Trafic de droguri de mare risc, în formă continuată. Greșita individualizare a tratamentului sancționator

DREPT PENAL

Trafic de droguri de mare risc, în formă continuată. Greșita individualizare a tratamentului sancționator

- art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

- art. 74 Cod penal

Pluralitatea de acte de executare omogene juridic (livrare şi vânzare de droguri de mare risc – modalităţi alternative prevăzute de norma de incriminare), realizate de  inculpat la diferite intervale de timp în temeiul aceleiași rezoluții infracționale este de natură a conduce la reținerea unității legale de infracțiune, sub forma infracțiunii continuate.

În cadrul operaţiunii de individualizare a pedepsei, punctul de plecare îl constituie fapta penală, iar punctul final îl constituie situaţia personală a inculpatului, privită în raport cu periculozitatea socială a acestuia, această ordine fiind de altfel avută în vedere şi de art. 74 Cod penal, care enumeră mai întâi criteriile de individualizare privind gravitatea faptei, iar abia apoi cele privind persoana inculpatului.

Ordinea stabilită de art. 74 Cod penal presupune că operaţiunea de individualizare a pedepsei trebuie să înceapă prin luarea în considerare a criteriilor care privesc gravitatea faptei comise, iar abia apoi a celor privind persoana inculpatului pentru că, deşi îşi are cauza în gravitatea infracţiunii comise, pedeapsa se adresează unui anumit inculpat, a cărei readaptabilitate socială diferă de a celorlalţi infractori.

Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 555/A din 20 octombrie 2020

Prin Sentinţa penală nr. (...) din 12 august 2020, Tribunalul (...), în baza art. 2 alin. (2)  din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal și art. 15 din Legea nr. 143/2000 și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul (I) la o pedeapsă de un an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) Cod penal, pe o durată de doi ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) Cod penal.

În baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, reţinerea de 24 de ore din data de 21.04.2020.

În baza art. 399 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. (1) Cod procedură penală s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul (I) prin ordonanța procurorului din data de 21.04.2020 în dosarul nr. (...)/D/P/2020.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în sistemul naţional de date genetice judiciare.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, rap. la art. 112 lit. f) Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul (I) a cantităţilor de 4,87 gr. net pulbere care conţine amfetamină cu cofeină ce a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a IPJ (...), conform dovezii seria (...)/H -(...)/30.04.2020 (fila 19), 5,46 gr. net pulbere care conţine amfetamină şi 5,46 gr. pulbere care conţine MDMA şi amfetamină reprezentând contraprobele probei nr. 1 (prima cantitate) şi nr. 3 (a doua cantitate), 26,24 gr. net pulbere care conţine amfetamină (proba nr. 1), 3,42 gr. net pulbere care conţine MDMA şi amfetamină (proba nr. 3), 3,41 gr. net pulbere care conţine amfetamină (proba nr. 2) şi  1,88 gr. net cannabis (proba nr. 4), rămase în urma efectuării constatării ce au fost depuse la Camera de corpuri delicte a IPJ (...), conform dovezii seria (...)/H-(...)/30.04.2020 (fila 54).

În baza art. 112 lit. b) Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul (I) a unui cântar electronic de precizie (folosit de inculpat la porţionarea drogurilor), depus la Camera de Corpuri Delicte a IPJ (...).

În baza art. 272 Cod procedură penală, art. 275 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul (I) la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 800 lei (suma de 500 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală şi suma de 300 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente procedurii de cameră preliminară și faza de judecată).

În considerentele soluţiei atacate prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în data de 16.04.2020, în muncipiul (...), inculpatul (I) a livrat denunţătorului din cauză cantitatea netă de 5,52 gr. net pulbere, care conţine amfetamină, iar mai apoi, în  data de 21.04.2020, a vândut colaboratorului autorizat, contra unui telefon mobil Iphone 11, evaluat la suma de 3.000 lei, tot în muncipiul (...), cantitatea netă de 38,98 gr. net pulbere, care conţine amfetamină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 15 din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 74 Cod penal, instanţa de fond a avut în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea infractorului, reţinând că, în procesul individualizării sancțiunii nu poate fi scăpat din vedere contextul social, recrudescența fenomenului infracțional, frecvența crescută a acestui gen de infracțiuni, dar că, ceea ce trebuie să prevaleze, este analiza elementelor concrete ale dosarului, determinarea capacității de îndreptare a inculpatului.

