Furt calificat.complicitate la furt calificat.distinctie.suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei.criterii de individualizare.

DOSAR NR. 6145/301/2009

FURT CALIFICAT.COMPLICITATE LA FURT CALIFICAT.DISTINCTIE.SUSPENDARE SUB SUPRAVEGHERE A EXECUTARII PEDEPSEI.CRITERII DE INDIVIDUALIZARE.

Prin sentinta penala nr.535 din data de 23.11.2009 pronuntata in dosarul nr. 6145/301/2009  Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul I.A.C., prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p. în infracţiunea prevăzută de art. 264 C.p.

Prin aceeaşi sentinţă instanţa a admis cererea formulată de inculpatul I.A.C., prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p.

În baza art. 334 C.p.p., instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului I.A.C. prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p.

În baza art. 26 C.p. rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p., inculpatul I.A.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat.

S-a constatat că infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta este concurentă, conform art. 33 lit. a C.p., cu infracţiunea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 6179/25.10.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 85 C.p. rap. la art. 110 C.p.,s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 6179/25.10.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 36 al. 1 C.p. rap. la art. 33 lit. a C.p. şi art. 34 al. 1 lit. b C.p., s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 6179/25.10.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul I.A.C. să execute ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 al. 1 C.p., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p., cu titlul de pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 al. 1 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, care curge de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Penală, respectiv de la data de 25.10.2006.

S-a încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 863 al. 1 C.p., inculpatul a fost obligat la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 863 al. 3 C.p., s-a impus inculpatului respectarea următoarei obligaţii pe durata termenului de încercare:

- să desfăşoare o activitate, să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare sau să participe la activităţile desfăşurate de Serviciul de Probaţiune în colaborare cu partenerii săi neguvernamentali.

În baza art. 71 al. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C.p.p., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 864 C.p., respectiv săvârşirea din nou, în cursul termenului de încercare, a unei infracţiuni sau neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiei stabilite de instanţă.

În baza art. 88 C.p., s-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cauza penală soluţionată prin sentinţa penală nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Penală de la data de 16.04.2003 până la data de 01.07.2003 inclusiv, iar în cauza ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 49264/3/2005 al Tribunalului Bucureşti a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 29.11.2005 până la data de 06.01.2006 inclusiv.

S-a luat act că partea vătămată L.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului. 

În baza art. 191 al. 1 C.p.p., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 700 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut următoare situaţie de fapt:

La la data de 07.02.2006, în jurul orei 1600, inculpatul I.A.C., împreună cu numitul G.E. şi o altă persoană rămasă neidentificată, folosind o cheie contrafăcută, au pătruns în apartamentul părţii vătămate L.L. din Bucureşti,  profitând de faptul că niciunul dintre membrii familiei L. nu se afla la domiciliu. G.E. şi persoana rămasă neidentificată au pătruns în singura cameră a apartamentului, răvăşind lucrurile din încăpere în căutare de bani, bunuri sau alte valori susceptibile de a fi sustrase, în timp ce inculpatul I.A.C. a rămas în holul locuinţei, asigurându-le paza. Fiul minor al părţii vătămate, L.N.V., revenind la domiciliu, i-a surprins pe cei trei în interiorul locuinţei, moment în care aceştia au părăsit apartamentul în grabă, fără a-i adresa niciun cuvânt, având asupra lor bunurile sustrase, şi anume suma de 215 RON şi mai multe bijuterii din aur şi argint, respectiv două perechi de cercei, patru inele şi o brăţară, prejudiciul total fiind evaluat de către partea vătămată la suma de 1.500 RON.

