Plângeri penale. Plângere împotriva soluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale

La nr. 4809/292 din 23 noiembrie 2011 a fost înregistrata la aceasta instanta plângerea formulata de petenta S.C. S. E. S.A., prin reprezentant legal – director general inginer R. M., împotriva rezolutiei nr. 456/P/2011, data la 12.10. 2011 de procurorul din cadrul P. de pe lânga Jud .R.de V. mentinuta si de prim-procurorul aceluiasi parchet, prin rezolutia nr. 283 /II/2/2011 din 02 noiembrie 2011.

În contradictoriu cu intimatul P. G. s-a solicitat ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa fie desfiintata rezolutia data de procuror, mentinuta prin rezolutia prim-procurorului aceluiasi parchet si, ca urmare, sa se dispuna trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmaririi penale în ce-l priveste pe intimat, sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 215 al. 1 C.p .

În motivare, societatea petenta a sustinut ca a fost indusa în eroare, intimatul pricinuindu-i o paguba, acesta obtinând un folos material injust.

În conditiile în care intimatul recunoaste debitul, cu buna stiinta a falimentat societatea pe care o conducea, însusindu-si sume de bani de la mai multe societati, care, data fiind situatia în care se afla societatea condusa de catre intimat, desi detin hotarâri definitive si executorii, creantele nu pot fi onorate nici de la societate si nici de la administratorul acesteia.

Pentru acest motiv a fost formulata plângere penala împotriva intimatului, în calitatea acestuia de administrator, imputându-i-se savârsirea infractiunii de înselaciune, cu scopul de a preveni comiterea, pe viitor, de fapte infractionale similare.

În drept au fost avute în vedere prev. art. 2781 Cod procedura penala.

Au fost anexate plângerii: rezolutia  nr. 456/P/2011 data la 12.10. 2011 de procurorul din cadrul P. de pe lânga Jud . R. de V. ; referatul nr. 456/P/2011 din 16 septembrie 2011 întocmit de P. R. de V., cu propunerea de a nu se începe urmarirea penala; rezolutia nr. 283 /II/2/2011 din 02 noiembrie 2011, data de prim-procurorul aceluiasi parchet; adresa prin care rezolutia data de catre prim-procuror a fost comunicata petentei.

În temeiul dispozitiilor art. 2781 al. 3 Cod procedura penala, pentru solutionarea plângerii s-a solicitat P. de pe lânga Jud. R. de V. sa înainteze dosarul în care a fost pronuntata rezolutia contestata si care a fost trimis cu adresa nr. 456/P/2011 din 07.12.2011. 

Legal citat intimatul nu s-a prezentat la termenul de judecata acordat.

Având în vedere probele administrate instanta a retinut :

La nr. 456/P/2011 din 08 martie 2011 a fost înregistrata la P. de pe lânga Jud . R. de V. plângerea penala formulata de petenta S.C. S. E. S.A., prin reprezentant legal – director general inginer R. M., prin care solicita efectuarea de cercetari penale în ce-l priveste pe intimatul în cauza, sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 215 al. 4 Cod penal.

În fapt, i s-a imputat acestuia ca, la data de 17 iulie 2006, pentru o perioada de 24 de luni, a fost încheiat între societatea petenta si SC V. D. SRL, al carei administrator era intimatul, un contract de distributie de biscuiti, plata stabilind cele doua parti, prin dispozitiile cuprinse în contract, a fi efectuata prin fila CEC sau BO, în termen de 30 de zile de la data receptiei marfi. În conditiile în care S.C. S. E. S.A a livrat marfa societatii distribuitoare, procedând, dupa trecerea celor 30 de zile la introducerea la plata a biletului la ordin emis de catre  SC V. D. SRL, respectiv la data de 04.04.2077, a constatat ca banca, pentru lipsa de disponibil, l-a refuzat la plata, cuantumul sumei refuzata fiind de 1800 lei, suma care, însa, face parte dintr-o suma mai mare, de 53.000 lei, potrivit sentintei comerciale nr. 57/28.05.2008 a Jud . R. de V., ramasa definitiva, irevocabila si învestita cu formula executorie. Cu toate demersurile efectuate de catre reprezentantii societatii petente, în conditiile în care intimatul – P. G. a promis ca va achita suma datorata, creanta petentei nu a fost acoperita, ca urmare fiind întrunite, în drept, conditiile impuse de dispozitiile art. 215 Cod penal.

Prin referatul întocmit cu numarul 456/P/2011 din 16 septembrie 2011 de P. R. de V. s-a propus neînceperea urmaririi penale, în temeiul dispozitiile art. 10 lit. d Cod procedura penala, în cauza, din probatoriul administrat, retinându-se ca între parti problemele litigioase rezulta dintr-un contract fata de care i se imputa S.C. V. D. S.R.L., administrata de catre intimatul P.G., a nu fi respectat clauzele asumate, petenta S.C. S.E. S.A. acumulând datorii în cuantum de 53.000 lei, pentru care a fost pronuntata însa sentinta comerciala nr. 57/28.05.2008 de Jud . R. de V., care a ramas definitiva, irevocabila, fiind investita si cu formula executorie.

S-a retinut ca intimatul, cu prilejul audierii, în faza cercetarii penale, a învederat ca relatiile comerciale dintre cele doua societati, privind SC V. D. SRL, al carei administrator era acesta, pâna la începutul lunii aprilie 2007 au decurs în bune conditii, data de la care SC V. D. SRL a început sa aiba probleme financiare, fiind creata si situatia imposibilitatii acoperirii creantei petentei, rezultata din biletul la ordin emis la 4.04.2007 si scadent la 5.05.2007. Intimatul a recunoscut debitul petentei însa a sustinut crearea situatiei, care vizeaza imposibilitatea de plata, independenta de vointa acestuia, generata fiind deci de problemele financiare ale societatii de distributie, intrarea acestei societati în procedura insolventei si apoi a falimentului.

Prin rezolutia nr. 456/P/2011 din 12.10.2011 procurorul din cadrul P. de pe lânga Jud .R.de V. a dispus neînceperea urmaririi penale fata de intimatul P. G., sub aspectul savârsirii infractiunii de înselaciune, prev. si ped. de art. 215 al. 1 Cod penal, în temeiul dispozitiilor art. 10 lit. b Cod procedura penala, în considerente retinând ca fapta nu este prevazuta de legea penala, între parti divergentele rezultând dintr-un contract de natura civila.

Plângerea formulata împotriva acestei rezolutii, în temeiul art. 278 Cod procedura penala, a fost respinsa de catre prim-procuror, prin rezolutia nr. 283/II/2/2011 din 02.11.2011.

În considerente s-a retinut ca în cauza este vorba despre un litigiu civil care a si fost solutionat printr-o sentinta comerciala, sarcina organului de urmarire penala nefiind aceea de a ajuta la recuperarea debitelor, datorate de catre partile contractante, neconstatându-se existenta unor manopere dolosive la încheierea contractului dintre parti, aspect, de altfel, nereclamat nici de petenta.

S-a avut în vedere, în acest sens, doctrina si jurisprudenta în materie, biletul la ordin, care a garantat achitarea pretului, neputând fi asimilat CEC-ului, în conditiile în care a avut stipulat termen de scadenta, convenit de parti, în calitate de creditor societatea petenta asumându-si, cu buna stiinta, orice insolvabilitate ulterioara a societatii debitoare – SC V. D. SRL.

A fost mentionata si Decizia nr. 1610/28.03.2003 a CSJ potrivit careia „fapta de a nu respecta o obligatie izvorâta dintr-un contract, constituie litigiu de natura civila”, deci nu este  prevazuta de legea penala, fiind incidente dispozitiile art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedura penala.

În acelasi sens a fost mentionata si Decizia de speta nr. 273/1999 a Curtii de Apel Oradea potrivit careia „în cazul în care faptuitorul nu-si respecta obligatiile asumate, contractul este reglementat de legea civila”, astfel ca fapta nu e prevazuta de legea penala.

Au fost invocate si dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 4 la C.E.D.O. care interzic condamnarile penale fata de persoanele „care nu sunt în masura sa execute o obligatie contractuala”.

Raportat la infractiunea reclamanta – înselaciune, prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, instanta retine ca legiuitorul incrimineaza penal „inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material, injust, si daca s-a pricinuit o paguba”.

Jurisprudenta si doctrina în materie au statuat ca, neîndeplinirea unor clauze contractuale poate întruni elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune daca se face dovada ca una dintre parti a fost indusa în eroare si, ca urmare a erorii în care s-a aflat, a suferit o paguba, clauzele contractuale asupra carora planeaza inducerea în eroare fiind necesar sa aiba un rol esential în încheierea sau executarea contractului .

În speta, nu se reclama, asa cum rezulta din plângerea penala formulata de petenta, inducerea în eroare în raport de clauzele consemnate în contractul încheiat între parti, ci aspecte legate de nerespectarea obligatiei de plata, divergente guvernate de legea civila ci nu de legea penala, în drept fapta ce se imputa nefiind sanctionata de legea penala.

În acelasi sens se are în vedere si Protocolul 4 al C.E.D.O., de altfel invocat si în rezolutia prim-procurorului, potrivit caruia în articolul 1 se prevede ca ,, Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv ca nu este în masura sa execute o obligatie contractuala”.

Prin dispozitiile art. 10 lit. b Cod procedura penala legiuitorul prevede drept cauza care împiedica punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale fapta care nu este prevazuta de legea penala si care, în faza cercetarii penale, conduce la dispunerea neînceperii urmaririi penale, masuri dispuse si în speta, prin rezolutiile contestate.

În consecinta, apreciindu-se ca rezolutia data de procuror, contestata în cauza, este legala si temeinica, plângerea a fost respinsa, ca nefondata, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedura penala, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauza, potrivit art. 192 al.3 Cod procedura penala.

Domenii speta

Spete similare