S-a apreciat că modul de comitere al infracțiunii este unul clasic, însă nu se poate face abstracție de faptul că traficul de droguri reprezintă una dintre principalele preocupări ale criminalității organizate, având la bază principiul creării unei stări de dependență care are ca rezultat în final exploatarea financiară a consumatorilor și obținerea de profituri impresionante, menite să finanțeze alte activități infracționale.

Cu toate acestea, s-a opinat că, în concret, gravitatea infracțiunii comise de inculpat este una medie, cantitatea de droguri de risc traficată este mică, atât din punct de vedere cantitativ și valoric – 38,98 gr. net pulbere, care conține amfetamină, iar cantitatea de droguri deţinută în scopul traficării nu este una deosebită.

De asemenea, în ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa de fond a reţinut că acesta nu are antecedente penale, nu a mai fost implicat în fapte de natură penală, este integrat în societate, condiţii în care s-a orientat către minimul special al pedepsei închisorii prevăzut de lege.

Prima instanţă a considerat că faptele inculpatului prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, ţinând cont de cantitatea de droguri obținută ca urmare a procurării de pulbere ce conține amfetamină, dar şi a comercializării, activitatea infracţională a inculpatului fiind stopată numai prin intervenţia organelor judiciare, mobilul săvârșirii faptelor şi scopul urmărit fiind comercializarea acesteia cu suma de 3.000 lei. Totodată, s-a reţinut că din fişa de cazier judiciar a inculpatului reiese că  acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în ceea ce priveşte conduita procesuală, s-a avut în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, colaborând cu organele judiciare încă din cursul urmăririi penale, în fața instanței uzând de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, sens în care în favoarea acestuia s-a reţinut și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.

De asemenea la individualizarea pedepsei, instanţa de fond a mai avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum sunt ele reflectate pe larg în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar (acte în circumstanțiere), nivelul de instruire și preocupările pentru înlăturarea deprinderilor antisociale, educaţie și perspectivele de reintegrare socială, cu observarea preocupării şi motivaţiei inculpatului de a nu relua consumul de droguri.

Sub acest aspect, s-a subliniat că durata pedepsei stabilite în sarcina inculpatului trebuie privită și din perspectiva art. 3 din Legea nr. 254/2013, referitor la pedeapsă și scopul acesteia. Potrivit textului legal indicat,  scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie să se realizeze nu doar pentru cel căruia i se aplică o pedeapsă care este menită să asigure constrângerea și reeducarea inculpatului (așa numita “prevenție specială”), ci și pentru ceilalți destinatari ai legii penale - care sub amenințarea cu pedeapsa prevăzută în norma penală își conformează conduita socială la exigențele acesteia (așa numita “prevenție generală”), sub acest ultim aspect fiind important de subliniat că numărul tinerilor dependenți și traficanți de droguri din România a crescut în mod îngrijorător și că este absolut necesară împiedicarea „normalizării” fenomenului de consum de droguri de risc.

S-a arătat că scopul imediat al pedepsei se realizează prin funcția de constrângere a pedepsei (care implică o privațiune de drepturi la adresa inculpatului), funcția de reeducare (care implică  înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar și prin funcția de exemplaritate a pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecți de drept penal să evite săvârșirea de noi infracțiuni, datorită consecințelor la care se expun. Or, pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul definit de legiuitor, aceasta  trebuie să  corespundă sub aspectul duratei și naturii sale  gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

În consecinţă, raportat la criteriile de individualizare mai sus arătate, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantumul minim prevăzut de lege este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare şi de prevenţie eficient, apreciind totodată că nu se impune reducerea limitelor de pedeapsă, astfel cum s-a solicitat de apărare.

