcută de constatarea directă a agentului de poliţie consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale.

Instanţa a considerat că menţiunile privind situaţia de fapt se bucură de prezumţia de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliţie care a asistat la săvârşirea contravenţiei şi au fost consemnate într-un proces-verbal legal întocmit.

Totodată, a considerat că în materie contravenţională este aplicabilă prezumţia de nevinovăţie a persoanei sancţionate contravenţional care formulează plângere împotriva procesului-verbal.

Această prezumţie a fost aplicată şi în speţă, instanţa pornind de la prezumţia că persoana sancţionată contravenţional este nevinovată; însă prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată de probele administrate, respectiv de prezumţia de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliţie, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.

Instanţa a reţinut faptul că, inclusiv în cauza Anghel contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanţele pot folosi prezumţiile pentru stabilirea vinovăţiei unei persoane, dacă aceste prezumţii sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei şi păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). În speţă, este rezonabilă prezumţia că cele consemnate în procesul-verbal corespund realităţii, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârşirea contravenţiei şi a consemnat ceea ce a văzut (situaţie asemănătoare cu procedura infracţiunii flagrante). Ar fi nerezonabil să se prezume contrariul, respectiv că agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situaţie falsă urmărind sancţionarea nedreaptă a petentei, ceea ce ar presupune săvârşirea mai multor infracţiuni de către agentul de poliţie.

Susţinerile petentei în sensul că ar fi pătruns în intersecţie pe culoarea verde a semaforului electric sunt neîntemeiate, nefiind dovedite de nicio probă. Declaraţia martorului IAM a fost înlăturată pentru următoarele motive: 1. martorul este colegă de serviciu cu petenta, existând dubii cu privire la obiectivitatea acestuia; 2. nu este plauzibil ca maşina în care se afla martorul să fi circulat în spatele autovehiculului condus de petentă de la Piaţa Charles de Gaulle şi până la Universitate, cu atât mai mult cu cât traficul era aglomerat şi nu exista niciun motiv obiectiv pentru a circula în acest fel; 3. este şi mai puţin plauzibil ca martorul să îşi amintească data şi ora la care s-a săvârşit fapta, cu excepţia situaţiei în care declaraţia a fost pregătită împreună cu petenta care deţinea procesul-verbal; 4. este neplauzibil ca martorul să fi observat culoarea semaforului electric, având în vedere că aceasta nu este conducător auto şi nu avea niciun motiv pentru a se uita la semafor, neştiind că petenta urma să fie sancţionată; 5. este imposibil ca martorul să fi observat în acelaşi timp semaforul electric, locul unde se afla agentul de poliţie, autovehiculul condus de petentă şi autovehiculul despre care susţine că a intrat în intersecţie după cel în care se afla.

Faţă de argumentele expuse, instanţa a aplicat prezumţia de veridicitate a consemnărilor agentului constatator, făcute la momentul constatării faptei, acestea făcând dovada contravenţiei săvârşite de petentă.

Pentru săvârşirea faptei contravenţionale, petentei i s-a aplicat în mod corect sancţiunea principală a amenzii prevăzute în clasa a doua de sancţiuni, în limitele prevăzute de art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G. 195/2002, precum şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, potrivit art. 100 alin. 3 partea introductivă din acelaşi act normativ.

Pentru aceste motive, întrucât intimata a făcut dovada săvârşirii contravenţiei de către petentă, iar aceasta nu a făcut proba unei situaţii contrarii actului de sancţionare, instanţa a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională, considerând că procesul-verbal atacat a fost legal şi temeinic încheiat, iar sancţiunile corect individualizate şi aplicate.

Domenii speta

Spete similare