Uzucapiune contra coproprietarului, caracterul echivoc şi nepublic al posesiei.

 SENTINTA CIVILA  NR.  13.482/2011

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 07.05.2010 , reclamanţii in contradictoriu cu  paraţii (frati)  au  solicitat instantei  ca prin hotararea ce va pronunta sa se constate ca au dobandit dreptul de proprietate asupra  cotei  indivize  de 1  din imobilul situat in Bucuresti,  Strada Vasile  Lucaci  ,  sector 3 , prin prescriptia achizitiva de 30 de ani .

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca imobilul sus-mentionat a fost proprietatea sotilor Caramiciu Dumitru  si Ioana , dobandit de acestia  prin actuil de vanzare-cumparare  autentificat de catre Tribunalul Ilfov  Sectia  Notariat  si transcris la acelasi Tribunal. Conform  certificatului de mostenitor  ,paratii au dobandit prin mostenire acest imobil. La data de 17.07.1980  paratii au vandut matusii reclamantilor, cota indiviza  de jumatate din apartamentul  in cauza, denumit atunci Corpul A,  cu actul  autentic  de vanzare-cumparare auterntificat la Notariatul de Stat Local sector 3  Bucuresti ,  iar  pentru terenul aferent care a trecut in proprietatea statuilui conform art. 30  din Legea 58/1974,  s-a emis Decizie  a fostului Comitet Executiv  al Consiliului Popular  Sector 3.

Se arata de catre reclamanti  ca acestia au locuit in imobil incepand  cu anul 1980, initial  in baza contractelor de inchiriere incheiate cu matusa acestora. In anul 1983  Lepadatu  Maria  le-a vandut cota sa indiviza  de jumatate din imobil prin  actul autentificat la  Notariatul de Stat Sector 3  Bucuresti,  act transcris  . Arata reclamantii ca in baza acestui contract de vanzare-cumparare  s-au  inscris in evidentele fiscale  ale Sectorului 3  Bucuresti  si au platit impozitul pentru intregul imobil, la zi. La aparitia  Legii 18/1981  terenul  aferent apartamentului in care locuiesc le-a fost atribuit in proprietate conform  Titlului de Proprietate  a procesului-verbal de punere in posesie. Pentru imobil au intocmit dosar cadastral pe care l-au  anexat la actiune.  Arata ca din anul 1980  de cand locuiesc  in intregul aparatment, nici fostii proprietari  si nici o alta persoana nu au tulburat aceasta posesie  si nu au exercitat vreun drept asupra restului de cota indiviza  de 1 din apartament care nu apartine reclamantilor. Reclamantii au estimat provizoriu valoarea  imobilului la suma de 1000  lei  si au timbrat actiunea cu 100  lei  taxa  judiciara de timbru  si timbru  judiciar, de 0,3 lei.

In dovedirea actiunii reclamantii au depus la dosar in copie  xerox  inscrisurile  mentionate in actiune (f. 6-18).

La data de 21.09.2010  s-  a formulat cerere prin care se arata ca  petenta este unica  mostenitoare  a paratului decedat,  asa cum rezulta  din certificatuil de mostentor  eliberat de BNP , pe care il anexeaza in copie,  si solicita introducerea sa in cauza  in calitate de parata.

Prin incheierea de sedinta de la 15.10.2010  instanta ia act de precizarea reclamantilor  in sensul ca inteleg sa-si precizeze actiunea,  in sensul ca urmeaza a se judeca  in contradictoriu cu parata , ca mostenitoare a defunctului,  si cu paratul despre care nu se detin relatii. Totodata, avand in vedere ca parata arata ca celalalt parat, unchiul sau, ar fi decedat, instanta a efectuat demersuri pentru a afla ultimul domiciliu al acestuia si daca mai este in viata.

DEPABD  a comunicat la dosar adresa nr. 2011471/17.11.2010  din care rezulta ca nu a fost identificata nici o persoana cu numele indicat care sa fi locuit la adresa din Piata Neamt  indicata  de parti. (f. 41) . Ulterior,  aceeasi institutie a comunicat  instantei adresa  nr. 2002965/15.03.2011.din care rezulta ca paratul a plecat definitiv din tara in RFG in cursul anului 1983  si a pierdut cetatenia romana  conform  Decretului nr. 64/1984. (f. 47).

La solicitarea instantei, DITL Sector 3 a comunicat faptul ca pentru apartamentul  nr. 1  situat in Bucuresti,  Str.  Lucaci  nr. 89, figureaza ca platitori de impozit  reclamantii . A fost indicata valoarea apartamentului ca fiind 99.473,71  eli (f. 46) , la care a fost calculata taxa judiuciara de timbru ce urma sa fie achitata de catre reclamanti, corespunzatoare cotei de 1  ce face obiectul prezentei cereri,  la suma de 2500,77  lei  si timbru judiciar de 3,5  lei.