Întrucât inculpatul (I) în cadrul declaraţiilor sale i-a denunţat, iar mai apoi a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a suspecților (S1) și (S2), s-a reţinut că faţă de acesta devin aplicabile în cauză prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial (...) şi inculpatul (I), ambii criticând-o sub aspectul netemeiniciei şi solicitând desfiinţarea acesteia în sensul de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial (...) a susţinut că scopul educativ şi preventiv al pedepsei aplicate inculpatului poate fi realizat pe deplin şi prin dispunea executării acesteia în condiţiile art. 91 Cod penal. S-a arătat că, fără a desconsidera pericolul social şi amploarea fenomenului infracțional, având în vedere atitudinea inculpatului, care a regretat sincer faptele comise şi a colaborat cu organele de anchetă, ţinând cont de practica judiciară în speţe similare, instanţa de fond trebuia să se orienteze spre o modalitate de executare a pedepsei neprivativă de libertate, pentru a-i da astfel inculpatului posibilitatea de a dovedi efectiv că are capacitatea de a se îndrepta şi a nu repeta faptele comise şi, astfel, de a-şi revizui conduita socială.

În motivele sale de apel inculpatul (I) a arătat că având în vedere gravitatea medie a faptei ce i se impută, în raport de care i-a fost aplicată o pedeapsă egală cu minimul special astfel cum a fost redus ca urmare a reţinerii celor două cauze de reducere a pedepsei, dispoziţia instanţei de fond, de executare a pedepsei prin privare de libertate este în vădită disproporţie atât cu gravitatea faptei, cât şi cu periculozitatea inculpatului.

S-a mai făcut referire la faptul că inculpatul a ajuns să comită această faptă datorită unor probleme familiale (divorţul părţinţilor, iar ulterior decesul tatălui său), sub influenţa anturajului.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea a reţinut următoarele:

Inculpatul (I) a fost trimis în judecată prin rechizitoriul emis în 22 mai 2020 de DIICOT – Serviciul Teritorial (...) în dosarul nr. (...)/D/P/2020 sub acuzaţia comiterii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal.

Potrivit ipotezei acuzatoriale, în data de 16 aprilie 2020, inculpatul (I) a livrat denunţătorului din cauză cantitatea netă de 5,52 gr net pulbere care conţine amfetamină, iar în data de 21 aprilie 2020, i-a vândut colaboratorului autorizat, contra unui telefon mobil Iphone 11, evaluat la suma de 3.000 lei, cantitatea netă de 38,98 gr net pulbere ce conţine amfetamină.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale, însuşite de inculpatul (I), care a uzat de procedura abreviată prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, recunoscând în întregime acuzaţiile formulate de procuror rezultă, la standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă, următoarea situaţie de fapt:

a.colaboratorul autorizat cu nume de cod (...) a purtat mai multe discuţii prin intermediul aplicaţiei WhatsApp cu inculpatul (I), astfel că aceştia s-au înţeles să realizeze o tranzacţie de aproximativ 40 de grame amfetamină în schimbul unui telefon Iphone 11, tranzacţia urmând a avea loc în (...);

b.în data de 21 aprilie 2020, în jurul orei 14:00, investigatorul sub acoperire cu nume de cod (...), împreună cu colaboratorul autorizat cu nume de cod (...) s-au deplasat în (...), după care colaboratorul autorizat a luat legătura cu inculpatul, stabilind să se întâlnească în parcarea magazinului (...). În jurul orei 14:20, la autoturismul colaboratorului sub acoperire a venit inculpatul (I), împreună cu martorul (M), care au urcat în autoturismul colaboratorului autorizat, iar aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat în 21 aprilie 2020 (filele 29-31 din dosarul de urmărire penală), după ce inculpatul i-a predat colaboratorului cantitatea de aproximativ 40 grame amfetamină, iar colaboratorul i-a predat inculpatului telefonul mobil Iphone 11, au intervenit organele de cercetare penală, care au constatat, în urma cântăririi, că plicul de aluminiu predat de inculpat colaboratorului este în greutate totală de 41,3 grame.

