Pretentii

Document finalizat

Cod ECLI XXXXXXXXX

Dosar nr. XXXX/284/2020

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA  RĂCARI

Sentinţa civilă nr. xxxx

Şedinţa publică din data de 24.05.2021

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE:  D.R.M.

GREFIER: B.M.

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată privind pe reclamanţii G.D. şi G.D., şi pe pârâţii V.A. şi V.V., având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 22.04.2021 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera a stabilit iniţial că pronunţarea hotărârii se va face la data de 06.05.2021 şi ulterior  la data de 14.05.2021, respectiv data de astăzi, 24.05.2021, când:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată că:

Prin cererea înregistrată la data de 21.08.2020, sub nr. de dosar xxxx/284/2020, reclamanţii G.D. şi G.D., în contradictoriu cu pârâtele V.A. şi V.V., au solicitat instanţei de judecată obligarea pârâtelor la restituirea către reclamanţi a sumei de 9000 lei, cu titlul de preţul contractului a cărei rezoluţiune s-a stabilit prin decizia civilă nr. xxx/2019 a Curţii de Apel Ploieşti, obligarea pârâtelor la plata sumei de 3000 lei cu titlu de contravaloarea îmbunătăţirilor/sporului de valoare adus de reclamanţi la imobilul pârâţilor, obligarea pârâtelor la plata către reclamanţi a sumei de 242 lei, reprezentând contravaloare impozitului pe imobil pentru anii 2017 şi 2018, obligarea pârâtelor la restituirea către reclamanţi a sumei de 1460 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor şi taxelor necesare încheierii Contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr. xxx/14.12.2016 şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanţii au arătat că, în fapt, între reclamanţi şi pârâţi a fost încheiat contractul de întreţinere nr. 4137/14.12.2016, după o perioadă de timp în care reclamanţii le-au sprijinit necondiţionat pe pârâte, între aceştia existând o relaţie de rudenie.În raport de Decizia civilă nr. xxx/22.04.2019 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţate în dosarul nr. xxxx/284/2017, prin care a fost respins recursul promovat de reclamanţi împotriva deciziei nr. xxx/18.09.2018 a Tribunalului Dâmboviţa, reclamanţii solicită admiterea prezentei cererii de chemare în judecată, pe motiv că reclamanţii au efectuat plăţi care nu ţin de caracterul aleatoriu al clauzei de întreţinere şi la care au dreptul să fie rambursaţi în situaţia rezoluţiunii contractului şi a repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Pentru aceste motive, reclamanţii solicită restituirea sumelor de 9000 de lei, reprezentând preţul achitat în baza contractului de vânzare-cumpărare, contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului situat în oraşul Titu, strada Nouă, bloc B2, apartament 3, judeţul Dâmboviţa, 242 de lei, reprezentând impozitul aferent imobilului în litigiu şi 1460 de lei, reprezentând contravaloare serviciilor şi taxelor necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr. xxxx/14.12.2016.

În drept: art. 2263 C. civ., art. 194 C. proc. civ.

Probe: înscrisuri, interogatoriul pârâtelor, expertiza tehnică de specialitate, proba testimonială cu martorii: S.M.C., D.F., M.V. şi M.E..

La data de 21.10.2020, pârâta V.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat conexarea dosarului nr. xxxx/284/2018 al Judecătoriei Răcari, motivând această solicitare de faptul că în acest dosar reclamanţii au formulat aceleaşi pretenţii, pârâta înţelegând să se folosească de apărare elaborată în cadrul acestui dosar. În susţinerea solicitării, pârâta a invocat dispoziţiile art. 422 alin. 2 C. proc. civ.

Pârâta învederează că instanţa de judecată a dispus rezoluţiunea contractului încheiat între părţi în cadrul dosarului nr. xxxx/284/2017 prin Decizia nr. xxx/18.09.2018 exclusiv din culpa reclamanţilor, care nu şi-au respectat obligaţiile contractuale. În raport de primul petit al cererii de chemare în judecată, pârâta îşi exprimă acordul, solicitând ca restituirea să se facă proporţional, având în vedere cotele ce revin pârâtei după decesul numitului V.M., respectiv 5/8 V.A., adică suma de 5625 şi 3/8 V.V., adică suma de 3375 lei. În raport de acest petit, pârâta apreciază că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Raportat la cel de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată pârâta nu este de acord, arătând că acţiunea este insuficient precizată sub acest aspect şi nu se indică ce îmbunătăţiri au fost efectuate de reclamanţi. Tot asupra acestui capăt de cerere, pârâta învederează că nu şi-a exprimat acordul cu privire la aceste îmbunătăţiri. În cazul în care acţiunea ar fi precizată de reclamanţi cu privire la acest aspect, pârâta îşi arată disponibilitatea cu privire la ridicarea îmbunătăţirilor, însă nu se poate aduce în discuţie plata contravalorii acestor cheltuieli, întrucât pârâta nu poate fi obligată să despăgubească lucrări asupra imobilului său cu privire la care nu şi-a dat acordul. De asemenea, pârâta mai arată că în dosarul nr. xxxx/284/2018 nu a solicitat cheltuieli de judecată, care ar depăşi suma de 3.000 lei.