Prin incheierea de la 17.06.2011  instanta a admis cererea  de ajutor  public  judiciar formulata de catre reclamanti si a dispus scutirea lor de la plata taxei  de  timbru  si a timbrului judiciar.

La solicitarea instantei, au depus adrese la dosar AFI (f. 61)  si  PMB- Directia  Patrimoniu  (f. 63).

La termenul de judecata de la 24.06.2011  parata a  depus la dosar intampinare (f. 71-72) prin care solicita respingerea actiunii  ca neintemeiata  , aratand  ca in cauza  nu sunt indeplinite nici conditiile prevazute de art. 1980  Cod civil ( reclamantii devenind proprietari pe 1 din imobil din luna septembrie 1983, termenul urmand sa se implineasca in cursul anului 2013) si nici conditiile  art. 1895  Cod  civil , acestia  neopunand  nici un just- titlu paratei. Arata ca in ceea ce il prioveste pe parat acesta a decedat cu siguranta si are mostenitori, al caror  domiciliu  nu il cunoaste.

La ultimul termen de judecata reclamantii si-au  precizat actiunea  in sensul ca inteleg  sa se judece numai cu parata .

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanţa reţine următoarele:

In fapt, reclamantii sunt proprietarii cotei de 1  din imobilul situat in Bucuresti, Strada Vasile  Lucaci  ,in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat la  Notariatul de Stat Sector 3  Bucuresti,  act transcris  , incheiat cu LEPADATU MARIA. (f. 13). Incepand  cu aceasta data  reclamantii s-au  inscris in evidentele fiscale ca proprietari ai apartamentului in cauza, platind impozit  pentru intregul apartament.

Din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca pentru cealalta cota de 1  din apartament calitatea de proprietari o au paartii initiali, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare  incheiat de acestia cu Lepadau Taria , act autentificat la  Notariatul de Stat Local sector 3  Bucuresti. (f. 7) .

Din adresa  emisa  de PMB  (f. 63)  rezulta ca in evidentele cadastrale  ale Orasului Bucuresti  din anul 1986  imobilul a fost inscris cu teren de  316 mp si cladire  cu 2 nivele  de 99 mp,  cu posesori de parcela la data intocmirii evidentelor fiind reclamantul  si un tert. Se arata ca la nivelul anului 1992  la adresa figurau  aceleasi persoane cu teren  in proprietate. Se arata ca institutia nu detine alte informatii anterioare acestor date.

Reclamantii arata ca au stapanit intregul imobil-constructie ca si proprietari prin  faptul ca au achitat impozitul pentru acesta.

În drept, potrivit art. 1890 C.civ. toate actiunile atât reale cât si personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin 30 ani, fara ca cel care invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu, si fara sa i se poata opune reaua-credinta.

Potrivit art. 1837 C.civ., prescriptia este un mijloc de a dobandi proprietatea, iar conform art. 1846 al. 1 C. civ., orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii. Pentru a putea prescrie se cere, in lipsa unui just titlu, o posesiune utila pe o perioada de cel putin 30 de ani, utilitatea posesiei apreciindu-se in functie de disp. art. 1847 C.civ. In baza art. 1860 C.civ. orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescriptia, sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului sau.

In ceea ce  priveste proprietatea comuna  pe cote parti,  atat practica  cat si doctrina  au stabilit ca dreptul de folosinţă poate fi exercitat de toţi coproprietarii, ceea ce presupune atât exercitarea folosinţei materiale a bunului care face obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi, cât şi posibilitatea culegerii fructelor produse de bun.

De asemenea,  in ceea ce priveste actele de dispozitie  se aplica  regula unanimitatii, insa  in ceea ce priveste actele de administrare si de conservare, acestea sunt valabile  facute si de un singur coproprietar, folosind insa tuturor, conducand  la conservarea sau mai buna administrare a dreptului.  Or, in cauza,  reclamantii afirma  ca au platit impozitul  pentru apartamentul  in cauza, ceea ce reprezinta un act de administrare,  simplul act al platii, neintrunind nici conditia publicitatii si nici a neechivocitatii.

In plus, avand in vedere data incepand  cu care reclamantii au achitat impozitul, respectiv  anul 1983-septembrie,  instanta retine  ca in cauza  nu s-a implinit termenul de 30  de ani pentru a opera prescriptia achizitiva.

In consecinta,  avand in vedere  motivele de fapt  si de drept  mentionate mai sus, instanta  apreciaza ca posesia exercitată de reclamanti  nu s-a caracterizat prin, publicitate şi nici nu a fost exclusivă, de natură a determina dobândirea proprietăţii asupra cotei parti  proprietatea  paratilor . Astfel, in cauza  nu sunt întrunite condiţiile uzucapiunii de lungă durată în persoana reclamantilor pentru a putea dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu ,  si urmeaza  sa respinga acţiunea cu care a fost sesizată ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare