Recurs. Individualizarea pedepselor, atât în ceea ce priveste durata acestora, cât si în ceea ce priveste modalitatea de executare.

 Recurs. Individualizarea pedepselor, atât în ceea ce priveste durata acestora, cât si în ceea ce priveste modalitatea de executare.

Omisiunea aplicarii dispozitiilor art. 863 alin.1 lit. c din Codul penal - potrivit carora pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:

a) sa se prezinte, la datele fixate, la judecatorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor;

b) sa anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea;

c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

Datele prevazute în alin. 1 lit. b), c) si d) se comunica judecatorului sau serviciului stabilit în alin. 1 lit. a).

Instanta poate sa impuna condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din urmatoarele obligatii:

a) sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de învatamânt ori de calificare;

b) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta ori sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita, decât în conditiile fixate de instanta;

c) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

d) sa nu intre în legatura cu anumite persoane;

e) sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule;

f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicarii.

  (CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, DECIZIA NR.2359 DIN 28 NOIEMBRIE 2011)

Deliberând asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:

Prin Sentinta penala nr.290/F din data de 20 aprilie 2011, pronuntata în Dosarul nr.7123/300/2011, astfel cum a fost îndreptata, sub aspectul erorilor materiale, prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 27 octombrie 2011, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a hotarât astfel:

În temeiul art. 2151 alin. 1 si 2 din Codul penal cu aplic. art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala si art. 74 alin. 1 lit.a rap. la art. 76 alin.1 lit. b din Codul penal, a condamnat pe inculpata B.E.N. (fiica lui R. si I., nascuta la data de .. în Bucuresti, CNP 2...) la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de delapidare.

În temeiul art. 71 din Codul penal, a interzis inculpatei drepturile prevazute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit b din Codul penal, pe durata executarii pedepsei închisorii.

În temeiul art. 861 din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art.862 din Codul penal.

A încredintat supravegherea inculpatei Serviciului de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bucuresti.

În temeiul art. 863 alin. 1 si 3 din Codul penal, a impus inculpatei sa respecte urmatoarele obligatii: sa se prezinte la sediul Serviciului de Probatiune, la datele fixate; sa anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea; sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta; sa urmeze o activitate stabilita de Serviciul de Probatiune, conform programului întocmit de acelasi serviciu.

În temeiul art. 359 din Codul de procedura penala, a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 864 din Codul penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, a constatat ca, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei închisorii, se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 350 alin. 3 lit. b din Codul de procedura penala, a dispus punerea de îndata în libertate a inculpatei, daca nu este arestata în alta cauza.

În temeiul art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicata acesteia durata retinerii de 24 de ore din data de 19 ianuarie 2011, începând cu ora 1200 si perioada arestarii preventive, începând cu data de 03 februarie 2011 si pâna la data punerii în libertate.

În temeiul art. 26 rap. la art. 2151 alin. 1 si 2 din Codul penal cu aplic. art. 3201 alin.7 din Codul de procedura penala si art. 74 alin. 1 lit.a rap. la art.76 alin.1 lit. b din Codul penal, a condamnat pe inculpata A. E. C. (fiica lui P.si L., nascuta la data de .. în Bucuresti, CNP 2..) la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de complicitate la delapidare.

În temeiul art. 71 din Codul penal, a interzis inculpatei drepturile prevazute de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b din Codul penal, pe durata executarii pedepsei închisorii.

În temeiul art. 861 din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 din Codul penal.

A încredintat supravegherea inculpatei Serviciului de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bucuresti.

În temeiul art. 863 alin. 1 si 3 din Codul penal, a impus inculpatei sa respecte urmatoarele obligatii: sa se prezinte la sediul Serviciului de Probatiune, la datele fixate; sa anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea; sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta; sa urmeze o activitate stabilita de Serviciul de Probatiune, conform programului întocmit de acelasi serviciu.

În temeiul art. 359 din Codul de procedura penala, a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 864 din Codul penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, a constatat ca, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei închisorii, se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicata inculpatei durata retinerii de 24 de ore din data de 19 ianuarie 2011, începând cu ora 1200.

În temeiul art. 346 alin.1 rap. la art. 14 si art. 15 din Codul de procedura penala, a admis actiunea civila formulata de partea civila R.N B. si a obligat pe inculpate, în solidar, la plata catre aceasta a sumelor de 312.750,35 RON, 80.600 EURO si 2.000 USD, cu titlu de despagubiri materiale.

În temeiul art. 357 alin. 2 lit. c din Codul de procedura penala, a mentinut masura sechestrului asigurator, instituita conform art.163-166 din Codul de procedura penala prin ordonanta din data de 16 decembrie 2010, emisa în Dosarul nr.16733/P/2010 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.

În temeiul art. 191 alin. 2 din Codul de procedura penala, a obligat pe inculpate la plata sumei de câte 2.600 lei fiecare, cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a constatat ca, prin Rechizitoriul nr. 16733/P/2010 din data de 28 februarie 2011 al Parchetului de pe lânga instanta respectiva, s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de arest preventiv, a inculpatei B. E. N., pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.2151 alin.1 si 2 din Codul penal si, în stare de libertate, a inculpatei A. E. C., pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 26 rap. la art. 2151 alin. 1 si 2 din Codul penal.

În fapt, prin actul de sesizare s-a retinut ca, la data de 17 octombrie 2010, în urma insistentelor si presiunilor exercitate de inculpatul M. C., inculpata B. E.N. si-a însusit din patrimoniul R. B., Agentia V., unde era angajata pe post de casiera, sumele de 312.750,35 RON, 80.600 EURO si 40.000 USD. Initial, inculpata B. E. N. si-a însusit din tezaurul bancii sumele de 20.000 RON si 40.000 USD, pe care le-a remis inculpatei A.  E. C., care urma sa le pastreze pâna când era contactata de prima inculpata, iar, în caz contrar, trebuia sa le remita familiei acesteia. Dupa câteva ore de la primul act de însusire, în momentul terminarii programului de lucru, inculpata B. E. N. si-a însusit sumele de 292.750 RON si 80.600 EURO, s-a întâlnit cu inculpatul M. C., cu care avea o întelegere anterioara în sensul de a parasi împreuna tara, ambii deplasându-se în directia Giurgiu. Inculpata A. E. C., împreuna cu inculpatul G. C. G., au cheltuit o parte din sumele primite de la inculpata B.  E. N., desi cunosteau ca acestea provin din savârsirea unei infractiuni, fapt pe care nu l-au sesizat organelor de cercetare penala.

Înainte de începerea cercetarii judecatoresti, inculpatele au solicitat aplicarea dispozitiilor art. 3201 din Codul de procedura penala, declarând ca recunosc savârsirea faptelor, astfel cum au fost mentionate în actul de sesizare si ca îsi însusesc în întregime probatoriul administrat în faza de urmarire penala, prezentând numai înscrisuri noi, în circumstantiere.

În aceste conditii, analizând probatoriul anterior mentionat, Judecatoria a stabilit urmatoarea situatie de fapt:

La data de 17 octombrie 2010, ca urmare a insistentelor si presiunilor exercitate de inculpatul M. C. (concubinul sau), inculpata B. E. N., angajata a R. B., Agentia V., în functia de casiera, si-a însusit din tezaurul acesteia sumele de 312.750,35 RON, 80.600 EURO si 40.000 USD. Astfel, initial, în jurul orei 1300, inculpata BERNART ELENA NICOLETA si-a însusit sumele de 20.000 RON si 40.000 USD, pe care le-a remis, în incinta unei toalete din Complexul Comercial Cora Pantelimon, inculpatei A. E. C., care urma sa le pastreze pâna când era contactata de prima inculpata, iar, în caz contrar, urma sa le remita familiei acesteia. În momentul închiderii programului cu publicul, la ora 1900, inculpata B. E. N. si-a însusit din tezaurul bancii si sumele de 292.750 RON si 80.600 EURO, dupa care s-a întâlnit cu inculpatul M. C., împreuna cu care, potrivit unei întelegeri anterioare, urma sa paraseasca tara, prin Vama Giurgiu, cu intentia de a ajunge initial pe teritoriul Greciei. Înainte de a se deplasa catre municipiul Giurgiu, inculpata B. E. N. i-a remis inculpatului M. C. sumele de bani sustrase, cu exceptia a 30.000 EURO, care au fost introduse în torpedoul autoturismului acestuia, marca AUDI A8, ce se afla parcat în zona Strazii 11 Iunie din Bucuresti. Dupa acest moment, inculpatii s-au deplasat catre municipiul Giurgiu cu o autoutilitara condusa de o persoana pe care inculpata B. E. N.  nu o cunostea, iar, pe drum, la solicitarea inculpatului M. C., i-a remis acestuia suma de 30.000 EURO. Ulterior, pe fondul unor discutii în contradictoriu si fiind amenintata, inculpata B. E. N. a fost abandonata într-o statie de alimentare cu combustibil, iar inculpatul M. C. a parasit teritoriul României. Ulterior, inculpata B. E. N.  s-a înapoiat în Bucuresti, între timp luând legatura telefonic cu inculpata A.  E. C., cu care a stabilit sa se întâlneasca în zona Strazii Luica. Inculpata A. E. C. a venit la locul de întâlnire însotita de martorul G. C. G., iar, cu autoturismul acestuia din urma, cele doua inculpate s-au deplasat în zona Ferentari, unde inculpata B. E. N. s-a întâlnit cu o cunostinta si, ulterior, în zona Unirii, de unde aceeasi inculpata a luat un taxi cu care s-a deplasat spre Giurgiu, parasind România. Inculpata A. E. C. si martorul G. C. G. au cheltuit o parte din sumele remise de inculpata B. E. N., desi cunosteau ca acestea provin din savârsirea unei infractiuni, restituind totusi partii civile R.  B. suma de 38.000 USD.

În drept, Judecatoria a constatat ca fapta inculpatei B. E. N. întruneste elementele constitutive ale infractiunii de delapidare cu consecinte deosebit de grave, prevazuta de art. 2151 alin. 1 si 2 din Codul penal, iar fapta inculpatei A. E. C. întruneste elementele constitutive ale complicitatii la aceeasi infractiune, prevazuta de art. 26 rap. la art. 2151 alin.1 si 2 din Codul penal.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatelor, Judecatoria a avut în vedere dispozitiile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala (privind reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsa), precum si celelalte criterii prevazute de art. 72 din Codul penal si scopurile reglementate de art.52 din Codul penal, retinând în acest sens gradul ridicat de pericol social al faptelor savârsite, modul premeditat de actiune, dar si lipsa antecedentelor penale (valorificata drept circumstanta atenuanta judiciara, conform art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal) si atitudinea procesuala sincera.

De asemenea, Judecatoria a constatat ca sunt întrunite cumulativ toate conditiile legale pentru dispunerea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei aplicate fiecarei inculpate, având în vedere lipsa antecedentelor penale, dar si aprecierea ca scopul acelei pedepse poate fi atins si fara executarea ei efectiva, în regim de detentie.

Pe latura civila, Judecatoria a constatat ca partea vatamata R. B. s-a constituit parte civila cu sumele de 312.750,35 RON, 80.600 EURO si 2.000 USD, reprezentând cuantumul prejudiciul material suferit si a apreciat ca, în cauza, sunt îndeplinite cumulativ toate conditiile, prevazute de art.998-999 din Codul civil, pentru angajarea, în solidar, a raspunderii civile delictuale a celor doua inculpate, pe care le-a obligat astfel la plata sumelor anterior mentionate, mentinând masura sechestrului asigurator instituita în faza de urmarire penala asupra bunurilor acestora.

Împotriva acestei sentinte, a declarat recurs în termenul legal (la data de 21 aprilie 2011) Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, care, prin motivele scrise (filele 4-7, d.r.), a criticat hotarârea instantei de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizarii pedepselor aplicate inculpatelor, atât în ceea ce priveste durata acestora, cât si în ceea ce priveste modalitatea de executare.

Recursul astfel declarat a fost înaintat de Judecatorie si înregistrat pe rolul acestei Curti la data de 24 mai 2011.

Cu ocazia judecarii recursului, la cererea intimatelor inculpate, a fost administrata, pentru fiecare, proba cu înscrisuri, în cadrul careia acestea au depus la dosar acte privind demersurile efectuate în vederea repararii partiale a prejudiciului cauzat, precum si acte în circumstantiere.

În dezbaterile de la termenul de astazi, reprezentantul Parchetului a sustinut oral, pe lânga motivul scris de recurs (anterior mentionat), si un motiv suplimentar, prin care a criticat sentinta penala recurata pentru nelegalitate, sub aspectul omisiunii impunerii pentru inculpate, pe durata termenului de încercare, a masurii cu caracter imperativ prevazute de temeiul art. 863 alin. 1 lit. c din Codul penal.

Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele sustinute de Parchet, precum si din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca recursul cu care a fost sesizata este fondat, în limitele si pentru considerentele care se vor arata în cele ce urmeaza:

Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile celor doua inculpate, care au recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 3201 din Codul de procedura penala.

Astfel, s-a retinut în mod corect ca, la data de 17 octombrie 2010, inculpata B. E. N., angajata drept casiera în cadrul R. B., Agentia V., si-a însusit din patrimoniul acesteia sumele de 312.750,35 RON, 80.600 EURO si 40.000 USD, beneficiind de complicitatea inculpatei A. E. C., careia i-a încredintat o parte din sumele astfel însusite, respectiv 20.000 RON si 40.000 USD, din care organele de urmarire penala au recuperat si restituit imediat bancii pagubite suma de 38.000 USD.

De asemenea, având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta (art. 2151 alin. 1 si 2 din Codul penal) si cu forma de participatie retinuta cu privire la fiecare inculpata (autorat, în cazul inculpatei B. E. N. si respectiv complicitate, prevazuta de art.26 din Codul penal, în cazul inculpatei A. E. C.).

Referitor la pedepsele aplicate inculpatelor, diferentiate între autor si complice, Curtea constata, contrar criticii principale formulate de Parchet, ca acestea au fost în mod corect individualizate, atât sub aspectul duratei, cât si al modalitatii de executare, printr-o evaluare corespunzatoare a tuturor criteriilor prevazute de art.72 din Codul penal si tinându-se seama de scopul urmarit prin stabilirea acelor pedepse, potrivit art.52 din Codul penal.

În acest sens, Curtea retine ca pedepsele respective (4 ani închisoare, în cazul inculpatei B. E. N. si 3 ani închisoare, în cazul inculpatei A. E. C.) sunt proportionale cu gravitatea faptei savârsite de fiecare dintre ele si, în acelasi timp, juste în raport cu datele personale favorabile acestora, remarcând ca ambele inculpate nu sunt cunoscute cu antecedente penale si, înca din faza de urmarire penala, au înteles sa adopte o conduita procesuala sincera si cooperanta, manifestata ca atare si în cursul judecatii, când au întreprins si primele demersuri voluntare în vederea recuperarii partiale a prejudiciului cauzat.

Sub acest ultim aspect, Curtea constata, pe baza înscrisurilor prezentate în recurs (filele 32-41, d.r.), ca, imediat dupa punerea sa în libertate, la data de 20 aprilie 2011, inculpata B. E. N. s-a adresat bancii pagubite, care i-a comunicat contul în care poate efectua plati pentru acoperirea prejudiciului, iar, în perioada 12 mai - 18 noiembrie 2011, aceasta a realizat opt asemenea plati, achitând astfel catre banca respectiva suma totala de 2.200 RON. Totodata, conform înscrisurilor prezentate în recurs (filele 42-71, d.r.), dupa eliberarea sa din arest preventiv, aceeasi inculpata a urmat programe de recalificare profesionala, si-a gasit doua locuri simultane de munca, încheind contracte cu societatile angajatoare si s-a înscris la o scoala postliceala, dovedind astfel, în mod credibil, disponibilitatea sa de a se îndrepta si de a continua repararea prejudiciului din venituri obtinute pe cai oneste.

Curtea mai constata, pe baza înscrisurilor care i-au fost prezentate (filele 72-80, d.r.), ca inculpata A. E. C., la rândul sau, a formulat o cerere similara catre banca pagubita, achitând deja, la data de 28 octombrie 2011, în contul indicat de aceasta, suma de 200 RON si, în pofida unor probleme de sanatate, s-a angajat în munca, beneficiind de referinte pozitive din partea angajatorului, dovedind astfel si ea posibilitati reale de recuperare sociala si intentii serioase de a continua repararea prejudiciului la producerea caruia a contribuit prin fapta sa.

Raportat la toate aceste împrejurari faptice obiective, Curtea constata ca aplicarea pentru inculpate a unor pedepse care sa fie supuse executarii efective, în regim de detentie, este excesiva, constituind o masura represiva disproportionata si injusta si, totodata, lipsind partea prejudiciata de posibilitatea recuperarii pagubei suferite.

În schimb, însusindu-si critica sustinuta în subsidiar de Parchet, Curtea constata ca, în mod nelegal, instanta de fond a omis sa impuna inculpatelor, pe durata termenelor de încercare stabilite ca urmare a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepselor aplicate, masura cu caracter imperativ prevazuta de art. 863 alin. 1 lit. c din Codul penal (sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca, în conditiile alin. 2 al aceluiasi articol, catre Serviciul de Probatiune), astfel ca se impune reformarea sentintei penale recurate, sub acest unic aspect.

Fata de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedura penala, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, va casa, în parte, sentinta penala atacata, în limita precizata si, rejudecând cauza în fond, va hotarî în sensul anterior mentionat.

În temeiul art. 38517 alin. 4 din Codul de procedura penala, se va constata ca inculpata B. E. N. a fost retinuta la data de 19/20 ianuarie 2011 si arestata preventiv în perioada 03 februarie 2011 - 20 aprilie 2011, iar inculpata A. E. C. a fost retinuta la data de 19/20 ianuarie 2011.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale recurate, în privinta carora nu se constata, nici din oficiu, motive de casare.

În temeiul art. 92 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului vor ramâne în sarcina statului.

1

Domenii speta

Spete similare