Asupra petitului nr. 3, având ca obiect plata sumei de 242 lei cu titlul de contravaloarea impozitului asupra imobilului aferent anilor 2017 şi 2018, arată că este de acord, urmând ca plata să fie realizată proporţional, în cotele arătate în prealabil.

Asupra petitului nr. 4 al cererii introductive, pârâta nu este de acord, întrucât aceste sume reprezintă strict onorariul acordat notarului ce a autentificat convenţia părţilor. Prin urmare, aceste sume nu i-au profitat pârâtei, astfel că nu se poate discuta despre restituirea lor.

Pârâta a invocat prin întâmpinare şi compensarea de drept a datoriei în cuantum de 3585 lei, reprezentând cheltuielile de judecată pe care reclamanţii le datorează pârâtei V.A., conform deciziei nr. xxx/18.09.2018, pronunţate în dosarul nr. xxxx/284/2017. Pârâta arată că potrivit acestei hotărâri reclamanţii îi datorează sumele de 3.055 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi 527,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară din apel. Ca urmare a compensării, pârâta V.A. urmează a restitui reclamanţilor suma de 2191,25 lei, iar V.V., suma de 3465,75 lei.

Probe: înscrisuri, interogatoriul reclamanţilor

În drept: art. 422 alin. 2 C. proc. civ., art. 1617 alin. 1 C. civ.

Pârâta V.V nu a formulat întâmpinare.

La data de 25.01.2021 reclamanţii şi-au precizat capătul de cerere privind restituirea îmbunătăţirilor, arătând că acestea sunt lucrări de refacere a balconului exterior apartamentului, balcon ce se întinde pe toată lungimea acestuia, constând în înlocuirea grilajului din fier cu tâmplărie PVC şi geam termopan, montaj de gresie şi faianţă pe jumătate din lungimea balconului, iar pe cealaltă jumătate montaj parchet şi zugrăveală cu vopsea lavabilă şi amenajare curte aferentă apartamentului, respectiv refacere împrejmuire cu gard de plasă pe stâlpi de metal, turnat alei acces din ciment.

Sub aspect probatoriu, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei şi la cererea reclamanţilor proba cu interogatoriul pârâtelor şi proba testimonială cu martorii S.M. şi S.M, iar pârâtei V.A. proba cu interogatoriul reclamanţilor şi proba cu martorii B.R. şi O.A..

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 14.12.2016 s-a încheiat între V.A. şi V.M., în calitate de vânzători-întreţinuţi, pe de o parte şi G.D.şi G.D., în calitate de cumpărători-întreţinători, pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. xxxx/14.12.2016 de către notarul public N.V. (f. 9-10). Prin intermediul acestui contract, V.A. şi V.M. au vândut soţilor G.D.şi G.D. dreptul de proprietate având ca obiect apartamentul nr. 3, situat în oraşul Titu, str. Nouă, bloc. B2, jud. Dâmboviţa, având nr. cadastral 396/0/3, compus din două camere, hol, sas, două debarale, bucătărie, baie, împreună cu cota de 58/1241 din părţile de folosinţă comună şi cota de 18/385 din teren înscris în cartea funciară nr. 70309 – C1 – U9 a oraşului Titu, jud. Dâmboviţa. Vânzătorii şi-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului. Rezultă, deci, că obiectul vânzării este reprezentat de dreptul de nudă proprietate asupra apartamentului. Preţul vânzării a fost de 9.000 lei, achitat la data încheierii contractului. De asemenea, prin intermediul aceleiaşi convenţii, cumpărătorii-întreţinători s-au obligat să acorde întreţinere vânzătorilor-întreţinuţi pe toată durata vieţii acestora, în imobilul ce face obiectul contractului de vânzare, constând în asigurarea alimentelor, medicamentelor, încălzirea locuinţei, înmormântare, iar după deces, parastasele, potrivit obiceiurilor creştineşti.

Prin Decizia civilă nr. xxx/18.09.2019 (f. 41-43), Tribunalul Dâmboviţa a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. xxxx/14.12.2016 la Societatea Profesională Notarială Neagu şi a obligat pârâţii (G.D.şi G.D.) la achitarea către reclamanta V.A. a sumei de 3.055 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, precum şi a sumei de 527,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru. Prin Decizia nr. 223/22.04.2019 (f. 11-13), Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, recursul declarat de către recurenţii G.D. şi G.D. împotriva Decizia civilă nr. 667/18.09.2019 pronunțată de către Tribunalul Dâmboviţa.

Pe calea interogatoriilor administrate în cauză, niciuna dintre părţi nu a recunoscut vreun fapt pe care se întemeiază susținerile părţii adverse. Astfel, reclamanta G.D. nu a recunoscut susţinerea pârâtei V.A., potrivit căreia suma reprezentând preţul vânzării (9.000 lei) nu a fost în realitate achitată pârâtei. Reclamanta a detaliat, în schimb, în cadrul interogatoriului, în ce au constat îmbunătăţirile efectuate la imobilul ce a format obiectul contractului de vânzare cu clauză de întreţinere – la balcon, montat gresie, faianţă, parchet, tâmplărie din termopan, precum şi în construirea unui gard din plasă la curtea exterioară. În schimb, pârâta V.A. nu a recunoscut că a solicitat reclamanţilor efectuarea anumitor îmbunătăţiri la apartament, că acestea ar fi constat în înlocuirea tâmplăriei din fier a balconului cu una din termopan. De altfel, a arătat că s-au efectuat lucrări de îmbunătăţire la imobilul în cauză, însă acestea au fost executate de către pârâta V.A. şi soţul acesteia, fiind achitate de către aceştia.

Martorii audiaţi în cauză nu confirmă efectuarea lucrărilor la care fac referire reclamanţii.

Astfel, martorul O.A.a relatat că el însuşi, împreună cu o altă persoană a efectuat renovări la apartament, însă în cursul anului 2014 sau 2015 (a efectuat renovarea balconului), fiind plătit de către soţii V.. Martorul a mai arătat că are cunoştinţă de faptul că s-au efectuat îmbunătăţiri şi la exteriorul apartamentului dar nu ştie de către cine şi în ce perioadă. Martora B.R. a declarat că a girat achitarea unei datorii de către pârâta V.A., rezultată dintr-un împrumut pe care aceasta din urmă l-a contractat în anul 2014, pentru renovarea apartamentului, precum şi a curţii exterioare, pe care a pavat-o, a îngrădit-o şi în care a cultivat flori.

Martora S.M. a relatat că reclamanta G.D. a contractat un împrumut de tipul descoperire de card pentru a efectua îmbunătăţiri la balconul apartamentului şi la terasă. Ştie însă de la reclamantă despre aceste împrejurări, nu a fost personal la apartament.  La rândul său, martorul S.M.a relatat că are cunoştinţă de faptul că reclamanta a efectuat o descoperire de card, spunându-i că va folosi banii pentru a efectua îmbunătăţiri la apartament. În urmă cu 4-5 ani, s-a întâlnit cu reclamanţii prin oraş şi a fost cu ei până la apartamentul în cauză, unde a văzut că doi muncitori săpau pentru a construi un gard în faţa blocului, precum şi pentru a turna alei. Aceştia aveau şi materialele necesare (gard din plasă şi ciment).

Instanţa va da prioritate declaraţiei martorului O.A., care a luat cunoştinţă în mod direct despre îmbunătăţirile efectuate la apartament, el lucrând la acestea şi fiind plătit de către pârâta V.A.. Martorii S.M.şi S.M.sunt martori indirecţi, aceştia aflând de la reclamanta G.D. despre faptul că a contractat un credit pentru efectuarea unor lucrări de renovare/modernizare. Este drept că martorul S.M.a observat direct efectuarea lucrărilor la curtea exterioară, însă nu are cunoştinţă directă despre persoanele care au finanţat aceste renovări.

În drept, cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea preţului achitat de către reclamanţi în temeiul contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. xxxx/14.12.2016 de către notarul public N.V., în conformitate cu art. 1635 alin. (1) din Codul civil, restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora. Achitarea preţului rezultă din însuşi înscrisul autentic constatator al actului juridic. Acest act juridic a fost desfiinţat (rezoluţionat) în temeiul Deciziei civile nr. xxx/18.09.2019 a Tribunalului Dâmboviţa. Potrivit art. 1554 alin. (1) din Codul civil, contractul desființat prin rezoluțiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ținută, în acest caz, să restituie celeilalte părți prestațiile primite.

Desigur că pârâta V.V. nu a încheiat personal contractul de vânzare cu clauză de întreţinere, însă aceasta este moştenitoarea prezumtivă a defunctului său tată, V.M. (parte contractantă), în calitate de fiică. De altfel, ea a fost introdusă în cauză, în calitate de moştenitoare a lui V.M., în procesul finalizat cu rezoluţiunea contractului de vânzare.

Ea are calitatea de moştenitor sezinar al lui V.M. (potrivit art. 1126 C. civ.), iar acţiunile creditorilor defunctului pot fi exercitate, până la dezbaterea procedurii succesorale, în contradictoriu cu moştenitorii sezinari (art. 1125 C. civ. dispune că pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, sezina le conferă moștenitorilor sezinari și dreptul de a administra acest patrimoniu și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului; interpretând prin analogie aceste dispoziţii, rezultă că şi acţiunile creditorilor defunctului pot fi exercitate în contradictoriu cu moştenitorii sezinari).

Pentru aceste considerente, instanţa va admite capătul de cerere în discuţie şi, în consecinţă va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară, obligând pârâta V.A. la restituirea către reclamanţi a sumei de 5.625 lei şi pârâta V.V.la restituirea către reclamanţi a sumei de 3.375 lei, sume reprezentând preţul vânzării. Aceste sume sunt proporţionale cotei-părţi pe care părţile o deţin din imobilul ce a format obiectul vânzării (pârâta V.A. are cota de 5/8, ½ fiind cotă de contribuţie la dobândirea bunului şi ¼ din ½ cotă dobândită prin moştenire de la V.M.), iar V.V.cota de 3/8 (adică ¾ din ½), dobândită prin moştenire de la defunctul său tată, V.M..

În ceea ce priveşte capătul de cerere prin care reclamanţii solicită restituirea de către pârâţi a impozitului achitat pentru apartamentul în cauză, din înscrisurile administrate în cauză rezultă că reclamanţii au achitat doar suma de 120,99 lei, cu titlu de impozit (iar nu 242 lei, aşa cum au susţinut).

Întrucât obligaţia de a achita impozitului aferent unui bun revine proprietarului acestuia, iar, prin efectul rezoluţiunii contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. xxxx/14.12.2016 de către notarul public N.V., se consideră că V.A. şi V.M. (respectiv V.V., după decesul acestuia) au fost întotdeauna proprietari asupra imobilului în cauză (dat fiind efectul retroactiv al rezoluţiunii), instanţa va admite în parte acest capăt de cerere şi va obliga V.A. la achitarea către reclamanţi a sumei de 75,62 lei şi pârâta V.V.la achitarea către reclamanţi a sumei de 45,37 lei, sume stabilite potrivit cotelor pe care pârâtele le deţin din dreptul de proprietate asupra apartamentului.

Cât priveşte solicitarea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la achitarea sumei de 1.460 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor şi taxelor necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. xxxx/14.12.2016, achitarea acestor sume reiese din cuprinsul încheierii de autentificare. Potrivit art. 1666 alin. (1) C. civ., în lipsă de stipulație contrară, cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare sunt în sarcina cumpărătorului. Aceasta nu constituie o prestaţie executată în favoarea cocontractantului şi supusă restituirii, în temeiul art. 1554 alin. (1) C. civ. Mai mult decât atât, contractul a fost desfiinţat din culpa reclamanţilor, împrejurare ce reiese din considerentele Deciziei civile nr. xxx/18.09.2019 a Tribunalului Dâmboviţa, aşa încât solicitarea de obligare a pârâţilor la achitarea cheltuielilor legate de încheierea contractului de vânzare este lipsită de fundament juridic, astfel că va fi respinsă, ca neîntemeiată.

Privitor la solicitarea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la achitarea contravalorii lucrărilor de îmbunătăţire la imobilul ce a format obiectul vânzării, aceasta este neîntemeiată, în primul rând, pentru motivul că efectuarea acestor lucrări de către reclamanţi nu a fost dovedită dar şi prin raportare la temeiul juridic invocat de către reclamanţi în susţinerea acestui capăt de cerere. Astfel, aceste lucrări, dacă au fost efectuate de către reclamanţi, aceasta nu s-a realizat în temeiul contractului de vânzare (nefiind prevăzută o astfel de obligaţie în contract), aşa încât prestaţia nu ar fi supusă restituirii, urmare a desfiinţării retroactive a contractului. Astfel, instanţa va respinge acest petit, ca neîntemeiat.

Pârâta V.A. a invocat compensarea sumelor datorate reclamanţilor cu suma de 3.585,2 lei, sumă pe care reclamanţii o datorează pârâtei V.A., reprezentând cheltuielile de judecată la care au fost obligaţi în dosarul în urma căruia s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare.

Conform art. 1616 din Codul civil, datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele. Compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură (art. 1617 alin. (1) C. civ.). Constatând că sunt îndeplinite condiţiile compensaţiei, instanţa va compensa sumele datorate de către pârâta V.A. în temeiul prezentei hotărâri cu sumele datorate de către pârâta V.A. reclamanţilor, în temeiul Deciziei nr. xxx/18.09.2018 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi, în final, va obliga pârâta V.A. la achitarea către reclamanţi a sumei de 2.118,12 lei.

Privitor la cheltuielile de judecată pretinse de către reclamanţi şi de către pârâta V.A., conform art. 453 alin. (2) C. proc. civ., când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Art. 452 din acelaşi act normativ stabileşte că partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Reclamanţii au probat achitarea taxei de timbru în cuantum de 791 lei şi a onorariului avocaţial în sumă de 3500 lei, conform chitanţei seria AAD nr. xx/27.08.2020. Pârâta V.A. a probat efectuarea cheltuitelor de judecată în cuantum de 2.000 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocaţial, conform chitanţei seria EBC nr. 50/22.04.2021 şi a facturii fiscale seria EBF nr. 190/22.04.2021.

Potrivit art. 454 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile. Pârâta V.A. nu poate fi obligată la achitare cheltuielilor de judecată către reclamanţi, deoarece a recunoscut prin întâmpinare pretenţiile acestora ce au fost găsite întemeiate şi de către instanţă.

Astfel, instanţa va obliga pârâta V.V.la achitarea către reclamanţi a sumei de 900,67 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, dintre care suma de 244,42 lei reprezintă taxa de timbru aferentă sumei la care a fost obligată această pârâtă, iar suma de 656,25 lei reprezintă contravaloarea onorariului avocaţial parţial.

Cât priveşte onorariul avocaţial achitat de către pârâta V.A., potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

Instanţa apreciază că onorariul avocaţial în cuantum de 2.000 lei este vădit disproporţionat prin raportare la valoarea cauzei şi la complexitatea acesteia, în contextul în care această pârâtă a recunoscut parte din pretenţiile deduse judecăţii. În consecinţă, fără a afecta raporturile dintre avocat şi client, instanţa va reduce cheltuielile de judecată reprezentând acest onorariu la suma de 1.000 lei.

Astfel, va obliga reclamanţii la achitarea către pârâta V.A. a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocaţial, astfel cum a fost redus din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamanţii G.D.,  , şi G.D., ambii cu adresa aleasă de corespondenţă la cabinetul avocatului L.F.P.,  şi pe pârâţii V.A., şi V.V..

Repune părţile în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat sub nr. xxxx/14.12.2016 de către notarul public N.V., în sensul că obligă pe pârâta V.A. la restituirea către reclamanţi a sumei de 5.625 lei şi pe pârâta V.V.la restituirea către reclamanţi a sumei de 3.375 lei, sume reprezentând preţul vânzării.

Obligă pe pârâta V.A. la achitarea către reclamanţi a sumei de 75,62 lei şi pe pârâta V.V.la achitarea către reclamanţi a sumei de 45,37 lei, sume constând în contravaloarea impozitului achitat de către reclamanţi pentru imobilul ce a format obiectul contractului.

Compensează sumele datorate de către pârâta V.A. reclamanţilor, în temeiul prezentei hotărâri cu sumele datorate de către reclamanţi pârâtei V.A., în temeiul Deciziei nr. xxx/18.09.2018 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. xxxx/284/2017 (3.582,5 lei) şi, în final, obligă pârâta V.A. la achitarea către reclamanţi a sumei de 2.118,12 lei.

Respinge, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Obligă pârâta V.V.la achitarea către reclamanţi a sumei de 900,67 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, dintre care suma de 244,42 lei reprezintă taxa de timbru aferentă sumei la care a fost obligată această pârâtă, iar suma de 656,25 lei contravaloarea onorariului avocaţial parţial.

Obligă reclamanţii la achitarea către pârâta V.A. a sumei de 1.000 lei, cu titlu de onorariu avocaţial parţial.

Cu drept în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Răcari.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei la data de astăzi, 24.05.2021.

Preşedinte, Grefier,

D.R.M. B.M.

Red./tehnored. D.R.M./B.M.

6 ex./02.11.2021

Domenii speta

Spete similare