Instanţa a reţinut că inculpatul I.A.C. a negat în mod constant săvârşirea faptei de care este învinuit, arătând că, la data de 07.02.2006, după-amiaza, s-a întâlnit cu G.E. ,care era însoţit de un prieten de-al său pe nume „V.”, şi au hotărât să joace tenis cu piciorul, G.E. cerându-le ca în prealabil să îl însoţească la o rudă de-a sa, pentru a lua o pereche de încălţăminte sport. Astfel, au intrat în scara unui bloc de pe strada Foişorului, au urcat cu liftul, iar la ieşirea din lift inculpatului I.A.C. i-a sunat telefonul mobil, rămânând în urma celor doi. A mai arătat că i-a văzut pe aceştia intrând într-un apartament, fără a observa însă cum au deschis uşa, iar după terminarea convorbirii telefonice i-a urmat. Cei doi i-au spus să aştepte în hol, ceea ce a şi făcut, ei intrând într-o cameră şi închizând uşa, astfel încât nu a văzut ce au făcut în interior. La un moment dat, în apartament a intrat un băiat, care s-a arătat surprins la vederea sa, şi imediat din cameră au ieşit şi ceilalţi doi, G.E. spunându-i să meargă, astfel că au plecat toţi trei, fără să vorbească nimic cu acel băiat. Inculpatul a precizat că, o dată ajunşi în faţa blocului, G.E. şi „V.” au plecat cu un taxi, fără a-i da alte explicaţii. Inculpatul a susţinut că nu a avut cunoştinţă de faptul că au fost sustrase bunuri din acel apartament, iar la câteva zile după această întâmplare a plecat în Spania pentru a-şi căuta un loc de muncă, abia ulterior aflând de la părinţii săi că este căutat de poliţie, însă, neştiindu-se cu nimic vinovat, nu a revenit în ţară decât după aproximativ un an, când a luat cunoştinţă de acuzaţiile ce i se aduc.

S-a remarcat  aşadar că inculpatul I.A.C. nu a contestat prezenţa sa în apartament, susţinând însă că nu ştia al cui este apartamentul, că nu a văzut ce au făcut G.E. şi „V.” în interior, că nu cunoştea intenţiile acestora şi că nu a participat la sustragerea de bunuri din acel apartament şi nici nu a avut cunoştinţă de comiterea unei asemenea fapte.

Instanţa a înlăturat aceste susţineri ale inculpatului, analizate prin prisma întregului material probator administrat în cauză, ca nefiind plauzibile. În acest sens, instanţa a reţinut faptul că urmele de răvăşire prezente în încăperea din care au fost sustrase bunurile sunt evidente, aşa cum rezultă din menţiunile procesului-verbal de cercetare la faţa locului şi din fotografiile aferente, fiind astfel imposibil ca inculpatul I.A.C., aflat în holul apartamentului, să nu-şi fi dat seama de ceea ce se întâmplă, cu atât mai mult cu cât din declaraţia martorului L.N.V. a reieşit că, în momentul în care a intrat în apartament, l-a surprins pe inculpat în hol, iar uşa de acces din hol în cameră era întredeschisă. Aceste aspecte s-au coroborat cu împrejurarea că, iniţial, concubina inculpatului, S.R., a dat declaraţii mincinoase în cauză, în scopul de a-i asigura acestuia un alibi, cu faptul că, la scurt timp după săvârşirea faptei, inculpatul a plecat din ţară, sustrăgându-se cercetării penale, cu declaraţia dată de G. E. în dosarul nr. 9083/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, care îl incriminează pe inculpatul I.A.C., susţinând că acesta a participat la comiterea faptei de sustragere, şi, nu în ultimul rând, cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cursul urmăririi penale ca urmare a supunerii inculpatului la testul poligraf, potrivit cărora răspunsurile acestuia la întrebările relevante ale cauzei (dacă intenţionează să mintă cu privire la faptul dacă a participat sau nu la furtul din locuinţa familiei L.; dacă, înainte de a intra în locuinţa familiei L., a avut asupra sa vreun moment cheile; dacă el a furat din locuinţa familiei L. banii şi bijuteriile; dacă, înainte de furt, el a făcut rost de cheile de acces în locuinţa familiei L.) au evidenţiat modificări semnificative, interpretate de specialist ca indici ai comportamentului simulat al subiectului. Toate aceste elemente constituie indicii şi probe indirecte care, în ansamblu, sunt suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie instituite de lege în favoarea inculpatului, fundamentând convingerea instanţei că acesta a avut reprezentarea exactă a acţiunilor sale şi ale coparticipanţilor, precum şi a urmărilor acestora, în sensul că a avut cunoştinţă de sustragerea bunurilor din locuinţa familiei L. şi a participat la săvârşirea acestei fapte alături de G.E. şi de cealaltă persoană, rămasă neidentificată, acţionând aşadar cu vinovăţie.

În ceea ce priveşte însă natura contribuţiei inculpatului I.A.C. la săvârşirea faptei de sustragere de bunuri din apartamentul părţii vătămate L.L., instanţa a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada mai presus de orice îndoială că acesta ar fi comis el însuşi acţiunea de luare a bunurilor din posesia deţinătorului de drept, în măsura în care inculpatul a negat constant o asemenea activitate, iar din declaraţia martorului ocular L.N.V. a rezultat că inculpatul a fost surprins pe holul locuinţei, G.E. şi persoana rămasă neidentificată fiind cei care au fost surprinşi ieşind din încăperea de unde se reclamă sustragerea bunurilor. Singura probă care confirmă situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, în sensul că inculpatul I.A.C. ar fi sustras el însuşi bunurile, este declaraţia numitului G. E., care, deşi în prezenta cauză a avut valoarea probantă a unei declaraţii de martor, nu a putut fi reţinută ca atare, în absenţa coroborării cu alte mijloace de probă, întrucât nu s-a  putut face abstracţie de faptul că G.E. este el însuşi coparticipant la faptă, având aşadar un interes direct în cauză, iar declaraţia sa a fost oricum doar parţial corespunzătoare adevărului, în măsura în care, în ceea ce îl priveşte, a negat că ar fi acţionat în calitate de autor, admiţând doar că a asigurat paza celorlalţi doi participanţi, susţineri contrazise de declaraţia martorului L.N.V.. Pentru motivele anterior expuse instanta a retinut ca sustinerile numitului G.E. nu sunt confirmate de nicio altă probă administrată în cauză, făcând în favoarea inculpatului I.A.C. aplicarea principiului in dubio pro reo, potrivit căruia orice îndoială profită inculpatului, astfelcă participarea sa la săvârşirea faptei ce face obiectul cauzei s-a limitat la aceea că, după ce a pătruns împreună cu G.E. şi persoana neidentificată în apartamentul familiei L. cu ajutorul unei chei contrafăcute, în timp ce aceştia căutau bunuri de valoare în singura încăpere a locuinţei, a rămas pe hol, asigurându-le paza, activitate prin care i-a ajutat la sustragerea banilor şi a obiectelor de podoabă.

Instanta a retinut ca, in drept, fapta inculpatului I.A.C.care, la data de 07.02.2006, în jurul orei 1600, folosind o cheie contrafăcută, a pătruns în apartamentul părţii vătămate L.L., împreună cu numitul G.E. şi o altă persoană rămasă neidentificată, şi i-a ajutat pe aceştia, asigurându-le paza, să sustragă din locuinţă bunuri, respectiv suma de 215 RON şi  bijuterii confecţionate din aur şi argint, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 208 al. 1 – 209 al.1 lit. a, i C.p. 

Întrucât contribuţia inculpatului la săvârşirea faptei, astfel cum a fost reţinută pe baza materialului probator administrat în cauză, nu reprezintă acte de executare specifice infracţiunii de furt, ci se circumscrie actelor de complicitate, inculpatul I.A.C. participând aşadar la săvârşirea faptei în calitate de complice şi nu în calitate de autor, instanţa, în temeiul art. 334 C.p.p., a schimbat în acest sens încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, la cererea apărătorului ales al inculpatului. În consecinţă, faţă de situaţia de fapt reţinută, a respins ca nefondată cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C.p., fiind evident că inculpatul I.A.C. a acţionat în baza unei înţelegeri prealabile cu ceilalţi participanţi la săvârşirea faptei de sustragere.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicata inculpatului instanta a tinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă fixate de art. 209 al. 1 C.p. (închisoare de la 3 la 15 ani), gradul de pericol social concret, dedus din împrejurările comiterii faptei, respectiv din aceea că inculpatul a participat alături de alte persoane la comiterea unei fapte de furt dintr-o locuinţă, în care a pătruns cu ajutorul unor chei potrivite, în posesia cărora s-a aflat datorită unui complex de împrejurări favorabile, având în vedere şi întinderea prejudiciului cauzat, evaluat de partea vătămată la 1.500 RON, dar şi împrejurarea că acesta a fost acoperit, cel puţin parţial, partea vătămată primind contravaloarea bunurilor sustrase şi renunţând la pretenţiile civile formulate în cadrul procesului penal. Instanţa a tinut seama totodată de circumstanţele personale ale inculpatului, care era cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat, în timpul minoratului, la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, prin sentinţa penală nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 6179/25.10.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, condamnare care, alături de prezenta, reflectă perseverenţa inculpatului în nesocotirea valorilor sociale ocrotite de legea penală. În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa a reţinut totodată constatările referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi aspectele ce rezultă din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar de inculpatul însuşi, respectiv faptul că provenea dintr-o familie organizată, se bucura de suportul afectiv şi financiar al părinţilor şi al celorlalte rude, avea o relaţie stabilă cu S.R. şi îşi câştiga existenţa prin muncă. Nu în ultimul rând, instanţa a reţinut că inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, negând în mod constant săvârşirea faptei de care este învinuit. Faţă de ansamblul acestor elemente ce caracterizează pericolul social concret al faptei, dar şi pericolul social pe care îl prezintă persoana inculpatului, instanţa a reţinut că nu pot fi primite susţinerile apărătorului ales al inculpatului privind incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 181 C.p., şi nici cele privind incidenţa dispoziţiilor art. 74 C.p., privind circumstanţele atenuante judiciare. În raport de toate aceste elemente de individualizare, având în vedere şi intervalul de timp scurs de la data săvârşirii faptei, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea egală în cuantum cu minimul special, pedeapsă aptă să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.p.

S-a constata că infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentinţa este concurentă, conform art. 33 lit. a C.p., cu infracţiunea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 6179/25.10.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, în baza art. 85 C.p. rap. la art. 110 C.p., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Penală, iar în baza art. 36 al. 1 C.p. rap. la art. 33 lit. a C.p. şi art. 34 al. 1 lit. b C.p., s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta cu pedeapsa anterioară, urmând ca inculpatul să execute ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate, în raport de criteriile anterior menţionate şi apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate, inculpatul fiind la o vârstă la care încă avea nevoie de sprijin pentru a conştientiza exigenţele sociale, instanţa a dispus în temeiul art. 861 C.p. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C.p., urmând a fi suspendată pe aceeaşi durată executarea pedepsei accesorii aplicate, conform art. 71 alin. 5 C.p.p. La alegerea modalităţii de individualizare a executării pedepsei, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul a beneficiat pentru condamnarea din timpul minorităţii de suspendarea condiţionată a executării pedepsei, măsură ce s-a dovedit insuficientă în condiţiile în care acesta se află în prezent într-un nou conflict cu legea penală (fapta ce face obiectul acestei cauze fiind săvârşită ulterior atenţionării inculpatului, prin pronunţarea unei sentinţe de condamnare în primă instanţă, asupra consecinţelor faptelor sale penale), astfel încât s-a impus alegerea unei măsuri mai dure, pentru a preîntâmpina săvârşirea de noi fapte penale şi pentru a favoriza reintegrarea sa în societate, dar şi concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Astfel, consilierul de probaţiune a precizat că existenţa condamnării anterioare şi cercetarea inculpatului în alte cauze penale, nefinalizate însă prin sentinţe de condamnare, relevă faptul că acesta, la momentul respectiv, dispunea de o capacitate scăzută de analiză a consecinţelor faptelor sale şi de asumare a responsabilităţii, factorii ce pot influenţa în mod negativ conduita generală a inculpatului provenind din trecutul acestuia de adolescent rebel, dornic de socializare şi de valorizare prin aderarea la un grup nepotrivit şi prin petrecerea timpului într-un mod neconstructiv, caracterizat prin absenteism şcolar şi prin implicarea sa în săvârşirea unor fapte penale. A reţinut totodată, ca factori pozitivi, mediul familial al inculpatului, ce i-a oferit un model pro social, încercând să-l îndepărteze de anturajul nepotrivit, să-l controleze, să-l ajute asigurându-i un loc de muncă, învăţându-l o meserie şi încurajând relaţia sa cu S. R., astfel încât în prezent inculpatul dispune de stabilitate locativă, de o minimă pregătire şcolară şi de suportul moral, afectiv şi emoţional al familiei şi al prietenei sale, concluzionând că toţi aceşti factori pozitivi pot compensa factorii negativi din trecut. A mai precizat că în perioada de timp trecută de la săvârşirea faptei pentru care este judecat, inculpatul a făcut dovada schimbării comportamentului său problematic, încercând să se integreze social, prin desfăşurarea unor activităţi lucrative şi prin desprinderea de influenţa negativă a anturajului, apreciind că ar fi dorit ca inculpatul să dobândească o anumită independenţă economică şi să se reducă gradul de dependenţă faţă de familia de origine, prin obţinerea unei calificări profesionale, considerând totodată necesară includerea sa într-un program de dezvoltare a capacităţilor rezolutive şi a abilităţii de gestionare a interacţiunilor de grup, program derulat de instituţii abilitate în acest scop.

În consecinţă, instanţa a încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, obligând inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere pe durata termenului de încercare si a obligaţiilor impuse de instanţă.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, sentinţa penală nr.535 din 23.11.2009 dosarul nr. 6145/301/2009

Domenii speta

Spete similare