c.inculpatul a condus organele de cercetare la apartamentul în care locuieşte, precizând că mai deţine o mică cantitate de amfetamină şi un plic de cannabis, pe care a fost de acord să le predea de bunăvoie. Inculpatul a predat organelor de cercetare penală o punguţă din plastic transparent ce conţinea materie vegetală de culoare verde cu miros înţepător, precum şi o ţigaretă confecţionată artizanal, parţial consumată, cu substanţă de vegetală de culoare verde-oliv, precum şi un cântar electronic de precizie, de culoare argintie, despre care a declarat că îl folosea pentru a cântări drogurile.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. (...) din 29 aprilie 2020 efectuat de BCOO (...) – Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor (filele 37-49 din dosarul de urmărire penală), probele ridicate de la colaboratorul autorizat sunt constituite din 35,15 grame pulbere care conţine Anfetamină, Cofeină şi Paracetamol, 3,83 grame pulbere care conţine Amfetamină, Cofeină şi Lidocaină şi 9,93 grame pulbere care conţine Amfetamină, Confeină şi Lidocaină.

În declaraţiile date pe parcursul procesului penal, inculpatul (I) a arătat că a primit de la prietenul său, (...), în luna decembrie a anului 2019, când acesta din urmă s-a întors din Anglia (UK), 100 grame de cannabis, evaluată la 3.000 lei, pe care l-a consumat atât singur, cât şi împreună cu (S1), (...), (...), (...) şi (...), precum şi 86 grame de praf alb, despre care (...) i-a spus că este Speed. A precizat inculpatul că a consumat circa 16 grame din Speed, atât singur, cât şi cu (S1) şi (...), cărora nu le-a luat bani pentru Speed-ul pus la dispoziţie şi că diferenţa de 50 de grame a dat-o colaboratorului autorizat de la care a primit un telefon Iphone 11, evaluat la 3.000 lei.

Curtea consideră că fapta inculpatului (I) de a-i livra, în data de 16 aprilie 2020, în muncipiul (...), denunțătorului din cauză cantitatea de 5,52 gr net pulbere care conţine amfetamină şi de a-i vinde, în data de 21 aprilie 2020, în muncipiul (...), colaboratorului autorizat cantitatea netă de 38.98 gr net pulbere ce conţine amfetamină, contra unui telefon mobil marca Iphone 11, evaluat la 3.000 lei, este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal.

Elementul material al laturii obiective constă în livrarea către denunţător şi vânzarea către colaboratorul autorizat a unor cantităţi de droguri de mare risc (amfetamina este înscrisă în Tabelul nr. II anexă la Legea nr. 143/2000), urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor, legătura de cauzalitate rezultând ex re.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis infracţiunea cu intenţie, în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevăzând că prin activitatea sa de livrare şi vânzare a drogurilor de mare risc creează o stare de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor şi, deşi nu a urmărit această consecinţă, a acceptat producerea ei (intenţie indirectă).

Pluralitatea de acte de executare omogene juridic (livrare şi vânzare de droguri de mare risc – modalităţi alternative prevăzute de norma de incriminare), realizate de  inculpat la diferite intervale de timp în temeiul aceleiași rezoluții infracționale este de natură de a conduce la reținerea unității legale de infracțiune, sub forma infracțiunii continuate.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a dispus renunţarea la urmărire penală faţă de suspecţii (S1) şi (S2) pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, reţinându-se că aceştia au primit cu titlu gratuit şi/sau oneros de la inculpatul (I) droguri de risc şi de mare risc, pe care le-au deţinut în vederea consumului propriu, considerent pentru care în favoarea inculpatului s-au reţinut dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, ca urmare a faptului că cererea inculpatului (I) de judecare a cauzei potrivit procedurii abreviate, prevăzute de art. 375 Cod procedură penală, a fost admisă, în favoarea acestuia s-a reţinut şi cauza de reducere prevăzută de art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.

Instanţa de fond i-a aplicat inculpatului (I) o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare, egală cu maximul special astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi ale art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, pedeapsă pe care Curtea a  considerat-o proporţională cu gravitatea faptei ce i se impută inculpatului şi cu periculozitatea acestuia.

În cadrul operaţiunii de individualizare a pedepsei, punctul de plecare îl constituie fapta penală, iar punctul final îl constituie situaţia personală a inculpatului, privită în raport cu periculozitatea socială a acestuia, această ordine fiind de altfel avută în vedere şi de art. 74 Cod penal, care enumeră mai întâi criteriile de individualizare privind gravitatea faptei, iar abia apoi cele privind persoana inculpatului.

Ordinea stabilită de art. 74 Cod penal presupune că operaţiunea de individualizare a pedepsei trebuie să înceapă prin luarea în considerare a criteriilor care privesc gravitatea faptei comise, iar abia apoi a celor privind persoana inculpatului pentru că, deşi îşi are cauza în gravitatea infracţiunii comise, pedeapsa se adresează unui anumit inculpat, a cărei readaptabilitate socială diferă de a celorlalţi infractori.

În ceea ce priveşte criteriile referitoare la gravitatea faptei comise, Curtea a reţinut că inculpatul  (I)  a fost trimis în judecată doar pentru comiterea a două modalităţi alternative prevăzute de norma de incriminare, respectiv livrarea a 5,52 grame net pulbere care conţine amfetamină denunţătorului şi vânzarea a 39,98 gr. net pulbere care conţine amfetamină colaboratorului autorizat în schimbul unui telefon mobil Iphone 11, evaluat la suma de 3.000 lei, iar în raport de cantitatea de droguri livrată şi vândută şi de beneficiile obţinute de inculpat în urma acestor operaţiuni gravitatea faptei este una medie.

Referitor la persoana inculpatului (I), Curtea a reţinut că acesta este o persoană tânără (... de ani), are studii medii, este administrator la SC (...) SRL şi îşi ajută şi bunicii, care deţin la rândul lor o societate (SC (...) SRL), iar ulterior comiterii faptei a avut o conduită procesuală corectă, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate în cazul recunoașterii învinuirii şi nu are antecedente penale.

Curtea a reţinut că, încă din faza de urmărire penală, inculpatul a avut o atitudine sinceră, conducând organele de cercetare penală la domiciliul său şi predându-le drogurile pe care le mai deţinea, precum şi cântarul pe care-l folosea la măsurarea acestora, iar în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, inculpatul a arătat că în prezent nu mai consumă droguri şi că a părăsit grupul de prieteni pe care-l frecventa în perioada în care consuma astfel de substanţe.

În raport de aceste împrejurări, Curtea a considerat că apelurile declarate în cauză sunt fondate, într-adevăr, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută de acesta anterior comiterii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii (aşa cum s-a arătat mai sus, acesta a predat de bunăvoie organelor de cercetare penală drogurile pe care le mai deţinea la domiciliu, precum şi cântarul cu care le măsura şi a dat detalii cu privire la activitatea sa infracţională), precum şi de posibilităţile sale de îndreptare (inculpatul a arătat că a părăsit cercul de prieteni din care făcea parte în momentul în care consuma droguri), aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii comise, precum şi pentru a preîntâmpina o eventuală readerare a inculpatului la grupul de prieteni din care făcea parte în perioada în care consuma droguri şi implicit pentru a-l determina pe acesta să nu mai consume astfel de substanţe, Curtea a stabilit un termen de supraveghere egal cu maximul prevăzut de art. 92 Cod penal, de 4 ani, urmând să instituie în sarcina acestuia pe durata acestui termen măsuri de supraveghere şi obligaţii care să-l determine să adopte o atitudine prosocială şi să conştientizeze urmările pe care astfel de fapte îl pot avea asupra sa şi, indirect, a familiei sale.

Faţă de cele ce preced, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial (...) şi de inculpatul (I) împotriva sentinţei penale nr. (...) din 12 august 2020 pronunţate de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...), care a fost desfiinţată în parte şi, rejudecând, în baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului (I) pentru comiterea infracţiunii de  trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 396 alin. (10) Cod procedură penală pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) se va prezenta la Serviciul de probaţiune (...), la datele fixate de acesta; b) va primi vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) va anunţa, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) va comunica schimbarea locului de muncă; e) va comunica informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul (I) să urmeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul (I) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile la Primăria municipiului (...) sau la Primăria comunei (...).

În baza art. 404 alin. (2) Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatului (I) asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor sau ale săvârşirii de noi infracţiuni.

Au fost menținute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare